6,513 matches
-
om. De ce să fie pus Shibata Katsuie într-o poziție inferioară cuiva care purta acum, atât de mândru, kimonoul dar, pe vremuri, la Kiyosu, nu fusese nimic mai mult decât un nevolnic care se ridicase din poziția de curățitor de șanțuri și măturător de bălegar? În acea zi, pieptul lui Katsuie era ca un arc întins la limită, încordat de nenumărate emoții și strategii. Nu știu ce părere ai despre întrunirea de azi, Senior Hideyoshi, dar, în general, seniorii așezați aici au convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
peste tot se construiau fortificații și puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele Dangi, care cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi le dădu în grija unui vasal, apoi ceru înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar, când reușiră, în sfârșit, să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apoi ceru înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar, când reușiră, în sfârșit, să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săgeți. Țiglele de pe acoperiș urmau să aibă forma unor frunze de aur. În uimirea lui, Kazumasa nu putea decât să se minuneze tăcut de ceea ce vedea înaintea ochilor. Dar în fața lui nu se afla încă decât o parte a proiectului. Șanțul înconjurător al castelului se alimenta cu apă din Râul Yodo. Având în apropiere prosperul oraș comercial Sakai, Osaka era legată de numeroase rute comerciale spre China, Coreea și Asia de Sud-Est. Lanțurile muntoase Yamato și Kawachi din vecinătate formau un zid natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta nu sunt sigur. Cred că voi avea nevoie de peste o sută de mii. Funcționarii mei spun că ne vor fi de trebuință cam șaizeci de mii de oameni în fiecare zi, timp de trei luni, numai pentru a săpa șanțurile interioare și exterioare. Kazumasa rămase tăcut. Îl cuprinse deprimarea, în timp ce reflecta la marea deosebire dintre acel proiect și castelele de la Okazaki și Hamamatsu, în propria lui provincie. Însă urma oare Hideyoshi să fie într-adevăr capabil de a aduce pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nici chiar o fortăreață mult mai puternică n-ar fi putut rezista în fața unor luptători cu o însuflețire ca a lor, iar acel castel era apărat de puțini oameni. Cât ai clipi din ochi, zidurile sale de piatră fură escaladate, șanțul fu astupat, se aprinseră focuri, iar soarele se acoperi cu fum negru. În acel moment, generalul comandant al castelului ieși să lupte și fu ucis în bătălie. Soldații din castel căzură toți, cu excepția unui singur om, care scăpă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni se împărți în șaisprezece unități și porni spre răsărit. Bătând tobele și scoțând strigăte de război, o avangardă condusă de Sakai Tadatsugu și Ii Hyobu a provocă în repetate rânduri ca și cum ar fi spus: „Ieși afară, Hideyoshi!“ Palisadele cu șanțuri erau apărate de Hori Kyutaro și Gamo Ujisato. Privind spre zgomotoasele trupe inamice, Kyutaro scrâșnea din dinți. După Nagakute, inamicul răspândise zvonuri că soldații lui Hideyoshi se temeau de războinicii clanului Tokugawa. Dar Hideyoshi dăduse clar de înțeles că militarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ieșire la luptă fără ordinul lui concret, așa că nu puteau face altceva decât să trimită curieri la tabăra principală. Odată, când sosi un mesager, Hideyoshi tocmai juca go. — O forță numeroasă a clanului Tokugawa se apropie de oamenii noștri la șanțurile duble, anunță omul. Hideyoshi ridică un moment ochii de pe tabla de go, întrebându-l: — A apărut și Ieyasu însuși? — Seniorul Ieyasu n-a ieșit personal, replică emisarul. Hideyoshi luă o piatră neagră, o plasă pe tablă și spuse, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în sfârșit, pe Hideyoshi în fața lor, soldații îi ascultară cuvintele, muți de uimire. — Ne întoarcem la Osaka! Toate trupele să se retragă. Veni apoi următorul ordin: Unitățile