2,056 matches
-
dar rezistase În fața progresului mai mult decât celelalte. Dar când au căzut sub lama buldozerelor, s-a construit rapid și Înghesuit. Blocurile tradiționale de granit cenușiu nu se zăreau nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat și clădirile Înalte de granit micșorau cu o oră timpul de lumină naturală, soarele strălucea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am fost mai mult cu gândul la vijelia ce a răsturnat totul În cale și la somnul binefăcător. Nu știu care a fost intensitatea vântului, dar e suficient să amintesc priveliștea Întâlnită când am ieșit la Liturghie, cu zeci de coame și țigle smulse de pe toate acoperișurile clădirilor, cu florile doamnei Elena zburătăcite din ghivece cu pământ cu tot și Împrăștiate prin incintă, cu borcanele de miere făcute zob, cu elicele eolienelor Îndoite, cu geamuri sparte, cu sera păgubită de folii și imaginea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
la care se vor adăuga și cheltuielile pricinuite de vijelia din ultimele zile. Acum s-a mai potolit vântul, dar a Început să plouă, așa că părintele stareț ne-a trimis urgent să acoperim cu plăci de lemn zonele rămase fără țiglă. Am dat și eu o mică mână de ajutor, dar greul a căzut pe Ierodiaconul Gherman, cel mai priceput dintre toți când e vorba de treburile gospodărești. Și nu vor fi puține de acum Încolo, pentru că, Îmbolnăvindu-se mai grav
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dată tot învățătorului Marcu, director fiind ia revenit această dificilă sarcină. Tenace, cu o voință uimitoare, trece la treabă. Astfel, în anul 1967 se dă în folosință la școala Lețcana noul local de școală cu fundație din beton, acoperită cu țiglă cu 2 săli de clasă, cancelarie, cu parchet pe jos, 1 hol mare și 2 mici cu 4 sobe de teracotă, școala fiind împrejmuită în față cu gard din plasă de sârmă pe lungimea de 58 m și fundație din
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
multă. Camerele din partea de sud au fost terminate mai târziu, prin 1966-1967. Construiește de asemeni pivnița din beton, iar deasupra cămara. Ca anexe gospodărești construiește un grajd mare pentru animale, cu fundație din beton și pereții din chirpici acoperit cu țiglă, magazie, coteț pentru păsări, coteț pentru porci. În testamentul întocmit de învățătorul Marcu în 1947, adresat soției sale Maria Marcu și fiicei sale Mariana precizează că lasă moștenire una casă în construcție, din cărămidă împrejmuită cu gard de scândură. Ca
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
leacuri, de Sfântul Andrei se da cu usturoi pe la ferești și anexe spre a fi feriți de lupi. Casele erau construite din cârpici ori din vălătuci, acoperite cu stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă. Erau compuse din două odăi despărțite de o tindă și paravane la spatele casei. Ridicarea casei se făcea de către bărbați ajutați și de femei. Copilul chiar dacă era alintat trebuia să asculte de părinți și să învețe tot ce hotărau părinții
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
anul 1852, cânde vinde moșia Todireni, Epitropiei Generale a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași. Noul proprietar lasă aceeași denumire de Todireni, numește un administrator, ridică în satul Victoria, pe lotul de după școală, o magazie din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu dimensiunele de circa 30 m /18 m /5 m. Mai târziu, oamenii din Victoria au botezat locul cu numele „dealul magazia”. Odată cu drumul de fier a căilor ferate române (CFR) se desvoltă serviciul de poștă care se ocupă cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Sulugiuc, Ivasciuc, Moisii, Vieru, Șulea, Pasniciuc, Stoleru, Iftimiciuc, Tomniuc, Căunec, Cojocariu, Șpaiuc ca și multe altele și-au durat gospodării frumoase, case cu două odăi, tindă, cerdac și paravan, acoperite care cu șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
leacuri, de Sfântul Andrei se da cu usturoi pe la ferești și anexe spre a fi feriți de lupi. Casele erau construite din cârpici ori din vălătuci, acoperite cu stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă. Erau compuse din două odăi despărțite de o tindă și paravane la spatele casei. Ridicarea casei se făcea de către bărbați ajutați și de femei. Copilul chiar dacă era alintat trebuia să asculte de părinți și să învețe tot ce hotărau părinții
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
