7,946 matches
-
mai mult Germaniei de azi. Mai ales poeziile intitulate „Spleen“. — Poate că acum sunteți pregătit pentru Nietzsche, zise ea, lăsându-se pe spătarul scaunului. Biroul luminos, cu vedere spre Grădina Zoologică de peste drum, era elegant mobilat. Mai că auzeai maimuțele țipând în depărtare. Zâmbetul îi întârzie pe buze. Arăta mai bine decât îmi aminteam. Am ridicat singura fotografie de pe biroul ei și m-am uitat lung la un bărbat chipeș cu doi băieței. — Familia dumneavoastră? — Da. — Sunteți cu siguranță foarte fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prea violent pentru a mai fi politicos, pentru a mai fi tandru, așa că am răspuns mai întâi împingându-i fața pe pat, trăgând de fesele ei reci spre mine și modelându-i trupul într-o poziție care mă satisfăcea. Ea țipă în momentul în care am plonjat în corpul ei, iar coapsele ei lungi tremurară minunat în timp ce ne jucarăm pantomima zgomotoasă până la finalu-i cutremurător. Am dormit până când zorii se strecurară prin țesătura subțire a draperiilor. Trezit înaintea ei, am fost uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fața lui Lange și îl lovi tare cu capul de scară. — Ai priceput asta, poponarule? Lange protestă zgomotos și Becker îl apucă de păr și-l pălmui de două ori zdravăn peste față: — Am zis, ai priceput asta, poponarule? — Da, țipă el. — De ajuns, i-am spus trăgându-l de umăr. Becker se ridică gâfâind din greu și rânji spre mine: — Ați spus un vals, domnule. — Îți spun eu când o să aibă nevoie de mai mult. Lange se șterse la buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trebuie, dar, ca să fiu sincer, pur și simplu nu am timp. L-am târât la etaj, în dormitor, unde Becker selectă o ținută din garderobă. Când găsi niște pudră și ruj, Lange răcni puternic și vru să mă lovească. Nu, țipă el, nu o să port asta. I-am prins pumnul și i-am răsucit brațul la spate: — Laș nenorocit! Lua-te-ar naiba, Lange! O să o porți și o să-ți placă, sau Dumnezeu mi-e martor că o să te atârnăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Karl Maria Weisthor, cunoscut și sub numele de Karl Maria Wiligut, cunoscut și sub numele de Jarl Widar; Otto Rahn și Richard Anders, toți pentru omorurile comise asupra șapte fete din Berlin în perioada 23 mai - 23 septembrie 1938. — Mincinosule! țipă Rahn, sărind în picioare împreună cu un alt ofițer despre care am presupus că era Anders. Stați jos, zise Himmler. Să înțeleg că dumneata crezi că poți dovedi asta, Kommissare? Nici dacă aș fi fost Karl Marx însuși nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Karl Maria Wiligut, cunoscut și sub numele de Karl Maria Weisthor, dosar care până de curând s-a aflat în posesia doctorului său, Hauptsturmführer Lanz Kindermann... Nu! urlă Weisthor și se repezi la dosar. — Imobilizați-l pe bărbatul acela! țipă Himmler și imediat cei doi ofițeri care stăteau în picioare lângă Weisthor îl prinseră de brațe. Rahn își duse mâna la tocul de la brâu, numai că eu am fost mai rapid și, trăgând cocoșul de la Mauser, i-am pus țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe calul de șah, La Moscova verde de-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să nu cumva să abandonez. Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat-o ud și am accelerat Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat. A sughițat și-a țipat cu ochii-nfipți în grinzi, De parcă operam pe viu oameni suferinzi. Și-adoptându-mi piesa ei fără preludiu Am pătimit, ca și colegul ei Claudiu. Dar mi-a mulțumit la final cu tonul tandru, Spunând c-am depășit chiar și pe Alexandru
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
