475,786 matches
-
au întîlnit în fața computerelor echipe din toată țara. Premiul cel mare era de 1.000 de dolari. L-a cîștigat o echipă locală. În afară de competiția propriu-zisă, jucătorii au mai înțeles cîteva lucruri unii despre alții. Bucureștenii au aflat că în țară se trăiește mult mai prost decît în Capitală. Provincialii, la rîndul lor, au descoperit, unii de la alții că într-un județ se trăiește mai bine, în altul mai prost și că Bucureștiul nu e nici pe departe orașul făgăduinței, cum
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
adolescența petrecută la Zaragoza în Colegiul Iezuițlor, despre studența petrecută în Reședința studențească din Madrid, alături de Federico García Lorca, Salvador Dalí, Rafael Alberti ș.a., despre suprarealiștii lui André Breton, despre războiul civil din Spania, despre America și Mexic, cele două țări în care a locuit după ce a părăsit Europa. Dar autorul aragonez vorbește mai ales despre filmele sale, despre cât de greu era să debutezi în cinematografie într-o Europă plină de prejudecăț cu un film suprarealist cum ar fi Câinele
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
interminabilă. Comunismul și intelectualii francezi, din 1956 încoace, apărut în 1999). Cele o sută cincizeci de pagini consacrate lui Paul Morand și României se vor un studiu obiectiv al acestei secvențe importante din biografia celebrului scriitor, îndeajuns de controversat în țara lui din cauza adeziunilor politice de dreapta și a servirii, ca diplomat de carieră, a regimului instalat la Vichy sub ocupație germană această din urmă perioadă fiind, în parte, acoperită chiar de misiunea sa de ambasador la București, între iulie 1943
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
prin intermediul unui caz specific, "ideologia și politica vichyste" și cum ne spune autorul în paginile introductive "un exemplu al prieteniei franco-române, o relație făcută din schimburi reale și fantasmatice care se transformă în cursul istoriei". Legăturile lui Paul Morand cu țara noastră sunt însă mult mai vechi. Foarte tânărul diplomat a cunoscut de timpuriu mediul aristocratic românesc din capitala Franței, căci fiind în primii săi ani de diplomație coleg de legație, la Londra, cu Emmanuel Bibescu, vărul prințesei-scriitoare, frecventa lumea saloanelor
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
în capitolul următor, intitulat Fuga înainte, capătă relief din nou datorită apelului la documentele legate de familia Morand (îndeosebi corespondența Elenei Morand) și la cele oferite de memorialiști. Starea de criză politică, alunecarea spre dictatură, ascensiunea forțelor fascizante, pro-naziste din țară, ca și prezența franceză la noi ( apreciată, aceasta, destul de surprinzător, ca declinantă după Marea Unire din 1918) sunt privite iarăși prin ochii celor apropiați protagoniștilor cărții, iar numele aduse în dialog nu sunt deloc lipsite de rezonanță, de la din nou
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
colabora cu Germania și Ungaria la "soluția finală" în această chestiune. Numeroase documente scoase la lumină din arhivele Ministerului român al Afacerilor Externe și din fondurile franceze dau o anumită densitate perspectivei asupra momentului istoric dificil trăit de cele două țări, care ajung în final constată cercetătorul - într-o situație oarecum simetrică, Parisul fiind eliberat la 23 august 1944, când regele Mihai anunța întoacerea armelor împotriva Germaniei, în condițiile puternicei presiuni sovietice. La acea dată, ambasadorul Paul Morand plecase deja, precipitat
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
diplomatului, chiar "catastrofiste", au procentul lor însemnat de adevăr dramatic verificat de istoria ulterioară, pentru o bună parte a continentului nostru. Soarta "personajelor" românești ale acestei cărți Martha Bibescu, Matyla Ghyka și a altora - deposedați de tot cea aveau în țară, închiderea institutelor de învățământ franceze, confiscarea bunurilor familiei Hrisoveloni sunt date urmărite în prelungirea istoriei acestei prezențe a lui Paul Morand în România. Corespondența Doamnei Morand deține aici locul central, pentru a mărturisi deopotrivă despre amărăciunile anilor postbelici și despre
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
au copii și îl îndrăgesc pe al tău, cu patronii sau vînzătorii - mai mereu complici sau cîrcotași față de marfa adusă de șefi - de la buticurile, numeroase, din zonă. Este un păienjeniș cu zeci de drumuri și ramificații pe orizontală. Ca la țară. Toată lumea cunoaște și se cunoaște cu toată lumea. Totul este la vedere. Ce mănînci, ce bei, ce bucurii, ce supărări, ce obiceiuri, ce facturi sînt de plătit și cu ce sume. Această așezare exclude și secretele, și ierarhiile. Cu toții dăm zăpada
