60,912 matches
-
a spart geamul clasei și a luat doar note de patru, acum pretinde să fie așezat în rândul premianților clasei. în cumpănita lume occidentală hotărârile se iau după ce-au fost analizate toate paginile dosarului, nu doar ultima filă strategic așezată la vedere, deasupra teancului de fițuici, poltronerii și chiar crime. La București se uită elementul esențial: N.A.T.O. este cea mai importantă structură de securitate a spațiului occidental. O structură bazată pe sisteme de informații comune, pe o ideologie comună
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
are pagini curate, de admirație pentru acțiunea grupului literar ieșean și a revistei celei mai bune și cu cea mai veche apariție, cum spune, la începutul anilor '90. Ca și la Densusianu, este un capitol despre limbă și dialecte, dar așezat la urmă și prilej nimerit de a prezenta studiile de gramatică ori chiar de critică și pe autorii lor (Cihac și Maiorescu, Hasdeu și Lambrior). Densusianu îl punea în față, după principiul romanticilor care vedeau în limbă și în poezie
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
diferite în aceeași teacă. Cei retribuiți lunar se întîlnesc într-o distribuție cu cei care primesc sume stabilite pe baza unui contract de colaborare, ofertant, care face din meseria de actor o profesiune realmente liberală. Și nu întotdeauna valoarea îi așează în tabere diferite din punct de vedere material, ci 'încadrarea". Deși au trecut atîția ani din 1989 și pînă astăzi, flexibilitatea actorului este greoaie. Puțini și-au luat destinul în propriile mîini, renunțînd la contractul stabil cu un teatru. Mișcarea
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
caz mai bine și-am avut mai mult timp pentru scris. Probabil că pentru mine ar fi mai acceptabilă situația de-acum, cea de cetățean al micilor comunități literare și academice, indiferent unde ar fi ele localizate, decît să mă așez definitiv într-un loc. Spațiul fizic nu mai e așa de important azi. Unde aș vrea să-mi am casa? Deocamdată aș vrea doar să am o casă. Reușești să scrii la Berlin? Te rog să ne povestești cîte ceva
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
provincii istorice". Mă intrigă nu sintagma "soluție federală" - limpede ca lumina zilei -, și nici cuvântul "provinicie", cât noțiunea de "istorică". La ce moment stabilim T-zero-ul "provincialismului românesc"? La anul 106, când e cucerită Dacia de către romani? La 896, când se așază ungurii în Ardeal? Pe vremea lui Ștefan cel Mare, când "provincia moldovenească" mușca binișor din Polonia, Ucraina și Bulgaria de azi? La 1601, când Mihai Viteazul își face cunoscută "pohta ce-a pohtit"? în timpul fanarioților? La anul 1859? Sau cumva
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
postmoderniștii români, cu sublinierea că autorul Unui geniu involuntar în papucii Americii nu-și scrie "jurnalul", ci îl retrăiește. Cartea reia, de fapt, două apariții anterioare: The Life & Times of an Involuntary Genius (1975) și In America's Shoes (1983). Așezate între coperțile aceleiași cărți și recitite cu ironie și detașare, mai întâi de autor, cel puțin aceasta este senzația creată de textele însoțitoare - prefața ("Adding to My life", New Orleans, March, 1995) și postfața ("And What Happened Afterwards", Baton Rouge
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
publicat aici schițează contururile culturii literare, "o cultură care a înlocuit atît religia cît și filosofia cu literatura", și în cadrul căreia "izbăvirea urmează să fie dobîndită intrînd în contact cu limitele actuale ale imaginației umane". Multiculturalismul și pluriperspectivismul sînt astfel așezate printre cele mai importante trăsături ale acestei culturi: "în locul ideii socratice de auto-examinare și cunoaștere-de-sine, intelectualul literar pune ideea de amplificare a eului printr-o luare la cunoștință a cît mai multor moduri de a fi uman". în concordanță cu
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
Atâta îi plăcuseră, încât, desfăcându-și aripile și mai întâi frecându-le bine una de alta sbură drept spre ele. Ea se lăsă pe mâna unei copilițe și o pișcă, făcând-o să țipe. Văzând-o, aceasta întoarse palma, o așeză în căușul ei, rostind ca toate fetele: Gărgăriță, Riță, unde oi sbura, acolo m-oi mărita. Zicând aceasta, o aruncă în sus, iar gărgărița își luă sborul prin văzduh. Și sbură astfel peste pădurea verde și umbroasă, peste apele râulețului
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
duci la mireasa sortită să fie a lui. Și-o pui pe gărgărița aia să sboare înaintea voastră, că ea știe cel mai bine calea ce duce într-acolo... Iar când gărgărița o ajunge acolo unde trebe, ea o să se așeze pe obrazul drept al fetei, sub urechiușă și o să aștepte acolo. Și când sosești mătăluță cu împărățelul de mână, să-i zici să-și scoată inelul ăla al lui... na! cum îi zice?... sâgilu și să-l ajuți să vâre
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
ca o mică eclipsă. Aceasta,de altfel, și prezidase nunta tânărului împărat cu prințesa urgisită... Veți crede că e un basm. Dar așa s-a întâmplat... Nașa fu Rița pe care o purtară la Palat pe un bănuț de aur așezat pe o căleașcă minusculă săpată într-un diamant. 2 ian. 1997. Editura Minunea. Redactoare, Dora Scarlat.
