1,909 matches
-
de Gheorghe Protopopescu, Dumitru Protopopescu, Radu Mihăilescu, Ion B Mihai zis Pilă, Ioniță Popescu, Ioniță Mihai, Marin D Șerban, Bâlea Soare și Soare Ion Soare, îndemnați și ajutați de preotul Ioan Constantinescu din Sârbeni”". În anul 1958 a fost schimbată învelitoarea de șindrilă și au fost refăcute treptele de la intrare din beton. Biserica din Sârbenii de Jos este una dintre foarte puținele biserici de lemn rămase în zona de sud a Munteniei. Are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
i se datorează apariția turnului peste pridvor, timpanul spre vest și învelirea pereților exteriori cu blăni verticale. În interior, peretele despărțitor dintre tindă și naos a fost demolat iar interiorul placat cu blăni verticale. În anul 1936 a fost schimbată învelitoarea de șindrilă cu cea actuală de tablă. Ușa exterioară de la altar, ca și cea de la intrare, a apărut tot atunci, pentru a îmbunătății evacuarea în caz de incendiu. Din acceași vreme este și cristelnița din pridvor, pe care se poate
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
locuitorii cer și obțin din partea aceleași Primării, terenul întregului platou dintre reședință și gară . Reședința episcopului Visarion Puiu este una din cele mai strălucite opere de arhitectură în spiritul stilului neoromânesc, utilizând detalii de origine brâncovenească și un joc al învelitorilor înalte din țiglă verde smălțuită . În scurtă vreme, pe aceste teren apare un cartier nou și curat. Aflându-se pe o înălțime și în bună parte pavat și iluminat, cu străzi aranjate în plan patrulater, se deosebește radical de vatra
Pământeni () [Corola-website/Science/323115_a_324444]
-
cercuite, tencuite și zugrăvite în anul 1893 de zugravul evreu Lazăr din București. Tot atunci a fost refăcut acoperișul cu fronton spre apus, o schimbare întâlnită și la bisericile din Sârbenii de Jos și Sericu. Dintr-o fază ulterioară datează învelitoarea de tablă și lărgirea ferestrelor. Biserica din Drăcești are dimensiuni modeste, planimetrie neobișnuită și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor pe stâlpi ciopliți, tindă largă
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
în 1910). După cum se observă dintr-o fotografie publicată în acel anuar, biserica avea numai trei încăperi: pronaos, naos și altar și era acoperită cu draniță. Bisericii i-a fost adăugat ulterior un pridvor în partea de vest. De asemenea, învelitoarea din draniță a acoperișului a fost înlocuită cu una din tablă galvanizată. În anul 1953 biserica a fost resfințită de Partenie Ciopron, delegat al Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Biserica de lemn din Brașca a intrat în atenția presei în mai
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
sate și s-a început lucrul în anul 1897 și după 3 ani biserica a fost gata”". De-a lungul timpului au avut loc lucrări de reabilitare și reparație a edificiului religios. Inițial acoperită cu șindrilă, biserica are în prezent învelitoare din tablă. Printre oficialitățile care au vizitat această biserică este de menționat Anca Boagiu, ministrul transporturilor. Ea se afla într-o vizită privată la o familie din zona Dărmănești și a participat la slujba de Înviere din noaptea de 23
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
Jos a fost donată credincioșilor ortodocși din satul învecinat Liuzi Humoreni (comuna Comănești). După aducerea ei acolo, i s-a schimbat hramul în cel al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. În anul 2010, biserica și turnul-clopotniță au fost acoperite cu învelitoare din tablă de inox, „bombardată cu particule de aur”. A fost acoperită cu această tablă acoperișul, crucile de pe turlele bisericii și ale clopotniței, dar și burlanele pentru scurgerea apei de ploaie. De asemenea, pereții exteriori au fost văruiți în culoarea
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
galbenă (anterior erau de culoare albă). Biserica "Sf. Nicolae" din Pârteștii de Jos are formă de cruce, cu abside laterale și absida altarului de formă pentagonală și cu o turlă octogonală de dimensiuni mici deasupra naosului. Acoperișul edificului are o învelitoare din tablă aurită. Interiorul bisericii este luminat prin 13 ferestre (câte una în pereții longitudinali ai pridvorului, câte două în pereții longitudinali ai pronaosului, câte una în pereții longitudinali ai naosului, câte una în absidele laterale ale naosului și trei
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
din Cacica are formă de cruce, cu abside laterale și absida altarului de formă semicirculară și cu șapte turle. Turla de deasupra naosului este flancată de patru turle false. Deasupra pridvorului se află alte două turle. Acoperișul edificului are o învelitoare din tablă zincată. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar.
