3,115 matches
-
în momentul în care alege, fie pentru Dumnezeu/Isus/viață/lumină, fie pentru diavol/lipsa iubirii/Anticrist/moarte/întuneric. Iubirea este legătura puternică între credincios și Dumnezeu. În momentul în care această legătură se rupe, cel dintâi se află „în abis”. Patru termeni sunt importanți în acest context: Dumnezeu, omul, relația dintre ei (iubirea din partea omului ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu), comuniunea (communio). Dumnezeu și iubirea dumnezeiască sunt valori absolute. Iubirea omului, în schimb, se poate modifica în funcție de împrejurări. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se în același timp de viață, de lumină și de toate celelalte bucurii dumnezeiești. Reacția divină nu este nicidecum punitivă; Dumnezeu nu face decât să se retragă discret, abandonându‑i pe cei cărora le este greu să‑l accepte, în „abisul” propriei lor izolări. Prin păcat nu numai sufletul se rupe de Dumnezeu, ci întreaga persoană, suflet și trup laolaltă. Concepția lui Irineu se dovedește din nou radicală: apostatul de bună voie pierde orice șansă de a recupera starea paradisiacă de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
construcția și tehnicile, cât și sensul global. Criticii au semnalat, cvasiunanim, predominanța discursului ironic, burlesc, parodic, afectat livresc și erudit (cu subtext ludic), ingeniozitatea tehnicii narative (se întâlnesc adevărate broderii scripturale, cascade de „sertare” narative, deschise fie prin „punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
identice cu acesta și la fel de Încărcate. În lumina fulgerelor puteam zări, când și când, câteva dintre vasele escadronului nostru care se străduiau să Înfrunte valurile Înspumate și care fie se aflau pe creasta uriașă a talazurilor, fie se prăbușeau În abisurile mării. Atât timp cât acestea rămâneau În raza noastră vizuală, simțeam totuși o oarecare consolare - Însă curând dispărură toate. Cum nava era inundată, marinarii, puțini la număr, au fost nevoiți să muncească fără oprire, ajutați fiind de pasageri. Se osteneau cu toții laolaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Unirea” (1945), „Ultima oră”, „Contemporanul”, „Veac nou”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. A semnat și cu pseudonimul Aron Ciuntu. Volumul de debut, Dincolo de tristețe (1940), cuprinde nuvele remarcabile prin simțul echilibrului, rafinamentul compoziției și certa înclinare a lui Ș. pentru sondarea abisurilor subconștientului. Oamenii visează pâine (1945), carte total deosebită ca manieră și stil, este alcătuită din câteva zguduitoare reportaje, în tradiția și sensul acordate de Egon Erwin Kisch acestui gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
măști „care atârnă în pod ca niște spânzurați” (Măștile) etc. Altcândva e prizonier (Zăbrele, Zidul), drumeț al cărui țel unic este mersul ori așezarea propriului trup în locul cărămizii ce lipsește în zidul de la capăt (Meșterul Manole), călător ce înconjoară mereu abisul propriu (Prăpastia), fugar perpetuu (Fugeam), locutor în care „nu-i loc de cuvânt” (Sunt vânt, Ajuns la tăcere), instalat într-o chinuitoare dilemă (Este o întrebare sau un răspuns?), respingând întrebarea, căci „cuvântul e străin în limba sa: tăcere” (Art
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
în limba română. I se decernează de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1976, 1982, 1986) și Premiul „F. Aderca” al Uniunii Scriitorilor (2002). Până să descopere o formulă romanescă singulară, în care miezul epic este pus în abis prin insertul dramatic, S., natură scriitoricească laborioasă, se impune ca autor de teatru, spațiu în care își definește temele și motivele. În 1955 i se reprezintă Boieri și țărani, piesă dezvoltată în jurul momentului 1907, fără prea mari concesii ideologice, dar
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e înapoi - / e deci o suprafață înainte? / obiectul se adâncește / privire = retragere / retragere la suprafață / suprafață = abis”) și exit („scoțându-și sânii tiresias și-a pus ochii cu care neantul vede, sau poate că nu vede”). Maniera nu e alta în Migrene I (2001), primă parte, compusă din 111 calupuri textuale, a unei proiectate hexalogii, în care
SISMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
