KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

-l lăsăm aici la Roma a se adăsta la cereasca învățătură. — Oho! - exclamă binevoitor Grigorie al XV-lea. Va să zică, iată că avem deja un elev! Și ia spune-mi, tinere - se-ntoarse papa - dorești mult să-nveți la Roma? — Enorm - șopti roșind vizibil Iovănuț. — Mă bucură acest lucru - continuă Grigorie al XV-lea - dar nu-ți ascund faptul că va trebui să-nduri anumite privațiuni, nu tocmai mici. Regimul nostru de studiu și de viață este mult - cum să zic să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mult - cum să zic să nu te speriu de la-nceput? - mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la noi, de pildă, celibatul e celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră. Câți ani ai? — XIX - zise Iovănuț. — Ehei, frumoasă vârstă! Suspină papa. La vârsta asta eu eram... ce eram eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îndoială - un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu un semn îndreptându-și cu fermitate arătătorul în jos, spre apă, adică stați pe loc, lăsați ancora. — Control! - șopti galben Georgios, apoi strigă către caiac: Nu înțeleg! Ce s-a întâmplat? — Nu s-a întâmplat nimic! - strigă turcul. Oprește! — Păi dacă dumneavoastră înșivă spuneți că nu s-a întâmplat nimic - încercă Georgios să folosească străvechile silogisme socratice - atunci eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Și dacă tot nu-ți folosește, de ce s-o mai ții lipită de cap? Eu aș tăia-o. — în schimb, cu astălaltă aud mai dihai ca un iepure - zise Metodiu - și dacă dumneavoastră, de la o sută de pași, doar ați șoptit un pic mai tare „Să trăiască Imperiul Otoman”, cum ați spus înainte, fiți convins că eu aș auzi și aș răspunde că nu numai să trăiască, dar să și înflorească. — Frumos zis - spuse turcul. Nu iei un gât? — Poftim? - făcând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

care-i cunosc. Îi datorează multe favoruri și sunt convins că dacă i-aș cere să-l aducă aici cretinul ăla, l-ar aduce împachetat și legat cu fundă. — Nu-mi place ideea de a trata cu astfel de oameni, șopti Laila. — Nici mie, zise fiul său. Dar pentru prima dată cineva ne arată o cale care ar putea duce undeva. Dacă vrem să obținem ceva într-o lume atât de deosebită de a noastră, poate că ar trebui să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de rămas-bun. Gacel Sayah rămase neclintit până când, un sfert de oră mai târziu, Hans Scholt se așeză pe vine în fața lui, ca să-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment mă consider sub protecția dumneavoastră. Nu se spune așa - îi reproșă beduinul. Se spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai avem nici grădină și nici animale. Și am pierde pentru totdeauna singurul lucru care ne-a mai rămas, mândria de a fi tuareg. Dacă acum ne dăm bătuți, vom pângări memoria tatălui nostru. — În situația asta, el ar înțelege... - șopti Laila. Sunt situații în care victoria este complet imposibilă. — Amintește-ți că el niciodată nu lupta cu gândul la o victorie nesigură - preciză fiul cel mare. Lupta pentru că era obligația lui să lupte, chiar dacă știa că nu are nici cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio Belli? Cel mai tânăr dintre ei abia șopti: — Eu! Vino cu mine! — Unde? — Nu pune întrebări! Tonul său era atât de sec și tăios, că sărmanul băiat aruncă doar o privire neliniștită spre tovarășii săi și apoi se ridică. Gacel îl împinse ușor până aproape de ieșire, apoi îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de problemă ca să-și ocupe pozițiile, așa că, după câteva minute, fiecare se grăbi să stabilească legătura prin radio pentru a comunica că-și ocupase postul. Bruno Serafian așteptă câteva minute și, în cele din urmă, chemă la rândul său: — Șapte! - șopti. Șapte, răspunde! Unde ești? Dar numărul șapte părea să se afle în momentul acela pe altă lume, așa încât armeanul ordonă scurt: — Șase și opt, căutați-l pe șapte. Ceilalți studiați terenul fără să înaintați deocamdată. Trecu aproape jumătate de oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în Tenere nu trebuie niciodată să mergi cu fața spre soare, așa că pe la jumătatea dimineții abia mai reușea să distingă obiectele la o sută de metri distanță, iar după-amiază lumea devenise pentru el un fel de nebuloasă albastru-verzuie. — Aici, nouă! șopti răgușit prin radio. Am nevoie de ajutor. Ce fel de ajutor? Orice fel de ajutor... - se auzi amarnica rugăminte, nepotrivită pentru un om bine cunoscut pentru sângele său rece. Soarele ăsta blestemat mi-a ars ochii. Despre Bruno Serafian s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că această execuție este o dovadă că sunt dispuși să meargă până la capăt și că vin cu intenții rele. La ce te poți aștepta de la cineva care lichidează cu sânge rece un rănit? — Mă tem că nu putem spera nimic... - șopti abia auzit Sayah cel mic. Din câte-mi amintesc, noi a trebuit să ne descurcăm singuri întotdeauna și se pare că ăsta continuă să fie destinul nostru: deci n-avem de ales - ori noi, ori ei. Niciodată n-am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
se opri să-l admire. Căutară o umbră care să-i protejeze, dar nu găsiră nici una, fiindcă era știut că în Sahara, la prânz, până și umbrele se topeau sub arșița care nu respecta decât pietrele și nisipul. — Este insuportabil... - șopti după un sfert de oră și cu greutate Bruno Serafian. Cred că am să leșin. Dacă leșini, consideră-te mort... - fu răspunsul direct și hotărât. Fă un efort. Nu pot! - spuse aproape scâncind tovarășul său de trudă. Cizmele mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de dispreț, deoarece Allah nu face deosebire de rase atunci când împarte calitățile sau defectele. Dar pe mine așa m-au crescut și astea sunt regulile pe care vreau să le respect. Nu mă interesează ce fac alții. — Vântul se întețește - șopti pe neașteptate armeanul. — Spre est se menține constant, deocamdată - răspunse beduinul. Roagă-te să continue așa, că altfel o să-ți pierzi camarazii. Cel mai rău va fi în zori. — De ce? — Atunci e momentul când vântul șovăie dacă să se potolească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

