3,167 matches
-
acest moment, din pieptul lui Urthona-Fiul iese Enitharmon (ca spațiu virtual), ucisă de Enion (prin cunoaștere). Are loc căderea în temporalitate a lui Urthona-Fiul: el nu cade în abis. Doar Spectrul lui Urthona va cădea pînă la Enion, cea din Abis (Vala, I, 507-524). Tharmas îl va privi pe Urthona căzînd, moment în care Urizen va cădea în Ulro, "Spațiu neștiut,/ Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt" (Vala, I, 533-534). Acesta este, in sinteză, mecanismul căderii, în care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
larg/ Deschise veșnicele-i porți, iscînd/ Armonioase sonuri din țîțîni/ De aur, ca să-i lase slobod drumul/ Ieșirii Împăratului Măririi,/ În Duhul lui și în Cuvîntul lui/ Pornind acum noi lumi să făurească./ Stăteau pe țărmul Cerului, văzînd/ Sub ei Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian de valuri îmbulzind, cît munții,/ Tăria Cerului să o asalte,/ Că miezu-i să-l amestece cu polii./ Și se rosti atoatefăcătorul/ Cuvînt: "Tăcere, valuri turburate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l/ Prin vastul și întunecat adînc,/ Rostind:/ "Te-ntinde pîn-aici, o, Lume!/ Aici oprească-se hotarul tău/ Și-n veci circumferință asta fie-ți!"/ Așa creat-a Cerul Dumnezeu,/ Și-așa Pămîntul, dintru netocmire/ Și gol; o nepătrunsă-ntunecime/ Acoperea abisul însă peste/ Oglindă apelor nemișcătoare/ Fecundele-i arípi le-ntinse Duhul/ Lui Dumnezeu, în masă cea fluida/ Vărsînd vîrtuți vitale și căldura/ Dar zgură neagră, rece, infernala,/ Tartareeană și opusă vieții-n/ Străfundul hăurilor azvîrlind-o;/ Apoi topi și strînse laolaltă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a X-a, 312-323; pp. 349-350), Milton vorbește despre lucrarea Păcatului și a Morții ca fiind "lanțuri și cuie de diamant" ("pins of adamant and chains"): "Păcatul și cu Moartea de pe-acum/ Își întinseseră lucrarea lanț/ De stînci peste Abisul turburat,/ Urmînd întocmai drumul lui Satan -/ Chiar pînă-n locul unde-a stat acesta/ Să-și strîngă aripile și să cadă/ Pe-aridă față Lumii cei rotunde./ Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și vest, fiecare dintre acestea conținînd din nou cîte patru porți dispuse tot în pătrat. 87 (ÎI, 267) Astfel au fost făcute stelele din cer precum un lanț de aur / Să lege Trupul Omului de cer ca să nu cadă în Abis: vezi John Milton, Paradisul pierdut, Cartea a II-a (p. 70), scena în care Haos ("Anarhul cel bătrîn") îi spune lui Satan: La început bîrlogul vostru, Iadul,/ De-a lungul și de-a lațul, sub picioare/ Mi s-a întins
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a, 842-844 (p. 372): "O Conscience! into what abyss of fears/ And horrors hast thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep to deeper plunged!" ("O, Constiinta! În ce-adînc abis/ De temeri și orori m-ai îmbrîncit,/ Din care n-aflu cale spre ieșire,/ Dintr-un abis căzînd în alt abis!"). 171 (VI, 191) Nici jos, nici sus nu rămînea: Blake sugereză aici intrarea printr-o "hiperpoartă" de vortex, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fears/ And horrors hast thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep to deeper plunged!" ("O, Constiinta! În ce-adînc abis/ De temeri și orori m-ai îmbrîncit,/ Din care n-aflu cale spre ieșire,/ Dintr-un abis căzînd în alt abis!"). 171 (VI, 191) Nici jos, nici sus nu rămînea: Blake sugereză aici intrarea printr-o "hiperpoartă" de vortex, care se închide în urmă și astfel închide și "hiperspațiul"; cînd acest lucru se întîmplă, călătorul nu mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep to deeper plunged!" ("O, Constiinta! În ce-adînc abis/ De temeri și orori m-ai îmbrîncit,/ Din care n-aflu cale spre ieșire,/ Dintr-un abis căzînd în alt abis!"). 171 (VI, 191) Nici jos, nici sus nu rămînea: Blake sugereză aici intrarea printr-o "hiperpoartă" de vortex, care se închide în urmă și astfel închide și "hiperspațiul"; cînd acest lucru se întîmplă, călătorul nu mai are acces la alte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu ne spulberă, iar valoa‑ rea artei izvorăște numai din unirea frumosului cu adevărul, frumosul fiind deci transfigurarea veritativă a materiei prin care spiritul ajunge să vor bească. Minciuna și vacuitatea sensului însă ne aruncă în prăpastia tăcerii și în abisul mortuar al nimicului, deoarece adevărul este tot ceea ce avem ca să putem rezista negativului. Așadar: „adevărul este pus