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
lui tovarăș, magicul său refugiu punct"). Singurătatea simplifică mult lucrurile și, mai ales, viața. Dar, în schimb, desface căile unei imense adîncimi, încît se întrevăd lucruri și adevăruri a căror destăinuire provoacă în mintea celorlalți ideea unor nebănuite complicații. Se așeza, în consecință, în fața cristalului oglindă și își vedea imaginea, consimțind că se vedea văzut. Treptat, operația repetîndu-se la nesfîrșit, omul nostru, odată viu, dispăruse total în neant, rămînînd, în locul lui, numai cel reflectat în oglindă. ("Poate că, acum, se va
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
următor, locul aristocraților l-au luat Mecena de tipul contestatului Bogdan-Pitești. În timpul comunismului, a plătit statul, dar punînd condițiile știute, cea mai grea fiind dreptul de a cenzura. Astăzi nu plătește nimeni. Noua economie de piață românească nu s-a așezat pe baze suficient de solide. Cum spuneam, legea sponsorizării nu încurajează cheltuielile în cultură. Iar prețul cărții și al revistei - editorul vrea să cîștige, nu? - e prohibitiv tocmai pentru cei care, de obicei, le cumpără, oameni cu venituri, în cel
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
de aceleași maladii cronice (spectatori de strînsură, suprapunerea sonoră, prea sonoră, a promo-urilor peste discursuri, ore sau durate nepotrivite, prezentatori care n-au fost invitați, vorbăreți incontinenți etc), dezbaterile, cîte au fost, au mers strună. Altfel discută ori ascultă oamenii așezați pe scaune, la mese, cu cărțile sub ochi, decît în două picioare (cînd pe unul, cînd pe altul), în rumoarea din holul principal (unii vin, alții pleacă, toți murmură și cîțiva, care ascultă, nu aud). În al șaptelea și ultimul
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
degetele prin păru-i răvășit, a pus mâna pe clanță și a deschis. Era, Într-adevăr, Iorgu Bleahu, adresându-i-se: - Pot să intru? - Poftiți! Luați loc. Vă ascult. Scuzați-mă pentru deranjul din cameră. A intrat și s-a așezat pe scaunul din față, rostind dintr-odată: - Scuză-mă, te rog și eu, că te-am deranjat la o oră așa de matinală. Că am venit cu noaptea-n cap și m-am Înfățișat la ușa camerei oficiale. Deși, total
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
său. De aceea, a Încercat să Îl liniștească: - Vă rog să Încetați. Vom mai vedea... - A, nu-ți convine? Și a ieșit afară trântind ușa ca un om bolnav, de-a dreptul furios. Teicanul a Învârtit cheia și s-a așezat pe pat. A dorit să-și aprindă o țigară, dar nu a găsit bricheta. Părea uluit. Nu putea să creadă ce auzise, În dimineața aceea nefastă pentru el. A găsit-o, În cele din urmă, aprinzându-și țigara Într-o
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
zonă pe care nu o putea defini, forța de care avea nevoie În acele momente de criză sufletească, teicanul și-a dat seama că poate zbura peste șantajul lui Iorgu Bleahu. Că, de fapt, era el cel dintotdeauna. A și așezat un zid despărțitor Între ceea ce fusese și ce urma să vină. S-a Îmbrăcat repede și s-a dus la birou. Pe urmele lui, hop și secretara cu „voiam să vă rog“: - Ce?, s-a arătat surprins Mihai Cojocaru. - Să
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
făcut o constatare: - Știți, domnule prim... Știți ce Îmi spuneați mie, cândva: „Doresc să sparg păienjenișul de relații ce stau la baza soluțiilor nedrepte. Instituția noastră are nevoie de prestigiu, de totală Încredere a oamenilor. La temelia ei trebuie să așezăm, drept fundament solid, cinstea și dreptatea. Amenințărilor să nu le dăm importanță. Eu sunt alături...“ Acum? Vă respect prea mult, pentru a nu vă spune altceva. Mă rezum doar la faptul că Iorgu Bleahu știa ce știa, atunci când amenința. Îmi
