2,725 matches
-
adevăr, prin analogie cu omonimii lor din logica propozițională, adică și/A, sau/V dacă..., atunci..., limitele acestei interpretări fiind cauzate de faptul că se ține cont doar de valoarea de adevăr a celor două propoziții aflate în relație, făcîndu-se abstracție de sensul fiecăreia și de condițiile lor de utilizare. Consecințele majore privesc în primul rînd validitatea înlănțuirilor absurde din punct de vedere semantic. De exemplu, enunțul Dacă Luna este o gaură în cer, atunci Cuza a murit în exil este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s i v ă, în măsura în care tinde să rămînă o analiză lingvistică, nu poate decît să ia act de prezența lor, sarcina detalierii și sistematizărilor posibile fiind destinată stilisticii și poeticii. Cu toate acestea, analiza discursivă nu poate face abstracție de prezența valorilor conotative și, de aceea, trebuie să facă întotdeauna distincție între folosirea exclusiv denotativă a cuvintelor și folosirile conotative. V. cuvînt, denotație, semiologie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbite într-un centru cultural și economic sînt preluate de vorbitorii din zonele învecinate sau că elemente ale stilului științific și filozofic sînt preluate de celelalte stiluri, îndeosebi de cel beletristic, acesta avînd un grad scăzut al cultivării prin nespecificitatea abstracției. În această perspectivă, limba populară și limba literară sînt formele cele mai generale ale unei limbi istorice, aspectul popular actualizîndu-se în limbi funcționale precum dialectele și graiurile, iar aspectul literar în limbi precum stilurile funcționale și tipurile de discurs. Ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a propozițiilor, care corespunde teoriei silogismului, și o logică a propozițiilor, care studiază construcțiile realizate cu ajutorul conectorilor din propoziții complexe, pornind de la alte propoziții. Înlănțuirile avute în vedere de logică se definesc pornind de la valoarea de adevăr a propozițiilor, făcînd abstracție de sensul lor și de condițiile lor de întrebuințare. Aceeași schemă implicativă (dacă P, atunci Q) corespunde primului moment al unei argumentații și se aplică în aceeași manieră discursului publicitar, discursului religios, discursului propagandei politice și discursului din rețetele culinare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceasta, cu posibilitatea de a fi verificate, prin observarea realității sau pe cale experimentală. Teoriile științifice sînt de aceea obiectul epistemologiei și permit nu numai interpretări în legătură cu statutul și starea științei, ci și construcții de sisteme cognitive cu niveluri superioare de abstracție. Desigur, cuvîntul teorie are o largă întrebuințare în știința limbii, în diferite conpartimente ale ei, încît sînt teorii în lingvistica generală, teorii semantice, teorii gramaticale etc. Există, de asemenea, o teorie a textului, care întrunește mijloacele și procedeele de studiere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face trimitere la Filozofia dreptului: Fiecare poate defini credința în Dumnezeu cum vrea, dar dacă persoana nu este acolo, definiția este inadecvată"110. Păcatul lui Hegel este de a fi absolutizat nu doar Spiritul, reducând taina Sfintei Treimi la o abstracție filozofică cognoscibilă, ci și forma de guvernare a timpului său, monarhia constituțională, amputând astfel orice proiecție eschatologică. Pentru urmașul său, Feuerbach, Dumnezeu este proiecția omului conștient de propria infinitate. La Hegel, Dumnezeu apare prin om, la Feuerbach omul îl creează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu o conștiință superioară a lui Dumnezeu. Chiar și Kierkegaard se face ecoul acestui zeitgeist: "Iisus Hristos a fost un mare om, poate cel mai mare dintre toți. Dar că a fost Dumnezeu, nicidecum"126. Acest nou "arianism", care făcea abstracție de divinitatea lui Iisus, a luat sfârșit odată cu publicarea de către Albert Schweitzer a eseului În căutarea lui Iisus cel istoric (1906). Lovitura de grație fusese dată cu câțiva ani înainte de teologul Martin Kähler cu Der sogenannte historische Jesus und der
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Hristos: "Experiența Învierii lui Hristos, întemeiată pe comuniunea cu El după Înviere, e baza "istorică" ce a dat ucenicilor posibilitatea să recunoască istoricitatea Lui ca Dumnezeu-Om și să o descrie ca atare. O teorie teleologică despre Iisus care face abstracție de această experiență "istorică" a Învierii lui Hristos va nega dumnezeirea Persoanei Lui, chiar în cazul că va admite istoricitatea Lui. Desigur însă că această istoricitate va fi nedeplină, pentru că va lipsi din ea Învierea Lui, ca unul din evenimentele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost o deturnare de imagini, asemănătoare unei deturnări de avion... După ce ați fost anunțat câștigător al Premiului Goncourt v-ați anunțat imediat mama nonagenară. Lucrul ăsta l-am auzit într-un interviu pentru Arte. De ce prima a fost mama (făcând abstracție de tema romanului câștigător, bineînțelesă? Am preferat ca mama să afle de la mine, decât prin intermediul televiziunii care avea să vorbească despre asta zece minute mai târziu. Cum i se par fiicei dumneavoastră romanele și filmele tatălui său? Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
