4,216 matches
-
stau ude, fără sutien număr și uit tot ce trece de sapte aș vrea sa tin capul în poala cuiva și să privesc norii este un act barbar să te așezi în poala unei străine voi lua o palmă și țipete acute poliția de moravuri îmi va monta cătușe mamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajă cineva vrea afecțiune au zis ce crimă, ce abjecție ești arătat cu mâna surfiștii te fluiera cu dispreț bărbăția exclude nevoia de tandrețe sunt nevoit
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
sparg și vin altelestâncile stau ude, fără sutiennumăr și uit tot ce trece de șapteaș vrea sa tin capul în poala cuiva și să privesc noriieste un act barbar să te așezi în poala unei străinevoi lua o palmă și țipete acutepoliția de moravuri îmi va monta cătușemamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajăcineva vrea afecțiune au zisce crimă, ce abjecțieești arătat cu mânasurfiștii te fluiera cu disprețbărbăția exclude nevoia de tandrețesunt nevoit să părăsesc farulcineva va stinge luminavor atârnă la
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
ridica cultura tânără românească.“ (Lucia Soreanu-Șiugariu) În eseul „Țara crinilor din Decalog”, (dec. 1937) enunța, între altele: „Purtăm în noi setea de lumină ca pe un stigmat al veacului“... „Niciodată foamea de cer n‘a bântuit mai puternic inimile, niciodată țipătul pentru realizarea deplină n‘a pătruns mai neînfricat întunericul, decât foamea și țipătul nostru.“ (Ion Șiugariu, Țara crinilor, în Decalog, dec. 1937, anul II, nr. 56). În Martie 1938 îi apare volumul „Trecerea prin alba poartă”, Editura Librăriei Pavel Suru
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
1937) enunța, între altele: „Purtăm în noi setea de lumină ca pe un stigmat al veacului“... „Niciodată foamea de cer n‘a bântuit mai puternic inimile, niciodată țipătul pentru realizarea deplină n‘a pătruns mai neînfricat întunericul, decât foamea și țipătul nostru.“ (Ion Șiugariu, Țara crinilor, în Decalog, dec. 1937, anul II, nr. 56). În Martie 1938 îi apare volumul „Trecerea prin alba poartă”, Editura Librăriei Pavel Suru, Tipografia Cărților Bisericești, considerat un debut promițător și, despre care, Octav Șuluțiu, în
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
văzut Ziua pe noi ne desparte, Noaptea aproape te aduce iar, Dorințele mele -s deșarte. Tic, tac se surge timpul în cadran Viața e doar o carte, Pagină eu, pagină tu Pustie lume desparte. Tic, tac e glasul unui copil, Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Citește mai mult Ninge clipa peste sufletul meuStropi de ploaie cântă cu mine, Marea își ascunde țărmul pribeag,Muntele plânge -n coline.E vreme de când nu te-am
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
te-am mai văzutZiua pe noi ne desparte,Noaptea aproape te aduce iar,Dorințele mele -s deșarte.Tic, tac se surge timpul în cadranViața e doar o carte,Pagină eu, pagină tuPustie lume desparte.Tic, tac e glasul unui copil,Țipăt de stâncă pleșnește,Tic, tac e jocul nevinovatDrumul spre tine topește.... XVIII. UNUI MURIBUND DE OCAZIE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1294 din 17 iulie 2014. Moare, moare ...ce ne facem??? Vocea-i sună tremurat, Mor Mărie
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
să vadă unde este bărbatul, nerăbdătoare să sune acasă. Era deja la poartă și gesticula. Când a văzut pentru o clipă omul cu care vorbea și pe care l-a bătut pe umăr, Iuliana nu a putut să-și rețină țipătul ce i-a scăpat în același timp cu primele lacrimi de bucurie de când nu-și mai văzuse părinții. Nu-și putea imagina cât de amare ar fi fost aceste lacrimi, dacă ar fi putut auzi doar câteva frânturi din dialogul
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
goale privesc tavanele imitațiile de metafore și niciodată în ultimul rând las otrava să-mi umple venele închipuindu-mi că mă hrănesc prin tentaculele lungi ale civilizației ca în copilărie sânul mamei lăptos mâna tatălui mângâiere vorba bunicilor poveste aud țipătul pietrelor și simt cum calcă apăsat talpa străinului sufletul incandescent să mă cuprinzi întreg și tu apoi mai dă-mi o formă de fruct a otravei păcălește-mă păcălește-mă viață că ești frumoasă să-mi accept căderea ca pe
ÎNCHIPUIND ÎNĂLŢAREA PRIN CĂDERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379756_a_381085]