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
pe perete, este fixat un panou-pomelnic cu ctitorii care au contribuit la lucrările de modernizare și întreținere din 1933. Probabil că atunci au fost decupate și lărgite ferestrele, și au fost adauși doi stâlpi sub streașina de la intrarea în pridvor. Învelitoarea de lemn a fost schimbată în anii din urmă, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine păstrat lăcaș de cult argeșean. Construcția constă dintr-o bute din bârne fățuite, încheiate în cheotori netede bisericești, și este protejată de un acoperiș
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
ar trebui începută cu un fapt deosebit de important, legat nu atât de pereții din cununi de bârne, prinse în cheotori, cât mai ales de rezolvarea tehnică pe care meșterii constructori au găsit-o în construirea ei, prin suprapunerea peste căpriorii învelitorii a unor “aruncătoare de ape”. Este vorba de niște bârne lungi de circa doi metri, care ies în afara liniei streașinei, astfel încât apele curg departe de pereții și de temelia bisericii. Cum la streașină nu sunt bătute “scânduri de fundătură”, aceste
Biserica de lemn din Poiana, Arad () [Corola-website/Science/324291_a_325620]
-
în] anu[l] 1899 în zilele preaosfințitului episcop Gherasim Timuș [s-a repar]at î[n] această sf[ântă] biserică învelită par...”". Din pisanie și aspectul actual reiese că în vremea episcopului de Argeș Gherasim Timuș „Piteșteanul” s-a schimbat învelitoarea de lemn. Tot atunci sau după 1934 au fost probabil decupate și lărgite ferestrele și a fost închis pridvorul. Învelitoarea de lemn a fost schimbată în anii din urmă, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine păstrat lăcaș de cult
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
învelită par...”". Din pisanie și aspectul actual reiese că în vremea episcopului de Argeș Gherasim Timuș „Piteșteanul” s-a schimbat învelitoarea de lemn. Tot atunci sau după 1934 au fost probabil decupate și lărgite ferestrele și a fost închis pridvorul. Învelitoarea de lemn a fost schimbată în anii din urmă, asigurând pe mai departe conservarea acestui bine păstrat lăcaș de cult argeșean. Biserica este ridicată în formele tradiționale, cu o bute, protejată de un acoperiș comun în patru ape. De la vest
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
Mansarda (cuvânt provenit din limba franceză: "mansarde", după numele arhitectului francez François Mansart) reprezintă ultimul nivel locuibil al unei construcții, situat imediat sub acoperișul înclinat al acesteia. Elemente caracteristice ale mansardei sunt pereții săi înclinați la două unghiuri diferite. Panta învelitorii este mai mare pe partea inferioară a acoperișului, unde se află și ferestrele. Mansardele, spre deosebire de poduri, care pot fi iluminate și aerisite prin ferestre de tip velux, adesea considerate în mod eronat ca mansarde, capătă lumină și aer prin lucarne
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
important în definirea mansardei și diferențierea acesteia de pod, este dat de faptul că un pod poate fi necirculabil, spre deosebire de mansardă care este întotdeauna circulabilă (îndeosebi locuibilă). Datorită celor două elemente caracteristice ale sale - inclinația abruptă și dubla înclinație a învelitorii pe fiecare latură - mansarda poate fi uneori confundată cu alte tipuri de acoperișuri. Adeseori și acoperișurile (podurile), ale căror învelitori se prezintă cu o singură înclinație și cu pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
mansardă care este întotdeauna circulabilă (îndeosebi locuibilă). Datorită celor două elemente caracteristice ale sale - inclinația abruptă și dubla înclinație a învelitorii pe fiecare latură - mansarda poate fi uneori confundată cu alte tipuri de acoperișuri. Adeseori și acoperișurile (podurile), ale căror învelitori se prezintă cu o singură înclinație și cu pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
pante mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
acoperișului sau la spațiile de locuit (garret). Mansarda permite optimizarea spațiului din "așa zisele poduri", oferind posibilitatea de a obține nivele suplimentare la etajele existente, reducând necesitățile legate de zidărie. Adeseori potențialul decorativ al mansardelor este exploatat prin realizarea de învelitori cu suprafețe curbe convexe sau concave și prin ornamentarea lucarnelor. Un motiv controversat al răspândirii mansardelor este legat de încercarea proprietarilor de a eluda taxele. Un exemplu al acestei afirmații se regăsește în cartea "How to Make a Country Place