a fost, foarte grea. Mi-a fost teamă că te voi pierde și pe tine, crede-mă! Sofia a strâns cu atâta putere paharul, încât s-a spart și într-o clipă mâna i s-a umplut de sânge. A țipat de durere, în timp ce el încerca să-i scoată cioburile din palmă și să oprească sângele. Ea simțea că înebunește și bătea din picioare urlând . -Nu, doamne nu, nu, te rog, nu! De ce mă pedepsești din nou? De ce de fiecare dată
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
zgomotul unui copac tăiat deodată lângă un râu; era copacul în care devenise cetate când liniștea i-a sărutat aripile și ochii închiși în dimineața pe care scrisese, limpede, sunt aici! Să coboare prin ploi măcar pentru o mângâiere? Să țipe sălbatic: trezește-te, tu nu poți adormi într-o lacrimă de munte, nici aduna tălpile mele lăsate de-a lungul râului printre săgeți?! Să mintă că, acolo, în verde, zace copacul nimănui de care și-a agățat zborul doar o
REGINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364485_a_365814]
-
un parfum ce-mi se cuibărise și în măduva spinării, mă cabrase , da mă și îmbărbătase, de comoditatea mea devenise proverb, căci trăgeam cu putere de vâsle. Pentru că nu ne distanțaserăm prea mult de țărm, vedeam acum pe unu care țipă cât îl ținea gură zicând să ne întoarcem, iar eu drept răspuns îi făceam semn că - da, ne vom întoarce... Printre clipele-ți alerg ca să adun, Ce între pleoapele-ți pot să spun, Ce vorbe singure nu pot răzbate, Fără
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVÂNT DUMNEZEIESC Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să nu crezi în cuvinte care țipă Că sunt cuvinte-nvolburate! Să crezi, doar în cuvintele-aripă Ce te ridică peste toate! Să nu crezi în cuvinte care plâng Că sunt aidoma cuvinte-moarte! Să crezi, doar în cuvintele-lumină În raza lor venită de departe! Să nu crezi în
CUVÂNT DUMNEZEIESC de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364552_a_365881]
-
vii cu clipele eterne Și faci din mine un semizeu. Luceafărul bate la fereastră, Vântul suflă parcă dintr-un corn, Tu dispari încet în lumea ta albastră Și-un pescăruș își culcă zborul pe un horn. În mine dorința încă țipă, Îți văd sub lună eternul nud, Cerul face de lumină risipă Când clocotul iubirii îl aud. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Eternul nud / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361287_a_362616]
-
i-a simțit brațele cum o înconjoară și o strâng ușor, și-a dat seama că este goală până la brâu. S-a chircit toată peste chiuvetă, ducându-și repede palmele pe sâni. Începuse să tremure de frică. A vrut să țipe, dar nu a reușit. Nu știa ce să facă. El nu i-a dat timp să gândească. A întors-o cu fața la el, așa chircită cum era, lăsând-o cu capul sub pieptul lui, fără s-o elibereze. - Nu ai greșit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
și... de ce tremuri? Nu vezi că nici nu mă uit la tine? Uite șamponul, nici nu l-ai folosit... hai să te ajut eu, că nu știi. Ea era încremenită. Rușinea o paralizase mai mult decât teama. Îi venea să țipe, să vorbească, să fugă, dar nu era în stare de nimic. Începuse să înțeleagă ceva, din momentul în care l-a văzut în slip. Se întreba de ce nu i-a vorbit despre robinete de la început, când a dus-o acolo
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
buze, cuprinzând-o puternic în brațe, cu o mână după ceafă. Nu i-a răspuns la sărut. Din contra, și-a strâns buzele și a început să se zbată încercând să se strecoare din brațele lui. A deschis gura să țipe. Nu știa dacă este în stare, dar a încercat. I se uscase cerul gurii de surpriză și teamă. Atent la mimica ei, i-a astupat gura prin altă încercare de sărut, de data asta mult mai lung, apăsat, cu violență
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