comandate de Kuroda Kanbei și Akashi Yoshiro să se coordoneze cu trupele de la șanțurile duble. Poziția ariergardei o vor lua Hosokawa Tadaoki și Gamo Ujisato. Șaizeci de mii de ostași porniră la drum. Îndreptându-se spre apus, își începură retragerea, tocmai când soarele dimineții apărea la orizont. Hori Kyutaro fu lăsat la Gakuden, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fortăreața principală, precum și din fortărețele mai mici, a doua și a treia, împodobind cerul nocturn și luminând hotarele castelului pe toate cele patru laturi: la răsărit, Râul Yamato; la miazănoapte, Râul Yodo; la apus, Râul Yokobori; și, la miazăzi, marele șanț uscat. Hideyoshi își părăsise tabăra din Gakuden în urma unei schimbări de intenții, alegând strategia unui „nou început“. Dar cum reacționase Ieyasu față de această schimbare? Stătuse privind cum se îndepărtau trupele în retragere ale lui Hideyoshi. Și, cu toate că auzise despre nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căpitanul-securist Prodan. Nu poate uita că arăta ca o umbră zdrobită de menghina anchetelor și a zidurilor reci și, mai ales, nu uită că, privindu-se în oglindă, zărește propria imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură de liliac
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cum trebuie între ele și nu sunt fixate bine, pod pe care trece un “Călăreț de Țarigrad” în galopul calului... După zece pași, calul va cădea frângându-și picioarele. Bietul călăreț ar fi aruncat din șa cine știe în care șanț! E limpede? Fiindcăăă... --Ce ai vrut să spui, mă rog frumos, cu acest “fiindcăăă?” --Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. --Ho! Moară hodorogită, că am priceput, dar am vrut să te sâcâi puțin, pentru că îmi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Decebalus per Scorilo... --Iartă-mi semețirea, prietene - mi-am plecat eu capul... --Treacă de la mine. Și fiindcă ne-am așezat cu picioarele pe pământ, află că la 5 iulie 1756 (7264) Costantin Mihail Cehan Racoviță vodă ia aminte și la “hindichiul (șanțul n.n) ce l-au făcut ispravnicii podului (Vechi n.n)” fiindcă “nu l-au făcut prin mijlocul locului di pod ci l-au făut spre pivnița dumnealui Manolache vornic di-i pricinuiește stricăciuni puțului ce are cu apă și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de veghe. -Se vede treaba că de un lucru rău nu scapi așa ușor... --Ia seama cum vorbești, cumetre, că îndată întorc foaia și...! --Și? --Te las să vorbești de unul singur. Atunci vei vedea cum mergi din gard în șanț și ai să mă strigi în ajutor. --Mai domol, țâfnosule! Nu te bosumfla pentru o nimica toată. Am zis și eu o vorbă, fiindcă nu-mi dădeam seama dacă ce mi s-a întâmplat astă noapte a fost realitate sau
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gândeam că îs așa de încurcate în capul tău. Păi nu sunt mai mult de două feluri de poduri: unul, cel aruncat peste o apă, se cheamă pod sau punte, iar celor ce se află în fața porților întinse peste un șanț - din astea sunt multe prin sate - acestora li se spune podeț. Acum ia aminte la ce îți spun. Ia gândește-te la o ploaie zdravănă de vară, dar mai ales la nesfârșitele ploi de toamnă sau dezghețul de primăvară și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care iaste pe Ulița din Afară”. Păi acestei biserici îi mai zice și Sfântul Nicolae cel Sărac. Dacă vrei s-o vezi, ai de mers oleacă, pentru că se află tocmai în celălalt capăt al uliței. Cam acolo de unde începe Hindichiul (șanțul) târgului. Chiar dacă nu mergem până acolo, sunt bucuros că m-am dumirit unde este acea biserică. Dacă te mulțumești doar cu atât, atunci să intrăm pe Ulița Curelarilor, care-i colea, la doi pași. Bine gândit, părinte, și, dacă nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o barieră sau rohatcă, cum i se mai spune. Acestea sunt vreo 11 la număr. Întrebarea e: între bariere cine păzește intrarea ori ieșirea carelor sau