în operă”. În operă se înfăptuiește „deschiderea ființării întru ființa ei: survenirea adevărului”11. Nu toate operele de artă sunt la fel de importante. Unele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lea2. În perioada 1501‑1504, după reîntoarcerea sa la Florența, Michelangelo sculptează magnifica statuie David (care are o înălțime de 5 m și 17 cm). Ero‑ ul Vechiului Testament este prezentat nud, tânăr și suplu, musculos și vioi, privind în abis, de parcă l‑ar cântări din ochi pe dușmanul său Goliat, pe care încă nu 1‑a întâlnit. Intensitatea arzătoare a expresiei faciale a lui David este o trăsătură caracteristică multor figuri realizate de Michelangelo, asemenea personalității sale. David, cea mai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
dezbat cu dezinvoltură ultimele teorii asupra mecanismului de configurare a visului, iar convertirea romancierului nu trece neobservată. Prozator de formație tradiționalist-sadovenistă, investigând realitatea prioritar social și comportamentist, P. ajunge să prețuiască revelațiile psihanalizei și să facă o pasiune pentru explorarea abisului vieții interioare. Omul din vis este o nuvelă fantastică numai în măsura în care exploatează o ipoteză asupra subconștientului uman. Protagonistul acuză o gravă stare de decompensare psihică, cauzată de revenirea obsesivă a unui laitmotiv din visele sale infantile. Textul pendulează cu suplețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
centrul unei galaxii −, legătura având o natură subtilă, dar poate fi imaginată tot ca o pâlnie; dacă, bineînțeles, dăm crezare (retoric vorbind) celor “văzute” de M. Mercier în cursul experiențai sale șamanice, când a pătruns în lumea transcendentă printr’un abis cu o formă amintind de o pâlnie (mai mult, conform aceleiași surse bibliografice, aceste locuri de trecere sunt fluctuante, altă similitudine cu trecerile dintre cele două părți ale segmentului material). Ca urmare, fapt sugerat de “diametrul” descrescând al pâlniei, trecerea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
În rău. Sistemele de interacțiune publică determină, de asemenea, inteligența socială. Nu reprezintă același lucru o comunitate care dialoghează și o alta pusă pe harță, una generoasă și alta meschină. De asemenea, un guvern nepriceput poate arunca o societate În abisul prostiei, fenomen ce se dovedește Întotdeauna tragic, fiindcă cei nevinovați trebuie să plătească pentru abuzurile celui care deține puterea. Pare și acum de necrezut ce au făcut Hitler cu Germania, Stalin cu Rusia, Pol Pot cu Cambodgia și, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
texte ale rubricii „Prin ganguri de idei” din primul număr: Arhitectura mentis și Qualis artifex pereo! „Sacerdoții somnolentului echilibru mental”, „apologeți ai liniei drepte”, sunt acuzați că n-au perceput „uraganarea dorului de primenire” și au trecut cu vederea „realitatea abisurilor, aureola melodiindă a fulgerelor”, mulțumindu-se să „architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost”, neputința autodepășirii, asimilată neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
misticului german, Ștefan Afloroaei îi extrage întreaga substanță metafizică. E vorba aici de faptul că "într-un anumit sens ființa păstrează în sine ceea ce o contrazice total și constant. Acest din urmă element, oricum ar fi numit neființă, negativitate sau abis ține de însăși constituția ființei, îi determină procesiunea ei primă, acel dintâi cerc al despărțirii sau al întoarcerii la sine"334. E vorba, de asemenea, de faptul că "negativitatea este activă în chiar ființa unui existent. Mai mult chiar, înseamnă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
puternic marcată de motivul antinomicului, este legată de viziunile unor gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii târzii, dar și Dostoievski, Soloviov sau Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând absolut nimic din cele sensibile sau inteligibile, în sfârșit ca un adânc sacru sau abis divin, mister ultim de nepătruns
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând absolut nimic din cele sensibile sau inteligibile, în sfârșit ca un adânc sacru sau abis divin, mister ultim de nepătruns. În aceste condiții, discursul metafizic "își asumă... un sens mai curând neproblematic, neteoretic, sens ale cărui dificultăți sunt... imense. Aporia, în accepțiunea greacă a termenului, ca și paradoxul, frecventează întruna acest gen de discurs"396