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
de cultură păreau a fi mult ameliorate. Dar, în noiembrie 1945, să-i reproșeze epistolar: "Iată să iau a bună carte a dtale: Arta prozatorilor români. Este acolo totuși o confuzie de preocupări, încît nu știe omul unde să te așeze. În fond e o carte științifică fiindcă aplici o metodă urmărind obiectiv rezultatele. Critica e un gen independent, care deși presupune preparația științifică, se desprinde ca și literatura pură de mișcarea strict investigativă, făcîndu-și un scop nu dintr-un adevăr
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
efectiv specialist, iar Călinescu nu era. De aceea, tocmai hrănind ideea că singura îndeletnicire valabilă e critica literară, analiza stilistică, ca o modalitate de a propune, totuși, o istorie literară, nefiind legitimabilă și neagreată ("nu știe omul unde să te așeze"). Cartea lui Vianu, doctă și serioasă pînă la infinitul mic, e, totuși, repet, o istorie a literaturii examinată din unghiul strict al stilisticii, disciplină nouă și înnoitoare atunci și, poate, încă astăzi. Cartea, cum se știe și o spune și
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
autorul Cugetărilor, care valorifică, odată în plus, portretul artistic al marelui istoric. La Delavrancea, are dreptate Vianu, din vîna populară extrage scriitorul și unele motive de basm, el fiind, crede autorul nostru, creatorul poemei în proză din literatura română. Îl așează la locul lui modest pe prea plinul de sine Duiliu Zamfirescu, deși apreciază ciclul său romanesc, clasiciste, cu deosebire Viața la țară și Tănase Scatiul. Și nu uită să observe că prozatorul a izbutit, înainte de Rebreanu, să realizeze pictura stărilor
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. în poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
unde s-a descoperit groapa comună cu 49 de morți aduși din lagărele de la Canal, într-un singur an (1950, probabil). Aici se vede clar că Liiceanu înțelege să scrie literatură (uneori foarte bună) ca un filosof, adică să o așeze întotdeauna într-un mecanism retoric, demonstrativ. Sau, simplificînd, literatura e bună pentru efecte. E foarte greu să faci să funcționeze mașinăria literaturii cu un astfel de principiu. Lui Liiceanu i-a reușit în multe pagini din Jurnalul de la Păltiniș, îi
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
de mirare când întoarce brusc capul, mai ales, cu o mișcare de cap de șoim sau de vultur, lăsând puțin corpul în jos, între umeri... Octavia, după ce alergă cu ghiozdanul ei de școală săltându-i în spate, se oprește, se așează pe ulița pavată cu pietroaie colțuroase de râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
dată încep să nechez: (dona juana face baie în capul meu ca-ntr-un eleșteu plin ochi cu delfini). Ca și: ,,sînt sabia aceasta de hidrogen cu care tai sînii donei juana în patruzeci de părți perfect egale (...) după ce o așez pe genunchi pe dona juana și încep să mușc din ea ca dintr-o felie de pepene roșu/ după ce o sărut pe părul ei lung și încep ca un imperiu de furnici să-i mănînc părul și unghiile/ după ce mă
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
ca un imperiu de furnici să-i mănînc părul și unghiile/ după ce mă sui pe cocoașa lui dumnezeu și-ncep în loc s-alerg călare pe el ca pe-o cămilă infatigabilă nemuritoare să mănînc tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii mă privesc cu multă admirație și pornesc încet încet să-mi scot ochii/ și mă-ncumet înmuindu-mi mîinile în căușile pline cu sînge de pe obraz să scriu poeme roșii pe aerul alb și tare al orizontului/ și
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]