aspect, la una din direcțiile majore ale marii proze contemporane. Profilul scrisului său e definit tocmai de conjugarea acestor însușiri de modernitate. Căci pot fi depistate și puse în evidență clivaje temporale, variante ale aceleiași scene ori întâmplări, puneri în abis și jocuri de oglinzi narative, structurare contrapunctică și, în general, construcție muzicală (după procedeul temei cu variațiuni), alternarea unghiurilor de vedere, multiplicarea firelor narative. Nu o dată, montajul de secvențe al unui discurs reprodus devine complex prin apariția citatelor în citat
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
al migrării lingvistice a lui Ț. În Roman de citit în tren (1993), propria rescriere în românește a cărții Roman de gare, subiectul ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Se simt urme ale tristeții, ale suferinței, mai adânci decât în alte poeme, stilul apropiindu-se de elegiile lui Rainer Maria Rilke și de meditațiile lui Lucian Blaga: „din nevăzut / mi se lasă neliniștea pe umăr / din nebănuit ocolesc un abis de moarte / din neant coboară noaptea o voce în mine”. Nu lipsesc nici sintagmele stănesciene: „va veni o vreme când viața ta te va muri pe îndelete”. Cuvântul își duce existența între eu și lucruri, este un semn al tânjirii
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
mitul nu numai dincolo de infailibila moira, ci și dincolo de psihanaliza freudiană”, pentru că aici „Iocasta, atât de încercată de păcatul incestului, devine, sub protecția lui Dionysos, o preoteasă a tainei, în opoziție cu Oedip, un nefericit al adevărului, alergând, ignorant, în abisurile acestuia la porunca lui Apollo” (Mircea Ghițulescu). Valoarea literară a piesei se sprijină pe intriga abil condusă, pe tragismul intens, pe simboluri poetice polisemantice și structuri narative de o deosebită forță evocatoare. Altă piesă, Dracula în Carpați (2002), realizează o
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului 1972, poartă, încă din titlu, pecetea unei duble încifrări: îndoiala („autoreflexivitatea”) hamletiană este suprapusă misticii pitagoreice și „pusă în abis” prin reflexia meditației existențiale în oglinda desăvârșită a ideii de cerc, într-un „joc secund” ce urmărește purificarea spirituală și salvarea sufletului „căzut” în adâncurile tenebroase ale unei lumi corupte și lipsite de orizont, creație a „demiurgului rău”. Poetul se
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
prelucrate muzical și într-o imagistică bine controlată, adesea obscură. O mare reprimare a sentimentului, vizibilă pretutindeni, e intensă în poemul Pod eleat, unde se impune ca simbol obsedant al viziunii lui S. puntea între lumi, formă eliberată, înălțată, smulsă abisului, intrată prin asceză în transcendent. Aluziile livrești, trimiterile culturale fac semnificația destul de greu accesibilă, ținând seama că acestea se alătură unei propensiuni spre apropierile cele mai insolite între domenii de obicei separate: „Spre zori, podul era unghi spart în infinit
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
sociales et effets de contexte”, Connexions, 72, 2 Arendt, H. (1994), Originile totalitarismului (Origines du totalitarisme), Humanitas, București. Bacu, D. (1991), Pitești. La Buchenwald se murea mai ușor (Pitești. À Buchenwald on mourait plus facilement), Atlantida, București. Balotă, N. (2001), „Abisul luminat”, Aldine, supliment al ziarului România liberă, anul V, nr. 257 („L’Abîme éclairé”, en Aldine, supplément du journal România liberă). Betea, L. (2001), Psihologie politică (Psychologie politique), Polirom, Iași. Boldur-Lătescu, G. (2002), „Fenomenul Pitești - un experiment menit să impună
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de conducători? De ce numai România s-a despărțit astfel de comunism? De ce dovedim oscilații sentimentale imprevizibile sau trădăm parteneriate? Sunt urmele greșelilor anterioare așa de adânci în spiritul nostru național, încât nu putem face altfel decât să cădem în aceleași abisuri ontologice? În concluzie, noi ne-am despărțit de comunism tot așa cum l-am început, printr-o crimă. Analiza despărțirii noastre finale este analiza crimei și a trezirii bruște din hipnoza prelungită a unui spirit adormit și dezorientat. Analitic vorbind, orice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
el însuși va denumi ceva mai târziu „sunetul originar”. P. nu este, cu toate acestea, un neoromantic. Căutarea „muzicii sferelor” în sinele lăuntric sau în sinea lucrurilor nu echivalează cu un act de cunoaștere metafizică. Distinct este tocmai sentimentul de abis, de întuneric, de neant chiar, pe care îl comunică lirica sa. Energetismul, enorm, ia forma unor stări de mirare sau de întrebare în fața misterelor lumii, steaua începând să fie un termen de referință. Versul din Frunze, pomi, arbori (1968) nu