București, 2004. (S.P.) Logica dublă a narațiunii SORIN PÂRVU Duplicitatea funciară a narațiunii răzbate dintr- o dihotomie pe care au recunoscut-o toți teoreticienii de la formaliști încoace: anume, între ceea ce eu numesc pre(-)text și text, pre(-)textul fiind o abstracție, o serie de evenimente reconstruite din text; textul fiind un produs finit compus din cuvinte fixate pe pagină, delimitîndu-se ca program de pre(-)text. Intervine între ele ceea ce eu numesc textualizare, adică punerea în cuvînt (tipărit), reconstrucția-în-text a pre(-)textului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
expunerea unei anumite stări și una sau mai multe schimbări aduse acesteia, și pe măsură ce încercăm să identificăm evenimete și personaje așa-zis esențiale („tipurile” pentru care evenimentele și personajele din narațiuni specifice reprezintă „semne”), realizăm că nu putem face totală abstracție de conținut. Nu a fost și nu poate fi înlăturat întrutotul. Dacă luăm în considerare ceea ce au făcut Vladimir Propp și alții, descoperim că, în identificarea structurii de bază a istoriei, poeticienii au pornit, inevitabil, de la narațiunea bogată, elaborată și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
adesea suficient de spus că ele adoptă criterii cu totul diferite pentru lectura narațiunii și pentru identificarea marii narațiuni. O perspectivă duală poate face loc amîndurora: În text, personajele sînt noduri ale țesăturii verbale; în istorie, ele sînt - prin definiție - abstracții non (sau pre-)verbale, constructe. Deși aceste constructe nu sînt nicidecum ființe umane în sensul literal al cuvîntului, ele sînt în parte modelate pe concepția cititorului despre oameni și, prin aceasta, capătă forma de persoană. (Rimmon-Kenan, 1983:33) Ultima parte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
colectivității reduse pînă la dimensiunea familiei, care impun respectarea unor cutume în alegerea numelui. Vom lua din nou ca reper numele Ion, pentru că, fiind cel mai răspîndit printre români, ar putea fi considerat neutru din perspectiva diferitelor conotații posibile <footnote Abstracție făcînd de conotația discutată mai sus. footnote> , dar și pentru că este printre numele cu cea mai largă circulație în lumea creștină, îmbrăcînd expresii diferite de la o limbă la alta sau chiar în interiorul aceleiași limbi (Ioan <footnote Pentru simplificare, dăm numai
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
separate, în proporție de 90% (mai existau mici comisuri de trecere interemisferală). Spiralogia interpretează studiile lui Gazzaniga ca o dovadă a faptului că, în creierele cu emisferele separate, funcțiile de cunoaștere și conștiință sunt mai performante în domeniul deducției și abstracției (în emisfera stângă) iar în domeniul orientării artistice-spațiale și emoționale în emisfera dreaptă. Corpul calos unește cele două "performanțe", realizând unitatea funcțională armonioasă a creierului. Un alt domeniu care reușește să dea o privire de ansamblu asupra a ceea ce se
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
în cursul unei realități descrise, în această ultimă etapă realitatea ia locul ca ficțiune în țesătura narativă cu imagini ale publicității. B) Publicitatea confirmă viitorul Altă funcționare: țesătura narativă a "publicității" este ea însăși dusă la un înalt nivel de abstracție: aici se părăsesc țărmurile, chiar aluzive, cu obiecte tehnice "dezagreabile", și se plutește către imaginea dorită a unui viitor fără alte caracteristici, decît de a fi un viitor. Ultima campanie din telecomunicații a lansat acest "viitor anticipat" al cărui garant
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în mod natural comicul cu tragicul" (p. 100). Momentul ilustrează pe deplin aspirația scriitorului spre a surprinde clipa unui trecut, reductibil doar prin moment; e simultan și schiță, implicând deopotrivă spațiul și timpul. Nu cred că ar trebui să facem abstracție de atmosfera junimistă și maioresciană, creată în jurul prisosului de cuvinte, de care era suprasaturată literatura română. Chiar personajele caragialiene ilustrează ideea beției de cuvinte. Cât privește cazurile atipice din momente, Stavrache, Leiba Zibal ș.a., e adevărat că ele trăiesc doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
despre Țiganiada lui Budai-Deleanu în Istoria... manolesciană sunt cele mai consistente, dar, paradoxal, Budai-Deleanu este citit prin M. Cărtărescu, iar nu M. Cărtărescu prin Budai-Deleanu, cum ar fi firesc. Având ca reper aceeași ideologie resentimentară a postmodernității, N. Manolescu face abstracție de tradiție, de competiția cu ea, în pofida faptului că, precum precizează Th. Codreanu, "nu există ceva cu adevărat nou și valoros care să nu se întemeieze pe tradiție, pe o arheitate, cum ar spune Eminescu. Și, în același timp, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
