3,948 matches
-
scală internațională, sistem ce deține (total sau parțial), controlează și gestionează active creatoare de valoare și generatoare de venituri, și care sunt amplasate În diferite țări. Spre deosebire de accepțiunea formală a transnaționalei - care pune accent pe raporturile ierarhice din interiorul grupului accepțiunea după substanță a transnaționalei pune accentul pe relațiile funcționale dintre componentele grupului. Drept urmare, dacă În primul caz ceea ce contează este transnaționala ca societatemamă, În cel de al doilea contează transnaționala ca textură a relațiilor reciproce dintre componentele sale. Astfel, poate
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
și 1540 în Saxonia, care a putut fi folosită genial de Goethe, ca metaforă în poemul său, plecând de la ideea nevoii spiritului uman de cunoaștere, în care cunoașterea științifică nu este suficientă pentru un spirit însetat, căutător al fericirii. În accepțiune modernă, reprezintă calea spre fericire prin dorința, tendința omului de posedare a valorilor materiale și spirituale, de control al existenței și universului. În mod natural și firesc pentru firea umană, încearcă și trece la cunoașterea ezoterică, în special prin practicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
agitau. În sens religios, este sinonim cu purificarea. El ajută la înțelegerea stării create, datorită unei exaltări provocate, în anumite ceremonii, ritualurile inițiatice mai exact, cu ocazia Misterelor din Eleusis sau a Misterelor Orfice. Platon înțelege termenul în a doua accepțiune, definind catharsisul drept starea de liniștire a sufletului care, eliberat de tirania corpului și de dorințele sale, se apropie de Bine. "Dar catarsisul nu este chiar ceea ce spune un text de odinioară, separarea pe cât posibil a sufletului de corp, obișnuindu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și locuind, pe cât posibil, în cameră separată, acum și pe mai departe, singur cu el însuși, desprinzând, ca să spunem așa, legăturile ce-l unesc de corp?" (Phaidon, 67c) Aristotel, reluând parțial sensul medical, înțelege și el termenul de catharsis în accepțiunea lui psihologică, fără a-i da totuși o conotație morală, cum face Platon. El îl folosește pentru prima dată în Politica (Cartea VIII, 7) cu privire la efectul calmant al muzicii asupra executantului sau asupra auditoriului. El îi atribuie muzicii patru scopuri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
existe, dar adevărul acesta nu este frumos." 4.2.4. "Caracterul ales" Aristotel, ne amintim, definește o a patra trăsătură caracteristică a "comportamentului" personajului dramatic, "calitatea", termen pe care Corneille îl traduce prin "bunătate". Numeroși comentatori au dat termenului o accepțiune morală făcând din el un sinonom al virtuții. Corneille se ridică împotriva unei asemenea interpretări căci, în piesele antice sau moderne, există multe personaje "rele, sau vicioase, sau pătate de vreo slăbiciune care se potrivește prost cu virtutea". După părerea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
definiție apodictică fiind de-a dreptul arogantă. Reducerea la o relație sintetizatoare se impune însă cu stringență, dacă ne propunem să demonstrăm instaurarea unei tradiții de tip caragialian în proza și în dramaturgia românească. Îndrăznim, așadar, să conferim termenului două accepțiuni. În primul rând, denumim prin caragialism nu doar o atitudine specifică, un stil sau "o manieră proprie de a vorbi"33, ci un ansamblu de trăsături definitorii ale operei lui Caragiale, mai exact, o sumă de astfel de coordonate aflate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
componente ale sale, într-un flux nesfârșit. Se justifică, în consecință, opțiunea noastră pentru o definire globală, care să cuprindă fără părtinire totalitatea constituienților caragialismului extrași succesiv ca exponenți ai acestuia. Acestea fiind spuse, rezultă firesc cea de a doua accepțiune a termenului de caragialism, și anume cea de descendență atitudinală și estetică a spiritului tutelar al lui Caragiale. În mod evident această perspectivă atrage numeroase teme de reflecție, colaterale totuși demersului nostru: problematica impactului cultural, a specificului național "caragialoeminescian" (Radu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întâmpla ca urechile să nu fie tocmai regulate, că deci într-un fel sau altul, fiecare mai avem ceva de îndreptat"6. 3.2. "A fi sau a nu fi" satiric În literatura românească 7, exemplar în privința satirei, în ambele accepțiuni ale termenului, trecute în revistă în această parte introductivă, este, indiscutabil I. L. Caragiale, despre care mai toate comentariile, în notă elogiatoare sau denigratoare, lasă să se înțeleagă că "râde și mușcă în același timp", că derutează și captivează prin ambivalența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printre cele mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
