18,529 matches
-
de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă târască iarăși de o parte și de alta. Dar nu ironizați această perspectivă de armonie conjugală: ce imagine de pereche mai fericită i-ați putea opune? Îi vorbești Ludmilei despre romanul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ridică și merge la bucătărie să-și facă o cafea, un ceai, niște mușețel, apoi citește o poezie de Hölderlin (e clar că Hölderlin nu are nici o legătură cu ceea ce scrie el), recopiază o pagină deja scrisă și apoi o șterge, rând cu rând, telefonează la curățătorie (deși era stabilit că pantalonii albaștri nu vor putea fi gata înainte de joi), scrie câteva note ce vor fi utile nu acum, ci poate mai târziu, se duce să consulte enciclopedia la cuvântul Tasmania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
l-am folosit; simt responsabilitatea scrierii apăsând pe acele silabe izolate, încerc să-mi închipui ce concluzii pot fi trase din faptul că am folosit o dată sau de cincizeci de ori acel cuvânt. Poate ar fi mai bine să-l șterg... Dar oricare alt cuvânt cu care încerc să-l înlocuiesc mi se pare că nu rezistă probei... Poate că în loc de o carte aș putea scrie liste de cuvinte, în ordine alfabetică, o avalanșă de cuvinte izolate, în care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și nu alta, oricât mi-ați părea de asemănător cu atâția bărbați pe care i-am cunoscut, dar ceea ce mă interesa era celălalt, Silas Flannery care există în operele lui Silas Flannery, independent de dumneavoastră care vă aflați aici... Îmi șterg sudoarea de pe frunte. Mă așez. În mine a murit ceva: poate eu; poate conținutul eului. Dar, oare, nu asta voiam? Nu încercam să-mi pierd personalitatea? Poate Marana și Ludmila au venit să-mi spună același lucru: dar nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
seama: e cam nervoasă astăzi Gertrade-Alfonsina; la un moment dat trebuie că a apăsat pe un buton greșit. Ordinea cuvintelor din textul lui Calixto Bandera, păstrat în memoria electronică pentru a fi readus la lumină în orice moment, a fost ștearsă prin demagnetizarea instantane a circuitelor. Fire multicolore macină acum pulberea de cuvinte: un un un un, de de de de, la la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea este rodnică. Dacă o carte mă interesează cu adevărat, reușesc s-o urmăresc numai preț de câteva rânduri, căci mintea mea, cucerită de un gând sugerat de text, de un sentiment, de o întrebare, sau de o imagine, o șterge englezește și sare de la un gând la altul, de la o imagine la alta, într-un itinerar de raționamente și închipuiri, pe care simt nevoia să le parcurg până la capăt, îndepărtându-mă de carte până o pierd din vedere. Stimulul lecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Vă voi spune dacă pot, promise Mma Ramotswe. Nu sunt în măsură să ajut pe toată lumea. Nu o să vă irosesc timpul sau banii. O să vă spun dacă vă pot ajuta sa nu. Doamna Curtin puse cana pe birou și-și șterse mâna de pantalonii ei kaki. — Haideți, atunci, să vă povestesc de ce se află o americancă în biroul dumneavoastră din Botswana. După ce voi termina ce am de spus, îmi veți putea răspunde cu da sau nu. Pur și simplu. Da sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strălucitor. Se uită la ea și văzu că are ochii umezi de lacrimi. Îmi cer scuze, spuse ea. N-ar trebui să plâng, dar nu mă pot abține. — De ce ești tristă? o întrebă el. Nu trebuie să fii tristă. Își șterse o lacrimă și clătină din cap. Nu sunt tristă, replică ea. Doar că nimeni nu mi-a mai dăruit niciodată nimic comparabil cu acest inel. Când m-am măritat cu Note, nu mi-a dat nimic. Sperasem să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de lângă casă. Ar putea lua loc acolo, explică ea, fiindcă în casă e prea întuneric. Mma Tsbago îi povesti de ce se aflau acolo și Mma Potsane o ascultă cu atenție. O supărau ochii și, din când în când, și-i ștergea cu mâneca bluzei. În timp ce vorbea Mma Tsbago, dădea din cap a încurajare. — Da, spuse ea. Am stat acolo. Soțul meu a lucrat pentru ei. Amândoi am lucrat, de fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încerce să afle câte ceva despre ce s-a întâmplat în urmă cu atât de mulți ani. Venise să cerceteze locul și aflase că nu era nimic, sau aproape nimic de cercetat. Era ca și cum vântul ar fi venit și ar fi șters totul, împrăștiind indiciile și acoperind cu praf urmele pașilor. Se întoarse spre Mma Potsane, care aștepta tăcută. — Mma Potsane, de unde vine vântul ăsta? Femeia