rădvanelor încărcate cu măfuri? Așa că acolo unde nu este o apă s-a făcut șanț adânc, numit hindichi. În alte locuri s-a făcut zid, așa cum este cel pe care tocmai îl vezi. Treabă bine gândită, părinte. Din locul unde ne aflăm privesc în jur și nu prea departe pe Ulița Sârbească descopăr o bisericuță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Samson: „Și locul cuprindi pînă la casa fetii Corbului despre Bahlui și de acolo mergi latu piste hendic, pînă în zaplajii Bisericii Banului”. Ei, ai ghicit noutatea? Cum să nu? Hindichiul, părinte, bată-l să-l bată! Nu este acel șanț adânc despre care tocmai am vorbit? Sigur că da. Este hindichiul ce pornește de la Bahlui și se oprește la Zidul despre care am adus vorbire. Acum însă te rog să-mi spui ceva despre zapisul din 15 mai 1752 (7260
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
șofer, care poate să conducă având un kil de coniac la bordul personal, fără să fie oprit de poliție, ba din contra aceștia îl păzesc și stau pe aproape ca la o adică, să-l poată scoate în siguranță din șanț. El a insistat la modul dezinteresat, așa a declarat un fin al său mare importator de cauciucuri Michelin. Așa o fi, spun românii, fiindcă și Guță manelistu a zis „că Băsescu nu ne minte”. Românii, ca niște adevărați descurcăreți ce
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
școală . Cu emoție și frică pășesc pe holurile școlii care mi se părea imensă, deși într-o vizită, după mulți ani am privit zidurile acelea albe care acum îmi păreau prea joase, iar lumina pătrundea șovăind prin geamurile mici. Aceleași șanțuri și același teren mâlos, cu iarbă sălbatică, neprietenoasă care ne tăia genunchii prin asprimea ei. Mă mir că am învățat carte din primul an. Tovarășul (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) nu era un om rău dar căzuse în patima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aștepta de prea mult timp pe cineva. Mă opream adeseori lângă gardul din bețe de floarea soarelui, ca să îi zăresc chipul de bătrână, înfășurat în hainele-i cernite, lungi până în pământ, și ca să mă mir de fața ei săpată în șanțuri adânci de riduri ce părea un adevărat labirint prin care mă pierdeam în lumea sufletului ei trist și răvășit, unde întâlneam oamenii ce probabil i-au trecut prin cale, foști tovarăși care stăteau și ei pe prispele lor uitați de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
serios Luke. Te-a lovit damblaua de căldură? Brigit se holba la el cu niște ochi goi, măriți de uimire. —Luke, a bolborosit, tu ai sunat...? — Mă tem că da. Ce s-a întâmplat? Cubanezul a luat-o iar prin ȘANȚ? Brigit i-a confirmat pe mutește. Nu-i mai bine să-l lași baltă și să ieși cu un irlandez cumsecade? i-a sugerat Luke. Brigit se holba în continuare cu niște ochi ca două tuneluri dezafectate. — Crezi că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la sfârșitul orei Wilt adună cărțile, după care se întoarse în cancelarie. Avea o oră liberă. în drumul său, trecu pe la șantierul unde se construia noul sediu al administrației. Terenul fusese curățat, iar constructorii își instalaseră tabăra și acum săpau șanțurile pentru fundații. Wilt se opri și se uită la foreza care se înșuruba încet în pământ. Constructorii făceau gropi mari. Foarte mari. Destul de mari ca să cuprindă un cadavru. — Cât de adânc săpați? îl întrebă el pe unul dintre muncitori. — Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
blocul nostru de pe strada Domniței stătea înclinat pe direcția nord-sud. La ora aia din seară, Sile m-a sunat la telefon și pe mine și pe vecinii de la etajele superioare, dar numai eu am ieșit afară. Lasă-l, dragă, din șanțul unde-o fi căzut el probabil că așa se vede, striga în urma mea mama, pregătită de culcare... De fapt eu, devenit matur odată cu căderea nopții, ieșeam să mai fumez o țigară. Asta face și Sile - fumează așezat pe trotuarul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]