consecințele pătrunderii sale în domeniul literaturii, al dramaturgiei în special, ca zonă predilectă de manifestare artistică a acestui concept cu certe conexiuni cu epistemologia și cu metafizica. În linii mari, ca obiect al investigațiilor filosofice, conceptul de absurd cunoaște două accepțiuni 1. În plan logic, prin absurd se înțelege ceea ce contravine regulilor logicii. La acest sens putem spune că făcea referire Karl Rosenkrantz care preciza natura contradicției absurde și o exemplifica prin acele neconcordanțe iscate în cazul în care "subiectul însuși
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
temporală presupune seriozitate și e însoțită inevitabil de prăbușirea comicului în tragic. Ceea ce ne interesează în cazul raportului dintre comic și absurd este faptul că termenii se pun reciproc în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aprecierea favorabilă în momentul susținerii publice a lucrării de doctorat, mi-a oferit șansa publicării acesteia. Capitolul I. Mitul "Miturile sunt indicii pentru potențialitățile spirituale ale vieții umane." (Joseph Campbell) Definiții ale mitului A emite pretenția unei analize complete asupra accepțiunilor, întrebuințărilor ori valențelor noțiunii de "mit" ar constitui nu doar o dovadă de naivitate și stângăcie metodologică, ci chiar de eroare discursivă fundamentală, iar aceasta nu doar datorită faptului că o expunere completă, fie și a unei singure perspective asupra
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de către intransigentul Roland Barthes? Orice încercare de investigație în câmp mitologic se izbește inevitabil de cantitatea imensă de informație, de desișul semantic și conceptual, de multitudinea abordărilor și nu în ultimul rând de existența a peste 500 de definiții și accepțiuni ale mitului 7. S-ar putea ridica problema utilității, a sensului sau chiar a fezabilității unui astfel de demers. Dincolo de prezumțiozitatea doar până la un punct voalată a unei atare întreprinderi, este necesară stabilirea unui acord între autor și cititor asupra
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inertă (dacă nu moartă) a imaginarului, un bagaj limitat de imagini și idei păstrat și transmis doar ca formă literară. Definiția acceptată în spațiul anglo-saxon (limba engleză, impunându-se drastic pe întreg globul datorită în primul rând Internetului, promovează și accepțiunile sale date cuvintelor, care pătrund adânc și percutant în limbile "colonizate", incomparabil mai slab "tehnologizate") este doar aparent mai generoasă, oferind două sensuri ale noțiunii: "1: poveste din timpuri străvechi, mai ales una spusă pentru a explica fenomenele naturale ori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vom vedea, mitul și religia au fost considerate fie două fațete ale aceluiași fenomen, fie manifestări spirituale ordonate succesiv din punct de vedere istoric, fie fenomene paralele, incomensurabile, cu trasee distincte în evoluția gândirii, s-a acceptat în general că accepțiunile actuale ale mitului păstrează scheletul conceptual creat în lumea greacă antică. De altfel, după cum afirmă și Mircea Eliade, Grecia presocratică și India brahmanică sunt martorele primelor manifestări ale unor elite care se dezinteresează de "istoria divină", de faptele zeilor, și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