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
până la cornișă, mansardele erau excluse din restricții. O revizuire din 1902 a acelei legi a făcut posibilă realizarea de trei (sau patru) etaje în astfel de acoperișuri. Mansarda este o elaborare a vechilor acoperișuri medievale cu caracter gotic (care aveau învelitori foarte înclinate). Ea fost popularizată în Franța de arhitectul François Mansart (1598-1666). Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece a fost folosit în mod remarcabil în proiectele sale. Stilul a fost preluat de
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
a bisericii și pe bolțile de lângă turla cea mare, acoperișul este mai înalt. Pe părțile laterale ale bisericii, este un acoperiș mai jos, la înălțimea acoperișului pridvorului. La absidele laterale ale altarului este acoperiș separat, mai jos decât al pridvorului. Învelitoarea este de aramă și pe biserică și pe turle. Pridvorul este deschis, susținut de opt stâlpi dintre care șase sunt octogonali și de piatră, ar cei doi de la colțurile din față ale pridvorului sunt pătrați, mai groși și zidiți din
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
legat cu ceilalți scapus prin ligamente elastice, ce facilitează mișcarea simultană a tuturor penelor în timpul zborului. Partea cărnoasă, baza remigelor, ca și spațiul bazal dintre ele sunt acoperite atât pe dedesubt, cât și pe deasupra aripii, de tectrice flexibile ce formează învelitorile mari, mijlocii și mici, ce se suprapun succesiv dinspre curbură în jos. Remigele prezintă forme diferite după tipul de zburătoare din care fac parte păsările respective. Numărul remigelor variază de la un grup de păsări la altul. După locul unde se
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
și cele mai importante pentru îndeplinirea funcției de zbor a păsării. Prima remige primară (numită pana batardă), este mai mică decât celelalte; la "Motacillidae" (codobatură și fâsă), "Fringillidae" (cinteză, sticlete) etc. este atât de mică și rudimentară încât dispare printre învelitorile primare, ceea ce face să se creadă că la aceste păsări lipsește. La alte specii, ea lipsește complet. Când este prezentă, constituie un criteriu foarte important pentru recunoașterea anumitor specii de păsări. Totuși, la unele păsări răpitoare (erete etc.) și la
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
penelor aripilor o rigiditate cât mai mare în timpul zborului, apăsându-le la bază, dar și pentru ușurarea unor manevre în mișcarea aeriană; la unele păsări acvatice ("Melanitta" etc.), ele servesc drept cârmă sau ramă în timpul înotului sub apă. Tectricele (fulgii, învelitorile) sunt pene mici, de regulă moi, care formează îmbrăcămintea corpului acoperind unele părți ale corpului păsărilor. Sunt situate pe cap, gât, spate, abdomen, aripi și coadă. Ele învelesc aripa și coda deasupra și dedesubt și baza remigelor sau rectricelor. Baza
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
dezvoltare, axul măsurând deseori trei sferturi din lungimea tectricei. La "Passeriformes", din contră, el este foarte scurt, având doar câteva barbe rudimentare în apropierea bazei, urmate de 4-8 barbe libere foarte lungi, în întregime separate unele de altele. Tectricele caudale (învelitorile caudale) aflate pe coadă, acoperă dorsal și ventral baza rectricelor și sunt numite respectiv penele supracodale (învelitorile supracaudale) și penele subcodale (învelitorile subcaudale). Tectricele alare (învelitorile alare) sunt pene de contur flexibile de diferite mărimi care acoperă etajat ambele părți
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
având doar câteva barbe rudimentare în apropierea bazei, urmate de 4-8 barbe libere foarte lungi, în întregime separate unele de altele. Tectricele caudale (învelitorile caudale) aflate pe coadă, acoperă dorsal și ventral baza rectricelor și sunt numite respectiv penele supracodale (învelitorile supracaudale) și penele subcodale (învelitorile subcaudale). Tectricele alare (învelitorile alare) sunt pene de contur flexibile de diferite mărimi care acoperă etajat ambele părți ale aripii și baza remigelor, cuprinzând locul de inserție și spațiile goale dintre ele. Ele sunt bine
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]