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
mit estetic" de bază la români, apare abordată prin prisma mitului dedalic, pe urma unor sugestii din eseul lui Dan Botta, Unduire și moarte. Negru Vodă și curtenii săi rătăcesc fără speranță de ieșire printr-un labirint de proporțiile unei țări. Planul acestui traseu inițiatic e cunoscut doar de un personaj insignifiant, de un portar (umil travestit pentru Hermes) care-i oferă voievodului un fir al Ariadnei. Toposul căutat pentru zidirea mînăstirii se înfățișează cotropit de o vegetație care-l ascunde
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
canciocul, astupau ei gropile dacă chiar le păsa cum arată orașul. S-a dus președintele Iliescu să-i calmeze din ciorovăiala lor interminabilă. Domnii primari s-au astîmpărat nițel, cît să nu zică lumea că nu-i potolește nici președintele țării, după care s-au încăierat la loc. Băsescu, în loc să ceară scuze bucureștenilor pentru experiența prostească a așa-zisului metrou ușor, fostul tramvai 41, vrea să umple Capitala de garduri pentru tramvaie și de șine de tren, într-un dispreț absolut
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
ați ridicat în câteva decenii preocupările pentru polonistică la nivele nebănuite în România. Fără a exagera cu nimic, mărturie va stă o p e r a, ați lărgit la noi interesul față de acest domeniu mai mult decât în oricare altă țară din lume. Cum s-a operat trecerea de la polonistică la comparatistica literară, pentru că și în această direcție exegezele dv. sunt mai mult decât pertinente? Stan Velea - Aproape jenant măgulitoare, aprecierea aportului meu la răspîndirea pe solul spiritualității românești a uneia
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
ar cuveni restrânsă, în spiritul adevărului și al unei modestii elementare, la afirmația potrivit căreia strădaniile mele în acest sens, alături de ale celorlalți confrați întru profesiune, au ajutat neîndoielnic la cunoașterea mai temeinică de către intelectualii noștri a literaturii reprezentative din țara Vistulei. Aceasta este măsura dreaptă a lucrurilor, pe de o parte, iar pe de alta, cât am realizat din această firească și nobilă intenție, o pot spune fără greș numai cititorii. Evident, în primul rând, specialiștii. În ceea ce privește întrebarea propriu-zisă, cum
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
dacă nu imposibilă din varii pricini documentare, învederează reliefuri impunătoare. Numărul cu adevărat impresionant de volume de autor ori studii tipărite prin revistele de profil, profunzimea și diversitatea lor, indică nu o dată contribuții care au stârnit admirația specialiștilor din alte țări. S-a scris, despre ele în Polonia (Czlowiek i swiatopoglad, 1976), în Franța (Le Monde, 1975). Realizările școlii românești de comparatistică nu sunt totuși îndeajuns cunoscute în măsură cuvenită în străinătate, mijloacele de difuziune, precum periodicile Synthesys ori Revue de
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
Iulia Popovici Prima mea întîlnire cu Gelu Ionescu (personajul Gelu Ionescu) a fost una conjuncturală: cu ani în urmă, coordonatoarea lucrării mele de licență își începuse propria lucrare, pe atunci de diplomă, cu el, exact înainte de plecarea din țară. Cu Orizontul traducerii am făcut cunoștință mai tîrziu, din curiozitate stîrnită de numele autorului, cu care mă mai întîlnisem prin jurnale și povești, de data aceasta despre Europa Liberă. Volumul memorialistic al lui Gelu Ionescu, apărut în colecția de Ego-grafii
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
bine în cele două epistole către Ion Vartic, „Scrisoarea spaniolă" și „Scrisoarea bavareză": cea dintîi fusese scrisă fără intenția de a apărea vreodată în presă (era înainte de 1989, iar autorul scrisorii, care semnează, thomasmannian, Tonio, era un nume prohibit în țară), cea de-a doua, expediată 10 ani mai tîrziu, după publicarea primeia în Apostrof, e deja un document de utilitate publică. „Scrisoarea spaniolă" e un text puternic, un text care doare prin intensitatea dramei unui om care simte - știe - c-
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
ce îl băteau că e dreptul lui să se apere oricând, dacă-i tratat astfel. Tot de atunci, prin oricare închisoare trecea, se menționa când venea vorba de el: "Atenție, Duțu mușcă!"... A cunoscut pe toți intelectualii de seamă ai țării închiși în acei ani. A reprodus tot ce auzise în pușcărie, prelegerile ținute, ascultate, transcrise cu o fidelitate dramatică a memoriei, schițând portrete cu o forță a observației de veritabil reporter trimis la fața locului. Totul, cu o sinceritate vitriolantă
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