așa până a simțit că nu mai are putere să se zbată. Ea era amețită. Aproape că se sufocase când el își plimba precipitat limba prin gura ei. A eliberat-o, observând-o atent și, sesizând că nu intenționa să țipe, a năpădit-o cu sărutări pe gât și pe umeri până a ajuns la sâni. A îndoit-o pe spate peste brațul lui si a început să-i atingă alternativ mameloanele cu buzele și cu limba. Ea s-a înfiorat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
anului trecut, bărbatu’ meu a venit mai repede decât a anunțat. A venit fără cadouri pentru mine. A adus numai pentru ai lui. Când am rămas singuri în cameră, s-a repezit la mine și m-a luat de păr, țipând: „Să pleci, fă, împuțito, să pleci de la mine, f...i gura mă-tii de curvă! Să pleci în neamu’ tău, că este mulți și proști, f...i neamu’-n cur! Te-ai regulat de la 10 ani, că ți-a plăcut
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
întrebat de ce mă ceartă fără vină. M-a lovit imediat peste gură. Cu dosul palmei mi-a dat. De mai multe ori. Îmi curgea sânge din gingii și din buze, îmi curgea și din nas, mă lovea mereu peste față. Țipa la mine ca să-i spun cine-i românu’ care m-a tăvălit prima oară... Tânăra femeie a început să plângă. Încet, în suspine înfundate. Se ștergea la ochi cu gesturi mecanice și nervoase. Amintirile o zdrobeau sufletește. Părea că simte
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate s-au spus demult, cu altă culoare. Îți poate aminti
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
capul și văd o doamnă învelită cu un cearceaf alb. Avea perfuzii la ambele mâini. Era legată cu două curele late. - Nu. Sete. Vreau apă. O asistentă se apropie de patul meu. - Ce vrei? Ce tot bolborosești aici? Ia vezi! Țipa la mine. Nu a stat să-i răspund. Mi-a vorbit răstit și a plecat. - De ce ești legată? - Și tu ești. Pe tine te-a legat și la picioare. Ai grijă că ești goală. Sub tine ai o ploscă. Nu
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
Nu te smuci pentru că o vei vărsa. - Dar....ce-am făcut? - Ai vrut să te omori. Și eu la fel. - Vreau apă. Doamna din dreapta mea a strigat la o asistentă să vină la mine. Auzeam pașii. Erau apăsați. Sigur va țipa iarăși. - Ce vrei fată? Ce vrei? Te-ai pișat pe tine? Că ce știți voi, proastele dracului ce sunteți, să vă omorâți? Hai? Zi fă fată ce vrei? că aici io am treabă nu stau după niște neica nimeni ca
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
Desfăcu plicul cu gesturi delicate ; boabe de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
scuturata de un spasm involuntar. Își strecura mâna între ei, în jos, conducându-l, lăsându-se pătrunsa. Tremurând ușor, începu să se miște în ritmul lui Puleașcă. Acesta o posedă din ce in ce mai violent, pana cand Rodica îl strânse puternic în brațe, țipând înnebunita; - Dă-mi tare! N-o scoate, că-ți scot ochii!!!” Urmează reliefarea bărbatului, cu instrumente subtile: „În ceea ce privește prietenii, prea puțini oameni puteau împărtăși pasiunea lui „Puleașcă” pentru cărți și filme horror, așa că, „Groaznicul Puleașcă” era cel mai singuratic om
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
încolăceau în jurul copacilor înalți și falnici. Crengile lor groase și noduroase trosneau și tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor și al tipetelor oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor atât de tare, încât aveai impresia că se rup. Vântul țipa din toate părțile. Capetele de Piscă noi venite se luară la ceartă cu primii. Unul dintre ei le spuse celor care veniseră înainte: - Bine mă fraților, chiar așa, ați înghițit tot ce ați găsit pe aici? Nouă nu ne-ați
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]