își atinse obrazul într-un gest pe care Mma Ramotswe nu-l înțelese. Privirea îi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera îi cercetă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cent pe care-l câștigase în mina aceea inumană și sporise, de dragul ei, turma aceea minunată de vite, nu ceruse nimic pentru sine. Nu băuse, nu fumase, se gândise numai la ea și la viitorul ei. De-ar putea să șteargă cu buretele cei doi ani îngrozitori petrecuți cu Note Mokoti, când știa că tăticul ei suferise atât de mult, conștient că Note nu poate s-o facă decât nefericită. Când se întorsese la el după plecarea lui Note și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
totuși, era un gând tare îmbietor. Poate băiatul va demonstra că are aptitudini tehnice și va putea prelua conducerea service-ului Tlokweng Road Speedy Motors. Câteva clipe domnul J.L.B. Matekoni savură ideea aceasta: fiul lui, fiul lui, stând în fața garajului, ștergându-și mâinile de o bucată de cârpă unsuroasă, după ce reparase exemplar o cutie de viteze complicată. Și, pe fundal, așezați în birou, el și Mma Ramotswe, mult mai în vârstă de-acum, cu părul încărunțit de ani, sorbind ceai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
e drămuit, îi explică el. Trebuie să plătim spitalul pentru unul dintre copii. E mai tot timpul bolnav. Nu pot să-ți dau banii înapoi. O să-mi plătesc datoria odată și odată. Ea dădu din cap a înțelegere. — Am putea șterge ușor cu buretele datoria, zise ea. O să uit de bani dacă faci ceva pentru mine. El se holbă la ea suspicios. — Te duci la o casă unde nu va fi nimeni. Spargi o fereastră de la bucătărie și intri. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-ar trebui tratată în felul acesta. Fetița, însă, era altfel. Înțelegea sensibilitatea unui motor și, într-o bună zi, fără urmă de îndoială, va ajunge un mecanic pe cinste. Se uită la ea cu mândrie în timp ce-și ștergea mâinile de o bucată de pânză de bumbac. Viitorul garajului Tlokweng Road Speedy Motors părea să fie asigurat. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Ce s-a întâmplat Lui Mma Ramotswe îi era frică. Îi mai fusese frică de două-trei ori de când era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-mi promită că nu se duce la poliție. Cred că o să-și dea acordul. Nu văd motivul pentru care polițiștii ar redeschide cazul. Doctorului Ranta i se luase o piatră de pe inimă, se vedea clar. Expresia ostilă i se ștersese de pe chip și încerca să-i smulgă un soi de asigurare. — Și fetele acelea, întrebă el, n-o să mai am necazuri cu ele? Mma Ramotswe scutură din cap. Nici o grijă. N-or să vă facă necazuri. — Și declarația? insistă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii și alții vor căra bucăți din el la magazie, omuleți din polistiren, clădiri din rumeguș presat, multe globuri de sticlă, vor desprinde decorurile, panourile puse să creeze iluzii. Un sfert de lună între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prindă cu ventuze de tavan, să coboare unsuros pe la îmbinarea plăcilor, să se strângă-n sita sifonului. Să întind mâna și să-mi scape, ca meduzele moarte aduse pe țărm de valurile de apă clocită. Mută servieta în stânga și-și șterge fruntea cu batista. E-o batistă în carouri, din alea date de pomană cu lumânare. - Și tu îmi transmiți. Bravo. - ...mi-a mai spus că e grav că nu te integrezi, că ești distructiv, că nu ai comportament didactic... - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată la perete. Hai... Intrăm la „Documentare”. Pe ușă, Adrian și-a lipit și-un program de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și tu pe banchetă... A, dă-mi și papucii ăia de dedesubt... Pantofii cu noroi uscat pe tălpi dispar și ei în burta primitoare-a dulapului cu știință. - Fac imediat și-un nes, dar rece... Paharele sunt cam slinoase, le șterge cu-n colț de prosop, toarnă apă dintr-o sticlă de plastic... merge. - Și, cu băboiul... întreb după ce ne-am instalat și-avem în față și cutia de la alune plină cu mucuri de țigară. Ce-a fost? - Vinerea trecută, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai știe cum, da’ l-o avut... Sigur l-o avut! „Și-acuma, nea Mitică, ce fac...” i se tuflește mândria. I-am tipărit c-o pagină albă, să scrie cu pixu’ mocofanii. Zi-le că-i experiment... și șterge-o, că eu nu mai stau după voi... S-a dus să toarne-n el rom, de supărare c-a belit gazeta și că nu-i înțeles la noi omu’ de cultură tânăr. Să-i fi pus pe ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]