anul 1852, cânde vinde moșia Todireni, Epitropiei Generale a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași. Noul proprietar lasă aceeași denumire de Todireni, numește un administrator, ridică în satul Victoria, pe lotul de după școală, o magazie din cărămidă și acoperită cu țiglă, cu dimensiunele de circa 30 m /18 m /5 m. Mai târziu, oamenii din Victoria au botezat locul cu numele „dealul magazia”. Odată cu drumul de fier a căilor ferate române (CFR) se desvoltă serviciul de poștă care se ocupă cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Sulugiuc, Ivasciuc, Moisii, Vieru, Șulea, Pasniciuc, Stoleru, Iftimiciuc, Tomniuc, Căunec, Cojocariu, Șpaiuc ca și multe altele și-au durat gospodării frumoase, case cu două odăi, tindă, cerdac și paravan, acoperite care cu șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie un vers". Și mai departe, înfruptă-te din câte poezii poftești. Iată, câteva... Omul de pe casă Era unul pe casă, de meșterea burlane și țigle și cuiburi de bufnițe și cocostârci. Vezi să nu cazi de-acolo, îi tot spuneau sătenii cu vălătuci și pălării acoperindu-le auzul. Ușor de zis, le răspundea el, privind fix înspre munți, dar și de cad, tot în pământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Drumul Mătăsii. Era un joc de forme, asemănător unei melodii. Acoperișurile curgeau din unul din altul, dar sărind din nivel În nivel, pentru a se transforma, la mijlocul unora din clădiri În adevărate turnuri de pagode, migălos Împodobite și sculptate. Țiglele erau din ceramică multicoloră, alternând roșul, albastrul, verdele și galbenul. Pe măsură ce se apropiau, Ștefănel avea vederea panoramică a complexului de mănăstiri și clădiri administrative care alcătuiau „templul”. Era o succesiune de curți interioare, mărginite de clădiri care Își revărsau scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simple, funcționale, răsărite parcă peste noapte, Întinzându-se ca un câmp bine cultivat, În rânduri, punctate ici și colo de case mari, acolo unde drumul se lățea brusc, iar pereții de ciment ascundeau imense conace În stil occi dental, cu țigle roșii care imită acoperișurile toscane, abia vizibile pe deasupra zidurilor. Numai că aici totul Îmbătrânește foarte repede, Își spunea Margaret. Jakarta transformă orice Într-o masă noroioasă și face ca lucrurile noi să pară vechi. Mușchiul se Întinde pe cimentul neted
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa unde trăia mama lui. Mai erau pe-acolo și niște pisici cu blană lucioasă, cenușie cu reflexe albăstrui, pe care mama le lua uneori În brațe să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
șomoioage de puf pe care aș fi vrut să le ating Întruna. În camera mea, care se afla sus, la ultimul etaj, era o ferestruică. Jumătate din priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am obișnuit niciodată cu lâna. Simțeam cum Îmi intră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acelor brațe scheletice, care păreau a ieși prin plafon . . . . . . Așa de mult păreau a ieși prin plafon încît Mini ar fi vroit să fie în același timp pe trotuarul din fața. casei, pentru a vedea pe coperiș acele gheare apărând prin țigla roșiei . Dar Mini acum era refugiată în lumi interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se trezise prinsă. Da! Unele vorbe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-i frig pe piatră, ca atunci, cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi ceva? i-o-ntoarse Bărzăunul scărpinîndu-se cu năduf undeva, la spate, tu, dacă nu te-ai crede așa deștept, zău că n-ai fi prost! De data asta toți au fost siguri, sută-n sută, că Vlad va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fuseseră așezate în moduri care mai de care mai ciudate pentru a închipui un model fascinant de linii și forme, nu în beneficiul vreunei case ori a locuitorilor săi, ci pentru a contribui la înfrumusețarea întregului, a străzii, a cartierului. Țiglele, tocurile geamurilor, jgheaburile, ușile, scările, chiar numerele caselor păreau a se fi vrut a fi în primul rînd ornamente. Nu erau ale noastre și nu vor fi niciodată, noi eram numai îngăduiți să trăim sub ele. Părinții mei erau locuitorii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încît cineva trebuia să iasă ori de cîte ori apărea o a treia persoană, ceea ce făcea nehotărîrea în prag imposibilă și superfluă. Fiind expulzată de contracțiile intestinale structurale ale casei noastre, familia noastră pornea în direcția clădirii cu acoperiș cu țigle de un roșu prospăt de la capătul străzii. Mama mea spunea cîteodată ceva vesel despre cît de convenabil era să locuim în apropierea unui astfel de așezămînt. Tatăl meu nu spunea nimic, pînă nu plăteam fiecare cei cinți cenți și nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de fum se Înălța către un cer gălbui, ce purta Înscris pe el toate Însemnele sfârșitului. Peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când negru. Nu merită să ne batem capul cu aceste chestiuni. Și, spunând acestea, Extraterestrul Își puse păhărelul pe masă și oftă adânc, aruncând totodată o privire pe geam și contemplând un timp luna care poleia acoperișurile de tablă și țiglă ale caselor cufundându-le În tăcere. - Nu miroase tocmai ca al nostru, dar la o adică merge. Noi suntem și la capitolul ăsta mai avansați și nu bem nici votcă, nici vin... Ci doar esențe pure... Pe vremuri, se confesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime dar focul în sobă tot cu paie se făcea. Școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad și Ismail, la peste 35 de kilometri de mers cu căruța pe drumuri mai mult desfundate și ascunse sub glod sau apă. De
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]