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o asimetrie totală, o disanalogie profundă cu lumea. Ideea misterului existențial, ideea unei metafizici întemeiate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lumea. Ideea misterului existențial, ideea unei metafizici întemeiate nu pe concepte abstracte ci pe plăsmuiri mitice și metafore, predilecția pentru paradox și antinomie, toate acestea îl apropie mult pe Blaga de gândirea răsăriteană. Singura problemă care apare este că tema abisului divin nu este proprie doar spațiului răsăritean. Ea se întâlnește și în gândirea anumitor filosofi germani, la Meister Eckhart, Jakob Böehme, Schelling, Schopenhauer sau Nietzsche 397. În plus, la acești gânditori apare ideea negativității din structura principiului divin, a răului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
523. În actul artistic autentic, psihicul este la tensiunea sa contradictorie cea mai intensă: "sistemele sale aferente și eferente sunt într-o interperturbare inhibitoare și creatoare". În acest moment, e ca și cum artistul ar înainta "pe o coardă fixă între două abisuri"524. Riscul care îl paște dacă se abate de la etica artistică este, pe de o parte, de a fi acaparat de forțele omogenizante ale sistemelor sale aferente și eferente, care îi vor oferi cunoașterea lumii, ceea ce îl va duce la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totuși că o face în spiritul gândirii indiene 565. În India, sacrul nu este reprezentat prin opoziție cu profanul, ci cu realitatea empirică sau aparența (Măyă). Aceasta face ca între cele două domenii să nu fie o discontinuitate totală, un abis, ca în binomul durkheimian. Polaritatea există între două ipostaze ale aceluiași real. Aparența este o manifestare a sacrului. În termenii lui Mircea Eliade, o hierofanie. De aceea, dialectica sacrului e mai complexă aici, pentru că sacrul nu se opune unei realități
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în eroare: relicte evolutive fiind, ele au o deosebită versatilitate față de substrat acoperind, prin adaptările materializate de specii, tot ceea ce se poate imagina ca biotop, inclusiv în ceea ce privește extremele, ca temperatură (apa gheizerelor - 105 și chiar 110 °C [27]) sau presiune (abisurile oceanice, cu presiuni de 100 000 at [27]); între ele se află atât heterotrofe cât și autotrofe, în special chemoautotrofe, dar și fotosintetizante. Toate cele arătate permit reprezentarea, în cadrul doar al acestor organisme unicelulare, a tuturor funcțiilor unei biocenoze, fapt
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
dobîndiți, cum spunea Sfîntul Dionisie Areopagitul "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu, cunoscută prin necunoaștere, într-o unire mai sus de minte". 2.11. ANTICHRISTUL Filosofia este un martiriu aparte, cum spunea cuviosul Iustin Popovici. Ea sfărîmă gîndirea în abisurile Ființei, unde viața umană se află într-un continuu pelerinaj, captivă a tainelor ce izvorăsc de pretutindeni. Fiecare om este o taină, lumea întreagă este o taină, universul este o taină, Dumnezeu... O taină trebuie să rămînă o taină, "corola
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ș.a.m.d. "Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale ? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul dezarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și răspunsurilor". (Michel Beaud, Gilles Dostaler, Gîndirea economică în retrospectivă, Humanitas, București, 1999, p. 210). Oamenii sunt ființe economice care gestionează economia ființei. Pentru a regîndi economia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Andrei, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, București, 2013; * Plopeanu Aurelian Petruș, Determinante religioase ale dezvoltării economice, Junimea, Iași, 2010; * Pohoață Ion, Repere în economia instituțională, Economica, București, 2009; * Pol-Droit Roger, Maeștrii gîndirii, Litera Internațional, București, 2012; * Popovici Iustin, Abisurile gîndirii și simțirii umane, Sophia, București, 2013; * Reese Byron, Infinite Progress: How the Internet and Technology Will End Ignorance, Disease, Poverty, Hunger and War, Greeleaf Brok Group Press, 2013; * Rinpoche Gonsar, Esența doctrinei buddhiste, Herald, București, 2010; * Sachs Jeffrey, The
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]