vedem dupe masă“, „pătura dupe pat“, „a treia zi dupe scripturi“, sfidîndu-i pe toți cei care spun cum e firesc țpentru ea vulgar) „după“ sau „de pe“, iese din salon Într-un roi de volane, Îndreptîndu-se spre cabinetul de „toiletă“. Bolnavele șoptesc În urma ei pline de admirație: „O adevărată doamnă!“ Oare ce secrete de fabricație, ce țesătură elastică asemenea burtierelor, bune pentru orice măsură, ascund operele lui Tolstoi, Balzac, Zola, Dostoievski, pe care le Înțeleg toți țzic ei!), și strungarii și uteciștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
În motive florale, se află cele douăsprezece pahare de cristal cu picior Înalt negru - amintire de la o prietenă care a plecat definitiv În Canada. „Nu-i așa că paharele astea seamănă cu niște rîndunele care așteaptă să-și ia zborul“, Îi șoptește doamna E. confidențial domnului Algazi, cu care ciocnește În cinstea soțului ei. Sărbătoritul se află ca de obicei În fotoliu, de astă dată În capul mesei, Îmbrăcat cu pantaloni și pulovăr negru după gustul consoartei „așa e șic; elegant și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
atît de diferit de mine pînă și propria mea limbă vorbită de el Îmi devine străină și eu trebuie să mă Îmbrac În fiecare dimineață și să exclam În oglindă: rochiile mele! să mă lovesc de mobila Popular și să șoptesc emoționată: casa mea! să cutreier străzile unui București desfigurat și să urlu: orașul meu) — ... da ei, ți-ai găsit, nici nu te lasă să-i explici și-ți țrîntește ușa-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

