16,458 matches
-
L-am rugat să-mi aducă niște chiloți. 10.01. Un iepure uriaș a intrat azi noapte în casă. Purta o redingotă de catifea. În mâna stângă avea o sabie de foc, în cea dreaptă, o țigară. Și-a aprins țigara de la sabie și m-a privit. Avea ochi caprui. „Sunt evreu“, a zis. „Ai suferit destul. Uite o pereche de chiloți. Sper că-ți vin bine“. Erau perfecți. DOMNII ACEIA Încă emoționat de ardoarea cu care tânărul inginer își prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu cadă pe ele o lumină prea puternică și să nu se reflecte pe albul crud al hârtiei, rozând umbrele caracterelor tipografice, ca la amiază, în sudul Italiei. Încearcă să prevezi acum tot ce ți-ar putea evita întreruperea lecturii. Țigările la îndemână, dacă fumezi, scrumiera. Ce mai e? Vrei să faci pipi? Asta tu știi. Nu doar că aștepți cine știe ce lucru deosebit de la cartea asta. Din principiu, nu mai aștepți nimic. Sunt atâția alții, mai tineri sau mai puțin tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai târziu decât orice pronostic, spune cineva, căci în clipa aceea comisarul intră în bar. Intră. — Salut tuturor! - Vine lângă mine, își coboară privirea asupra valizei, a ziarului, murmură printre dinți: - Zenon din Elea, apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă de-aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
privirea asupra valizei, a ziarului, murmură printre dinți: - Zenon din Elea, apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă de-aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine. Nu vrem să știm nimic despre asta, acum. Ia rapidul de unsprezece. — Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o citește în clipa aceea. Ideea mă tulbură atât de mult, încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să coboare dintr-un autobuz rablagit ce se apropie gonind haotic dinspre Francistown Road. Unchiul era până peste poate de încântat, așa că-și aprinse o țigară. — Am văzut așa ceva în multe filme, spuse el. N-am crezut, însă, că o să stau și eu la pândă chiar aici, în Gaborone. — Meseria de detectiv particular are și dezavantaje, îl temperă nepoata. Trebuie să avem multă răbdare. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-o să-mi mai recuperez pistolul? Nu. O să-l ia poliția. Or s-o salte, însă, și pe persoana în casa căreia va fi găsit. Ce se întâmplă dacă ești prins cu o armă de contrabandă? Philemon își aprinse o țigară și suflă fumul direct spre tavanul domnului J.L.B. Matekoni. — Armele deținute ilegal nu sunt pe placul autorităților. Dacă ești prins cu o armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să facă treaba asta. Făcu o pauză înainte să adauge: — Amintește-ți că te-am ajutat. Nu mi-a fost deloc ușor. O studie atent. — Chiar îți dorești asta? — Da, răspunse ea. Este ceva foarte important pentru mine. Își stinse țigara și își balansă picioarele peste marginea patului. — Bine, acceptă el. O să-ți fac rost de o armă. Dar, ține minte, dacă se-ntâmplă ceva nasol, n-ai arma de la mine. — O să le zic că am găsit-o, promise Florence. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
butuc, cules bobiță cu bobiță de mine, le-am terciut în saci curați, face bine, nu mai puneți totul la inimă, că te ia vătămătura de nu mai știi ce-i cu tine, numa’ o-nghițitură... Am fi fumat o țigară în ghereta lui, iar nea Grigore mi-ar fi povestit a nu știu câta oară cum l-a repezit el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
băgat mâna în colivia de la intrare, a prins un cănăraș și i-a sucit gâtul, pentru că pe el îl nevrozează trilurile astea, îl demoralizează să vadă o ființă exploatată de noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poate fi aruncată la coș. Încă nu a scris nici un rând, dar are totul în minte, bine așezat, ca o simfonie. Când ajungea în dispoziția necesară, bătea cu pumnul în masă. Și toți tăceau, pufăiau parcă și mai încet din țigări. - Lumea aceasta de fapt nu există... Lumea! a subliniat ideea cu un gest larg. Universul... Lumea... intră-n subiect plin de gravitate. Degeaba te uiți la acest pahar și spui că există... Uitați-vă la el! Ridică paharul de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-aștept? Să-mi plâng de milă, s-agăț vreo japiță aciuată pe-aici? Să mă descarc de stres, nu? Păi, să-mi fie rușine! Dar nu-mi este. E o lumină ca săpunul, fumul de țigară iese în vălătuci pe sub ușă și prin crăpături. Bat, dar nu-mi răspunde nimeni. O fi cufundat în vreunul dintre visurile sale. Împing ușa și intru. Anatol și Tavi, tânăra promisiune pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea sa, lucrează în mijlocul coșmeliei la noul lor manifest. Au niște markere în mână, mai multe carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să crape-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când am fost acolo la recital... Mă abțin să-l întreb dacă și i-a mai schimbat de-atunci, slavă cerului, am sinusurile ușor infectate, în plămâni se scurge, ca printr-o supapă, numai un firicel de aer. Aprind o țigară și trag din ea. Cu sete. - Ei? - De... îmmm... ăăă... eu... păi... caut eu să fiu evaziv. - Da, vezi că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai înverzit nițeluș... Cool junioru’! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șosete de lână gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la sută sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și, băi, și... și...și-ai cu mini... Modelul se dezvăluie în toată splendoarea și-și oferă cu generozitate bustul și coapsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