-
la aceleași cuiburi, precum păsările primăvara, care nu sunt altceva decât „tablouri fără semnătură”; un „timp de zbucium, /timp de erou fără redute cucerite”; „Durerea crengilor care / Trosnesc sub indiferența pașilor...” (Zi de toamnă), multă neliniște, vinovate tentații, frigul uitării, țipetele păsărilor și multă pâclă. Tablouri destul de sumbre. Dar tot autorul găsește explicația: „De sufletul poetului / Nu se interesează nimeni, / Uneori nici el. // Îl dă celorlalți” (Nu-l întreabă nimeni). Cu toate acestea, într-o zi sfântă, zi de post negru
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
alert. - Îmi place așa, iubitule! îngăimam aproape fără vlagă, vreau și... - Sunt la ordinele dumneavoastră, doamnă! m-a întrerupt având tonul unui corsar medieval. - Ce-mi place să..., a exclamat, aflat în preajma extazului, însă vocea lui a fost acoperită de țipetele mele de plăcere care se propagau, sfâșiind aerul rece al nopții dintre ani. Am deschis televizorul, încercând astfel să alung aceste amintiri tulburător de frumoase, expandate în mintea mea în ultimele minute, ca boabele de orez. Oricât de supărată aș
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
nu își dădu sufletul în chinurile cele mai teribile ale unei nașteri premature și dificile. Urletele din casă se contopiră la un moment dat cu altele de afară, care opriră o clipă timpul și spațiul cu grandoarea semnificației lor. Când țipătul pruncului nou venit sparse tăcerea nopții, urletul fiarei răspunse din ce în ce mai de departe până se pierdu în hăul timpului și al iernii, înghițit de tenebrele nopții. Referință Bibliografică: Sub semnul lupului / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
și pufoși ca zăpada, ceva comparabil cu paleta unui pictor flamand, pe care acesta amestecă în glumă toate culorile spectrului vizibil. Omul de pază îmi face semn să mă întorc când mă vede intrând printre valuri, însoțindu-și gesturile cu țipete guturale de Flamingo ( în timpul împerechierii! ). - Back! Back! Back! Înțeleg teama omului și mă retrag. Acesta nu are de unde să știe motivul izolării noastre forțate, iar eu sunt prea vrăjit de priveliște ca să-i explic. În cort descopăr o broască țestoasă
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
banii ăia nenorociți undeva! - Oricum nu mai vezi de la mine nimic! Ți-am anulat deja rezervarea, așa că de azi ești pe cont propriu! - Perfect. Du-te dracului! - Mulțumesc, dar înainte de asta am să-ți rup gâtul! Se aud bufnituri și țipete, apoi un strigăt mai înalt decăt toate celelalte. - Thieves! thieves! Help me! Înainte să mă dumiresc bine, mă trezesc cu o femeie aproape dezbrăcată urmărită de un bărbat, în chiloți, intrând peste mine. Instinctiv întind un picior și tai elanul
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
copii. Ieși pe cărarea dinspre toloacă, și chemă toți copiii vecinilor în casă. Bunica le pusese și lor câte o farfuriuță cu miere, din cea bună și parfumată. Dar nici nu terminară bine copiii de mâncat miere, că se auzi țipăt în casă: o albină, care nu se știe cum se strecură în odaie, intră pe mâneca lui Ionuț, și urca bâzâind prin interiorul cămășii înspre gât. Bunica se lămuri repede care-i treaba, scoase cămașa de pe copil, scotoci după albina
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
obișnuiască cu ”întunericul” din jur. Cineva se chinuia să aprindă o lampă. Chiar de atunci am înțeles că lumina nu e dată oricui. Biata mama! Nu bănuia că voi arde pe același altar al deșertăciunii. * Mai târziu am învățat că țipătul nu rezolvă nimic. Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi. Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în acea zi de 13 octombrie. * Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a bătut la ușă... Nu! Așa
M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12 APRILIE) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379256_a_380585]
-
Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un țipăt de durere, scăpă furtunul. Încercă să-l târască, dar furtunul era prea greu. Durerea de la hernie creștea. Gata, moșule, gata! Striga la el Neputința, ”zâna sa protectoare”. Încăpățânat cum era,moă Ion o sfida: Cum? Eu, care am ridicat atâtea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te strig fără odihnă o,tu cea nesfârșită! ai întins aripile gândind să atingi luna, vulturii ți se împletiseră în zbor,începând să guste din carnea ta vremelnic zburătoare. odihneau umbrele cerului peste țipătul tău îngrozite de atâta neputință! soarele dădea la o parte cu coasa tăgăduirii pe umeri norii,care-ți spălau lacrimile picurate din sloiul orbirii tale. cine mai văzuse suflet țipând de înfrigurare, singurătate, frică de zbor? Autor Doina Bezea Referință
O,TU CEA NESFÂRȘITĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369293_a_370622]
-
-l sesizează. A rămas pe scări, pe vine, împietrită, fără să-și ia seama că poate răci. Nu înțelege exact unde se află, nu intenționează să se întoarcă în salon. Și-a adus aminte cum fusese trezită, noaptea trecută, de țipetele femeii căreia îi murise copilul. Ce suferință cumplită trebuie c-a năvălit peste cea căreia îi dispăruse ceva ce părea să fie mai important decât lumina ochilor. Dar ce bucurie o fi trăit femeia aceea, atât timp cât trăise copilul! Iar ei
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
al său că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a timpului: „Oftează pietrele/ scurgerea cenușie/ a timpului/ scrijelindu-și povestea/ în umbrele zidurilor.../ O pasăre fără odihnă/ sfâșie cu țipătul/ liniștea subțire/ a nopții.// Fântâna trecutului/ își sterge lacrimile/ de tristețea cetății”. În mod cert, volumul „Efemeride” de Gabriela Mimi Boroianu îi confirmă convingator evoluția ascendentă, susținută de o mistuitoare pasiune și de eforturi de creație intense, exemplare. Referință Bibliografică
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
Acasa > Strofe > Amintire > ȚIPĂTUL Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Am strigat către primii zori să mai aștepte, că focul e doar ațipit și tot ce-am adunat într-un veac nu s-a topit
ȚIPĂTUL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374261_a_375590]
-
topit, deși timpul setos izvorul a secat... mlădițe tinere din astru pletos plâng să-mi acopere ochii ce vor prin ei să ardă tot, pe rând, unu câte unu ca să răspândească prin toate întunericimile lumina și să mă înalț cu țipătul păsării benu... Referință Bibliografică: Țipătul / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ȚIPĂTUL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374261_a_375590]
-
a secat... mlădițe tinere din astru pletos plâng să-mi acopere ochii ce vor prin ei să ardă tot, pe rând, unu câte unu ca să răspândească prin toate întunericimile lumina și să mă înalț cu țipătul păsării benu... Referință Bibliografică: Țipătul / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ȚIPĂTUL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374261_a_375590]
-
care o dorise veșnică. Câtă risipă de raze a făcut pentru această grădină! Cât a ferit-o de toate primejdiile! Cum a putut străinul, om de rând, să-i cucerească grădina și fiica mult îndrăgită? Răcni ca o fiară rănită, țipătul lui transformându-se într-un tunet, amplificat de hăurile văzduhului. - Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse și mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscolești mânia? De ce mă faci să explodez și să ard tot Universul? Dă
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
privirea în diagonală, se abținu cu greu să nu-i tragă o palmă, văzând cum Denisa era pe cale să izbucnească în râs. Și POC! Talgerele se loviră asurzitor, iar Mara sări din scaun ca împinsă de un arc, scoțând un țipăt scurt. Alexandru nu se mai putu abține, se ridică brusc în picioare, își ceru scuze și se repezi către ieșire, printre spectatori, cu ochii în lacrimi de hohotul reținut cu greu. O zări și pe Denisa făcându-și loc spre
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Ne-am plimbat amețiți de visul neștiut din noi, de chemarea sufletelor-pereche, de întregul din noi pe cărările toamnei, pe străzile ei, privindu-ne, căutându-ne, simțindu-ne, respirându-ne. Era țipătul mut al trăirii noastre de dincolo de vălul Uitării, era ecoul ce a străpuns bariera Timpului, era vibratia ce a pulsat secole în așteptarea revederii, a regăsirii? Ne-am regăsit și ne-am pierdut pentru o întâlnire viitoare fără bariere timp-spațiu
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]