cred că muncea într-una dintre băcănii. Trebuie să fi avut vreo șaptezeci de ani. Ne-am întâlnit prima oară cu el într-o zi când ieșisem să ne plimbăm. Ne uitam la o vitrină, când tanti Mae mi-a șoptit că ne urmărește cineva. Am început din nou să mergem, și eu am auzit un fel de târș-târș-hop în spatele nostru. M-am întors și l-am văzut pe domnul ăsta bătrân care ne urmărea. Se uita fix la fundul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
de speriat. M-a văzut și mi-a făcut semn să mă apropii de targă. Când m-am apropiat suficient, am văzut că expresia de pe fața ei nu era numai de spaimă. M-a apucat de cap și mi-a șoptit la ureche: Nu îndrăzni să spui nimănui despre ce s-a întâmplat. Vei avea mari probleme dacă o faci. Ai înțeles? Unghiile ei s-au afundat în carnea de pe ceafa mea. Respirația îi era fierbinte și avea același miros rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

școala; mă făcea să vreau să mă zbengui și să țip cât pot de tare și ostentativ ceva despre chiloții directorului. Era puțină lume care se plimba de la un tablou la altul, făcând o pauză în fața fiecăruia pentru a-și șopti comentarii politicoase unul altuia. O femeie stătea la un birou imens din sticlă și fier în capătul camerei, cu capul în jos, notând ceva într-un caiet mare. Precum un preot într-o biserică, prezența ei era ca o garanție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le deasupra capului. Nu m-am împotrivit. —Ești o curvă în toată regula, a spus, șoptindu-mi la ureche ca un alint. Nu era prima oară când auzeam asta, și nici ultima. 13tc "13" După ce a plecat Nat am luat o pernă în brațe și am adormit imediat, căzând și ieșind din vise cu schelete și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
vreme. Dar asta venea prea curând. Nu puteai să-ți asumi riscul să te întrebe cineva de Guthrie - fața te-ar fi trădat imediat. Așa că te-ai decis să pui la cale un furt. Ce zici de asta? Harriet a șoptit ceva ce nu am înțeles. A spus din nou: Nu am fost eu. —Fii sinceră, Harriet, am spus tăios, dacă nu ai fost tu, atunci cine? E scrisul tău pe carduri și erai în galerie când au fost furate tablourile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
motiv avea să mă sune. —Sam, ai treabă? Ai putea să treci pe aici? —De ce? A spus ceva atât de încet că abia am putut auzi. —Ce? Am spus nerăbdătoare. Urăsc hipioții. — Nu pot să-ți spun la telefon, a șoptit mai tare. —A, am înțeles. în casă erau două telefoane, unul în hol iar celălalt în living. Nici unul nu era într-un loc privat. —E ceva legat de ce am vorbit noi mai de mult... — Vrei să spui Claire? Lee? —Oarecum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
eram. A ajuns la mine. Aveam mâinile pe masă. Nu am încercat să le mișc. —Sam, a spus cu blândețe, Sam. Apoi a întins mâinile și le-a pus în jurul meu. Aș fi vrut să nu fie așa, mi-a șoptit în păr. Nu m-am încurcat cu tine pentru Clifford. Nu are legătură cu asta. Pur și simplu s-a întâmplat ceva între noi. Nu am putut să opresc nimic, nici nu aș fi vrut. Te rog să mă crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

înțeles imediat că mama venise ca să se certe cu cineva. Îl privea când pe Nunu, când pe mine. Când Nunu a comandat șampanie, a izbucnit: - Fiica mea nu e o curvă! Se făcuse liniște în toată sala. - Vorbești prostii, a șoptit tata disperat. - Taci din gură și bea, bețivanule! Apoi s-a întors din nou spre mine: - Sper că nu ești gravidă! Câțiva din clienții restaurantului începură să tușească. Era periculos să vorbești despre graviditate. Peste tot unde lucrau femei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
tușească. Era periculos să vorbești despre graviditate. Peste tot unde lucrau femei se făceau controale ginecologice pentru a se înregistra gravidele și a le împiedica să avorteze. Se preconizau aceleași controale și în școli. - Ești certăreață și insinuantă, i-am șoptit mamei la ureche. Nunu auzise și el insinuarea. - N-ar fi chiar atât de îngrozitor cu un copil, cercul nostru de artiști s-ar bucura nespus să aibă un prunc! - Dar mai întâi trebuie să te căsătorești și apoi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]