case noi, liniștite? Ei? zâmbește încântat de el. n-are rost să-l dezamăgesc. Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după lizieră. - Au avut baftă sărăntocii ăia din Dobrogea cu aeroportul de la Kogălniceanu, nu? - Păi... cred că da. - Cum să n-aibă, dom’le? insistă, ușor deranjat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
animalu’ ăla, că nu-s potrivite cu urbanistica, ’tu-i anafura cui l-o făcut... am pierdut tot ce se mai adunase... ce crezi, că ne îmbogățeam?, cumpărau cu o mie de lei mai ieftin, mai băgam câteva cartușe de țigări, cafea de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam și lor... da’ ne îngheța inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rece... Paharele sunt cam slinoase, le șterge cu-n colț de prosop, toarnă apă dintr-o sticlă de plastic... merge. - Și, cu băboiul... întreb după ce ne-am instalat și-avem în față și cutia de la alune plină cu mucuri de țigară. Ce-a fost? - Vinerea trecută, când m-am întors, am găsit-o în casă. Are și ea o cheie. Îmi răscolise prin lucruri, cărțile erau vraiște pe podea, hainele peste tot, cu căptușeala descusută, cu buzunarele întoarse pe dos. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu ochelari negri. Când a luat-o spre casă, ea i-a fentat pe urmăritori, a schimbat drumul prin Pușkin, prin spate pe la cămine, să i se piardă urma, n-a mai urcat direct Copoul... Golește cutia cu mucuri de țigară direct pe geam. - Teoria ei de bază, rezultată din numeroase observații de teren și schițe ascunse undeva bine, numai ea știe unde, e aceea că toaletele publice, budele sunt în continuare locurile de întâlnire, cuiburile agenților secreți care, după 1989
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au lansat-o cu tam-tam. Normal, nu se gândește nimeni la negrișorul care-a făcut-o dormind pe dicționare și mâncând covrigi vreo câteva luni. Nu mi-au ieșit din povestea asta culturală, din realizarea de excepție, nici banii de țigări. - Sta-le-ar în gât realizarea... - O să le duc un praz verde, cu urările cuvenite. - N-aș putea sta la tine, măcar pentru vreo săptămână? Aici s-a oprit apa și trebuie să merg pe la crâșmele din vale să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să mă pui să scot zece rânduri, „punct unde-o fi...”. Să se strice linotipul și s-arunce cocostârcul cu plumbi... Mai ții minte că m-ai băgat de vreo două ori sub masă, culcat!, de mi s-a presat țigara-n bot și tot mi-a intrat o literă-n mână? - Da, era un C mare de la editorialul la Chemarea... - M-ai însemnat! - Ce să faci, profesore, l-avem în sânge... - Plumbul? - Dac-ar fi numai ăla... Te-așteaptă Șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa? - De ce nu-ți iei și cheia de jos? - Bine... Ce pute? Dulceag-putred... - Am dat c-un șpray de interior, să se ducă damful de țigară... - ...de treabă, e grețos... Mă duc să deschid fereastra. - Ești tu bădăran! O faci intenționat, să mă scoți din minți? - Măi fato, dacă tu nu simți, nu-i vina mea. Și nu mai cumpăra toate scârboșeniile astea vietnameze, chinezești, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mătușă transsexuală și cine știe câte traume încă nedescoperite. - Crezi c-o să se vândă? l-am întrebat pe Marcu, doar e interesul meu la mijloc, ar trebui să-mi dea și 8% din încasări. - Normal că se vinde! Ca wisky-ul contrafăcut și țigările fără timbru! Ai să iei mai mult decât pe Vonnegut și nu-ți trebuie nici o săptămână. A, știi, te-aș ruga să mai bagi niște „persuasiune”, căldură, textu’ englez îi cam sec. - Îl manelizez puțin, la descrierea suferințelor umane, ohh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să sun pe mobil imediat dac-o văd pe realizatoarea aia. Să n-o las să urce scările sau care cumva să intre-n Aulă, lângă domnu’ răposat. - Oho-ho, dar văd că-i organizare în toată regula! Își scoate o țigară și iese să mă conducă. - Dac-așa vrea... Cine-s eu să le zic ce să facă? Or ști ei mai bine, că au carte. Își scoate șapca. - Greu... răsuflă în timp ce rupe filtrul de la țigară, nu e obișnuit cu astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toată regula! Își scoate o țigară și iese să mă conducă. - Dac-așa vrea... Cine-s eu să le zic ce să facă? Or ști ei mai bine, că au carte. Își scoate șapca. - Greu... răsuflă în timp ce rupe filtrul de la țigară, nu e obișnuit cu astea. A, ați auzit de luminile acelea care joacă de la o vreme-ncoace în grâu, în Bărăgan? - S-a mai făcut grâul? Eu n-am văzut decât o mlaștină până-n Balta Brăilei... Și gloduri. - Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]