două mâini" e scris și capitolul despre Eminescu, textul fiind unul dintre cele mai ciudate: "pe de o parte îi recunoaște geniul, însă doar la nivel impresionist, iar pe de alta îl aruncă în provizoratul ideologic" (p. 43). Manolescu face abstracție de faptul că pentru Titu Maiorescu, în crearea conceptului de canon, personalitatea lui Eminescu a fost cheia de boltă a carierei sale de critic literar. Deși este conștient de acest adevăr, N. Manolescu acceptă condiția de ideolog mascat al Școlii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin temeinicia și profunzimea cunoștințelor enciclopedice, prin forța imbatabilă a raționamentelor și prin devotamentul față de principiile obiectivității și ale corectitudinii științifice, demonstrează că și o personalitate "considerată de prim-plan a literaturii române" e în stare să gafeze atunci când face abstracție de legitimitatea adevărului, unicul indiciu al obiectivității, și pune în față principiul subiectivității, aservit unor interese ideologice. Se prea poate că asemenea lucruri se întâmplă atunci când e vorba de niște personalități doar considerate și nu realmente situate în prim-planul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de văr primar al soției sale, Zoe. G. Tutoveanu, ea însăși poetă și eseistă, scriind sub pseudonimul Zoe G. Frasin, moartă în 1941. Atât mătușa cât și nepotul trăiseră experiențe limită, râvnind o ipotetică liniște absolută prin neantizare ori prin abstracție: Zoe G. Tutoveanu obsedată o viață de gândul sinuciderii iar Ion Barbu experimentând paradisurile artificiale induse prin opiacee. Fără să fi fost poetă, doamna Parachiva Postolache se apropia, ca matematiciană, un pic altfel de scrisul literar al lui Dan Barbilian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult Eminescu. Ermetismul canonic barbian exclude ireverența față de structurile lirice consacrate și, în general, față de tradiție, inclusiv cea a liricii populare. În acest sens, el este un inovator frapant, nu un răzvrătit. Ion Barbu supune moștenirea poetică unei metamorfozări întru abstracția și concentrarea versului împinse până la impresia de enigmă. Eufoniile lui sunt cele din veac, însă ideile sunt cele de ultimă oră a gândirii abstracte, în cazul de față gândirea matematică, în care numărul și ecuația sunt principalele fundamente de exprimare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
canonic, piatra din capul unghiului, este unul temerar. Dacă Mallarmé însuși declara că opera sa reprezintă un impas, să ne închipuim ce salt în gândire înseamnă ermetismul canonic al lui Ion Barbu. E diferența dintre concretețe, izvor al obscurității, și abstracție, izvor al clarității care permite să se vadă ceea ce pururi nu se arată. "Ateneu": (I), nr. 10, octombrie 2011; (II), nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2011 Anca MĂGUREAN Ion Barbu sau limitele interpretării critice Este deja un fapt bine cunoscut acela că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind subordonată atât Ministerului de Interne, cât și Ministerului de Război. Răscoala din 1907 a scos la iveală lipsurile, lacunele și racilele care existau în societatea românească, atât în viața civilă, cât și în cea militară. Jandarmeria nu putea face abstracție și ea s-a găsit în postura inedită și nefericită de a nu avea informații, nici anterioare și nici în timpul desfășurării evenimentelor, de a nu avea mijloace să mențină ordinea, efectivele fiind insuficiente, iar unii jandarmi, provenind din mediul rural
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
că "resursă naturală de interes național", declară vânătul "bun public de interes național". Fiind astfel vânătul scos "din sfera bunurilor proprietate privată", nu sunt încălcate nici prevederile art. 41 din Constituție referitoare la protecția proprietății private. Chiar dacă s-ar face abstracție de calificarea legală a vânatului, se opinează că, prin natura să, vânătul nu poate constitui obiectul unui drept de accesiune pentru proprietarii terenurilor pe care el viețuiește, așa cum se prevede în art. 503 din Codul civil; - dispozițiile art. 5 alin
DECIZIE nr. 56 din 24 martie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 5 alin. (2) şi ale art. 47 alin. (2) din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120776_a_122105]
-
concomitent, case cu ieșirea pe șosea, halta Petelea taie drumul pe clipa staționării, rău de spațiu, cochilia imobil nu se lovește cu generozitatea largului, tace de miezul nopții, scîrțîituri în vagon resturile de ultrasunete, Gornești-Mureș tipul de artist care face abstracție de convențiile secundare, ajungînd literat, lumina dă casei profil de militar cu cască, arta plastică literară, Dumbrăvioara steagul decolorat, Tîrgu Mureș dublarea aleii din ștrand, lună, încă revin de la promenadă, briză de noapte. Marți, 16 august, ora 12,30, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]