ai neamului", o ură care, dacă am tolera-o, s-ar transforma în "trădarea" unor valori scumpe nouă, românilor. În acești termeni punea chestiunea un poet basarabean, acum mai bine de un deceniu, arătînd cu degetul, între alte publicații din țară incapabile de iubire și fidelitate (acestea ar fi antonimele urii și trădării), și spre România literară. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum: ce semnificație pot avea în context critic și istoric literar sentimente ori atitudini de felul celor
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
m-am băgat niciodată în chestia asta. Mi s-a spus că sunt un critic tradiționalist, impresionist, dar postmodernist ca stil. De acord, așa oi fi. Ce știu sigur e că direcții în literatură nu pot fi decât una-două pe țară. Să zicem, ca sugestie bipolară, Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut, în ciuda pool-urilor mediatice. Că relativismul amenință să devină noul absolutism, asta-i altceva, poate la fel de periculos ca vechile puseuri absolutizante, care urau de moarte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
teama că îi va expune astfel pe demnitari unor eventuale atacuri mafiorte. E adevărat, nu înainte de a arunca răspunderea morală pentru gravitatea obligativității unei asemenea dezvăluiri pe seama inițiatorului ei. Să fim totuși serioși. Declarații de avere fac demnitarii din toate țările civilizate. Probabil că și aceștia se tem de eventualele atacuri mafiote, dar își asumă condiția de demnitari. La noi, demnitarul vrea toate privilegiile cu putință - și le obține -, dar la o adică face pe sărăntocul. Asta însă nu de frica
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
doi bani, împlinite numai și numai prin inevitabilele lor persoane. Fie că-și botează partidul-fițuică „România Mare", fie că blochează ecranul televizorului cu emisiuni sforăitoare gen „Bătălia pentru România", doi dintre indivizii menționați sunt parte a coșmarului dezlănțuit tocmai în numele țării, pe care n-au nici un scrupul să-l ia în deșert. Care Românie Mare, dom’ Vadim? România-stadion vegheată de țevile mitralierelor promise de-atâta vreme? România Mare a invectivelor și acuzațiilor demențiale la adresa oricui gândește altfel decât în haznaua național-securistă
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
atmosferă de iluzorii primejdii și mortale boli, și doar simpla sa pogorâre la locul dezastrului, din caleașca supradimensionată ce-l conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți păliți cu leuca ipohondriei, cu damicele expirate pe post de muze plurilingve, cu ciudățenii ale naturii oricând internabile la glumeți. Când te gândești că
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
Succesul celor mai nerușinați dintre români ilustrat și de recentele alegeri parțiale locale, în care PSD-ul a înhățat totul este, desigur, și consecința oboselii, retragerii sau abandonului multora dintre cei care, la începutul anilor ’90, ar fi putut salva țara. Amestec de resemnare, comoditate și lașitate, plecarea lor a lăsat liber unei haite bine organizate, cu un miros al banilor dezvoltat de îndeungi exerciții de prăduire și cu o lipsă de rușine ce-i coboară în tagma animalică. Dacă mă
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
mai simplu decât ne imaginăm. Mă înspăimântă, în schimb, lipsa de demnitate a tot mai mulți dintre concetățenii mei. Oameni pentru care, în urmă cu câțiva ani, aș fi jurat, se pun la dispoziția celor ce fac un enorm rău țării (nici nu contează dacă-l fac cu voie sau fără voie: atâta pot, și basta) Partea cu adevărat descurajantă e că își înveșmântează opțiunile meschine în înalte strategii patriotice: unul vrea, cică, să reformeze sistemul dinăuntru, altul e sigur că
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
Geta Dumitru Bicentenar R. W. Emerson (25 mai 1803 - 27 aprilie 1882) Ești o eră nouă, prietene, în țara ta nouă, imensă", îi scrie Thomas Carlyle lui Ralph Waldo Emerson după lectura volumului Eseuri apărut în 1841. Aprecierea lui Carlyle, care nu era la prima întîlnire cu gînditorul american, n-ar fi surprins pe mulți. Cu patru ani în
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
Statele Unite ale Americii și-au proclamat independența față de Anglia în 1776. O declarație de independență intelectuală a fost considerat și eseul "Încrederea în sine." Apariția unui al doilea volum, Eseuri, seria a doua (1844), a întărit impresia că, prin Emerson, țara nouă se împlinea ca viață spirituală. De aici și importanța acestor scrieri în comparație cu ce a urmat, versuri și proză, cu toate că opera sa de poet este, în multe privințe, deschizătoare de drum, iar unele din eseuri trezesc interes prin accentele noi
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]