eroare, consideră Lovinescu, atunci când ignoră originea celestă a mitului, "verticalitatea lui solară" fără de care "mitologia este un haos de puerilități, un muzeu de superstiții, o magazie de recuzite", și îl "înnoadă spațial și temporal de lumea prototipurilor terestre".172 În accepțiunea sa, "a medita asupra mitului înseamnă să faci o căsătorie din dragoste cu ambiguitatea. Prin natura sa, mitul este echivoc, pentru că stă între două lumi, pe care le unește, despărțindu-le".173 Apropiindu-se de poziția lui Lucian Blaga, Vasile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la adresa mitului se plasează și Henri Meschonnic, care se exprimă și mai tranșant: mitul este o "înșelătorie colectivă, conștientă sau nu, al cărei conținut este peiorativ și meschin"233. Este evident însă că această interpretare are în vedere o singură accepțiune a mitului și îi refuză plurivalența. Este important de notat totuși că viziunea lui Barthes a intrat în aparatul mass-media, contribuind deci tocmai la crearea a ceea ce critică, generând astfel chiar un "mit al denunțării miturilor"234, în corul vocilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul desemna "orice narație, fie de exteriorizare a gândirii prin voce, prin verbe și "nume"", sens în care era echivalent logosului, iar în al doilea rând, o "narație neadevărată sau imaginară", sens în care se opune logosului (această a doua accepțiune fiind cea care a prevalat istoric, cum s-a văzut anterior).240 Vasilis Vitsaxis identifică șase valențe ale mitului în sens restrâns. În primul rând, acesta ar fi "un produs al imaginației, pentru crearea căruia aceasta din urmă își extrage
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ceva împotriva căruia politica trebuie, de acum înainte, să fie reinventată (inclusiv pentru ceea ce ea reclamă, poate, în ordinea "figuralului")."253 Raoul Girardet, în robusta sa analiză asupra miturilor politice, acceptă și el trei paliere ale definirii mitului. Astfel, prima accepțiune ar fi acea a lui Eliade, a povestirii sacre, explicative. A doua ar fi cea a lui Barthes, conform căreia mitul nu este mai mult decât mistificare, iluzie, fantasmă, camuflaj. În fine, este introdusă o a treia perspectivă, cea a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dimpotrivă, "stalinismul fiind o conducere după ureche, justificată de o teorie încropită și servilă, capabilă să demonstreze orice". 311 În secolul XX se prelungește și capătă amploare și noi valențe mitul revoluției. Revoluția împlinește chiar atributele esențiale ale mitului în accepțiunea lui Claude Lévi-Strauss (repetarea și contradicția), pentru că "revoluția se exportă și în același timp se închide în contradicția unei dezordini pentru o ordine chiar mai constrângătoare".312 Pierre Brunel găsește sursa gândirii revoluționare în conflictul antic dintre Creon și Antigona
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ideologică, inutilă în cel mai fericit caz, născătoare de animozități și neînțelegeri în cel mai rău. În acest sens, demersul lui Edward Said a iscat una dintre cele mai aprinse dezbateri a sfârșitului de mileniu. El afirma că Orientul, în accepțiunea curentă, este o creație a Europei occidentale, care l-a gândit ca o alteritate absolută, dar și ca sursă de spiritualitate, de completitudine, care ar fi putut ajuta Europa să se regăsească, să-i ofere oglinda necesară pentru clarificarea propriei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se transmite în lume (și pe care, în ultimă instanță, o determină), e bine să ne reevaluăm categoriile esențiale și să vedem dacă într-adevăr dispare religia, ca modalitate de raportare la mister și la sacru, sau doar o anumită accepțiune a ei eșuează în a acoperi întreg câmpul semantic al acestora și a satisface spiritul omenesc. Pierre Brunel urmează raționamentul lui Durkheim în explicație, deși cu o viziune pesimistă asupra importanței miturilor: "Religiozitatea poate exista și în afara instituțiilor specializate, a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
citate".467 Așadar, încercările de definire a mitului și de circumscriere a ariei semantice acoperite prin această mică vocabulă nu pot fi convergente, deoarece ele acoperă la urma urmei întreaga producție culturală a umanității, adică întreaga sa existență. Indiferent de accepțiunile acordate mitului, omul nu a trăit niciodată în afara lui și nu a încetat nicio clipă a forja și a reitera mituri. De la interpretările care consideră orice reprezentare mentală un mit până la cele care resping vehement realitatea lui ori îl consideră
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]