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
un an mai devreme, exploatează capacitatea de a delimita, cu simplitate expresivă, imagini necristalizate, difuze, însoțite de prezența nebuloasă a unor sensuri mai mereu intuite, însă niciodată dezvăluite pe deplin. Imaginea fumului care ascunde înfățișările concretului (singurătatea poetului-copil, mizeria orașului, abisul sufletesc al omului modern) îi caracterizează cât se poate de bine poetica. Stelele fixe (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor) reprezintă un titlu și o imagine mai veche, figurând ca atare chiar în Cine mă apără. Acum P. își strânge toate fațadele
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
dezbat cu dezinvoltură ultimele teorii asupra mecanismului de configurare a visului, iar convertirea romancierului nu trece neobservată. Prozator de formație tradiționalist-sadovenistă, investigând realitatea prioritar social și comportamentist, P. ajunge să prețuiască revelațiile psihanalizei și să facă o pasiune pentru explorarea abisului vieții interioare. Omul din vis este o nuvelă fantastică numai în măsura în care exploatează o ipoteză asupra subconștientului uman. Protagonistul acuză o gravă stare de decompensare psihică, cauzată de revenirea obsesivă a unui laitmotiv din visele sale infantile. Textul pendulează cu suplețe
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
pontic, Moartea”. Un memento mori, de astă dată sub emblematica expresă a macabrului, e și volumul Mineralia, care adâncește conștientizarea unei răsturnări a destinului - „sârmă de echilibrist pe care calc,/ cu capul în jos”, proiectând propria carcasă minerală într-un abis geologic, „până la principiul dintâi”: „port trupul ca pe o raclă de moaște,/ din care, de-acum, nimic nu mai naște”; arar, memoria refuză înstrăinată vechea exaltare festivă, pentru că personajul liric e prizonierul definitivei înstrăinări: „oasele mele,/mai departe de mine
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic, a acesteia (într-un paralelism cu trama epică din Roșu și negru al lui Stendhal, care exclude
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
clasicism și romantism (în acest din urmă caz ar fi vorba despre o mimeză profund subiectivă și fundamentată metafizic), iar a celui de-al doilea presupune un sector literar întins de la postromantism la Noul (nou) Roman, atent la punerea în abis a codului propriei scriituri. Metafora teoretică centrală a scrierii o constituie mitul lui Narcis, regăsibil, în maniere diferite, în cele două tipuri de discurs. Respingând de la bun început echivalarea comodă a mimezei cu noțiuni ca „imitatio”, „copiere”, „reproducere”, „zugrăvire” etc.
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
engleză. Nuvela care dă titlul cărții de debut dezvăluie un talent matur, N. fiind preocupată de incursiunea în universul psihologic feminin. Dragostea pentru același bărbat desparte două prietene, una dintre ele alegând moartea. Prozatoarea sugerează cu delicatețe înfiriparea sentimentului în abisul emoțional al protagonistelor, pentru ca totul să se amplifice într-un sincretism tumultuos ce surprinde - nu numai ca peisaj rezonator - marea calmă ori agitată, deopotrivă cu tensionata, dar muta dispută dintre rivale. De altfel, atmosfera vieții de la țărmul mării este recompusă
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
de existență care merită tot disprețul” - aceștia sunt termenii dialectici ai poziției lui P., a căror sinteză/ reconciliere e găsită pe calea mistică a credinței („fără o ancorare în Duhul prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”). Cartea a scandalizat ori a entuziasmat precar și rapid mediile intelectuale, etichetele fiind negociate de regulă între termenii unei antiteze superficiale: encomion versus desființare. SCRIERI: Cerul văzut prin lentilă, cuvânt înainte Virgil Ierunca, București, 1995
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
disprețul” - aceștia sunt termenii dialectici ai poziției lui P., a căror sinteză/ reconciliere e găsită pe calea mistică a credinței („fără o ancorare în Duhul prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”). Cartea a scandalizat ori a entuziasmat precar și rapid mediile intelectuale, etichetele fiind negociate de regulă între termenii unei antiteze superficiale: encomion versus desființare. SCRIERI: Cerul văzut prin lentilă, cuvânt înainte Virgil Ierunca, București, 1995; Zbor în bătaia săgeții, București
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]