1,910 matches
-
poloneză: Zupa pomidorowa) [Zupa `pɔmidɔrɔva], Rosol [rɔsuw] (varietate de supă de carne); Żurek [ʐurɛk] (supă de secară acră); flaki [flaki] (varietate de ciorbă de burtă ); și Barszcz [barʂt͡ʂ], printre altele "rosół" (varietate de supă de carne); "żurek" (supă acră de orez); "flaki" (varietate de ciorbă de burtă); și "barszcz" printre altele.. Masa principală se poate mâncat pe la ora 14 sau mai târziu. Acesta este mai mare decât masa de prânz din America de Nord. Acesta ar putea fi compus din trei
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
masa de prânz din America de Nord. Acesta ar putea fi compus din trei feluri în special în rândul tradiționaliștilor, începând cu o supă ca de exemplu Rosół și supă de roșii sau Barszcz (borș de sfeclă) mai festiv sau Żurek (mâncare acră de secară), urmat probabil într-un restaurant de un aperitiv, cum ar fi hering (preparată în oricare cremă, ulei, sau în aspic); sau alte produse din carne conservate și salate de legume. Felul principal include, de obicei, o porție de
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
De asemenea, în decursul serii, credincioșii se strâng pentru a lua parte la rugăciunile în comun(Teravih namazi), pentru a asculta recitarea Coranului. Dintre obiceiurile culinare de pe vremea profetului, s-au păstrat ruperea postului cu curmale și apă, consumarea laptelui acru la masă. Cât despre felurile de mâncare specifice Ramadanului, acestea difera de la țară la țară, cu excepția desertului cu miere numit zălăbīa. Se prevede posibilitatea de compensare a postului pentru cei care, în mod deliberat, îl neglijează: două luni de post
Sawm () [Corola-website/Science/329359_a_330688]
-
pe plan secular cu cea de Mainz. Ca episcop, el l-a sprijinit pe fratele lui, ducele Berthold al IV-lea de Zähringen. La 11 mai 1188, el a ajuns în fruntea unei armate pentru a lua partye la asediul Acrei de către cruciați participanți la Cruciada a treia. El a murit pe drumul de întoarcere din cruciadă, la Herdern. A fost înmormântat în mănăstirea Sfântului Petru din acel loc.
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
au revenit în Europa, însă Otto s-a alăturat unui grup care a pornit către Siria și Palestina. După sosirea în Țara Sfântă, Otto s-a raliat armatei lui Guy de Lusignan, regele Ierusalimului, care se afla la asediul asupra Acrei. În continuare, lipsurile au decimat fosta armată a lui Frederic Barbarossa, drept pentru care până în primăvara lui 1191 cei mai mulți membri ai ei au părăsit Orientul. Otto a fost unicul supraviețuitor al cruciadei provenit din Țările de Jos, și a ajuns
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
antic (în ebraică: יודפת sau יוטבט, în latină Iotapata) este o cetate antică așezată în nordul Israelului, în centrul Galileei superioare, în inima lanțului de dealuri numit Munții Yodfat, la sud-vest de moșavul modern Yodfat, la 22 km est de Acra și la 9 km de Tzipori. Ruinele cetății sunt situate pe o colină scundă,Tel Yodfat, având înălțimea de 419 metri deasupra nivelului mării, înconjurată de mai multe culmi mai înalte care o ascund de priviri. La est si la
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
o parte și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din regatul Ierusalimului, mai mult de un sfert din Orașul sfânt aparținându-le. Pentru că
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
ordinului forța armelor lor. După ce au fost învinși în bătălia de la Hattin din 4 iulie 1187, cavalerii liberi vor pierde o mare parte din Statele latine din Orient inclusiv Ierusalimul. În aceste condiții Ordinul Sfântului Mormânt se retrage la Saint-Jean-d’Acre. Negocierile dintre Richard Inimă de Leu și Saladin la sfârșitul celei de-a treia cruciade le permit pelerinilor să-și recâștige dreptul de acces în Ierusalim și ordinului să-și continue misiunea sa apostolică. Papii continuă să favorizeze ordinul care
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
ordinul care crește tot mai mult în importanță; Papa Urban al IV-lea îi acordă dispensă în 1262, permițând de asemenea ordinului să se elibereze de orice tutelă, nemaifiind dependent decât de Sfântul Scaun. Dar căderea definitivă a fortăreței Saint-Jean-d’Acre la 18 mai 1291 obligă ordinul să se retragă în Occident. Obligat să părăsească Țara sfântă, ordinul Sfântului Mormânt se retrage în principal în așezământul Sfântului Luca din Perugia sau în diverse alte schituri ori mânăstiri din Occident precum cea
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Guillaume al IV-lea (n. cca. 1130 - d. 24 octombrie 1168, Acra) a fost conte de Nevers, de Auxerre și de Tonnerre de la 1161 până la moarte. Guillaume era fiu al contelui Guillaume al III-lea de Nevers cu Ida de Sponheim și frate mai mare al celui care i-a sucedat în
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
al II-lea și Adelaida, iar pe linie maternă ducele Engelbert de Carinthia și Uta de Passau. Un frate mai tânăr era Renaud de Nevers, care s-a raliat participanților la Cruciada a treia și care a murit la asediul Acrei, la 5 august 1191. Sora lor Adelaida s-a căsătorit cu contele Renaud al IV-lea de Joigny. Ermengarda, o altă soră, este menționată doar în documente referitoare la donații către mănăstirea benedictinilor din Molesme. În 1164, Guillaume s-a
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
dintre Meuse și Scheldt. În secolul al XI-lea, marca de Anvers a reprezentat unul dintre fiefurile ducatului de Lotharingia Inferioară. Godefroy de Bouillon a obținut marca în 1076 din partea împăratului Henric al IV-lea. După moartea lui Godefroi la Acra în prima cruciadă, markgraf a fost numit Henric I de Limburg. În 1106, ducatul de Lotharingia Inferioară și marca de Anvers au fost unite. După abolirea ducatului în 1190 la dieta de la Schwäbisch Hall de către împăratul Henric al VI-lea
Marca de Anvers () [Corola-website/Science/328499_a_329828]
-
mai întoarce din Țara Sfântă. El s-a alăturat Cruciadei a treia, sosind cu unchii săi, regii Filip al II-lea al Franței și Richard I al Angliei. Inițial, Henric a fost unul dintre comandanții contingentului francez la asediul asupra Acrei înainte de sosirea lui Filip August. Se spune că ar fi făcut parte dintr-un grup implicat în răpirea reginei Isabella I a Ierusalimului, pentru a o sili să consimtă la divorțul de Umfredo al IV-lea de Toron așa încât să
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
la divorțul de Umfredo al IV-lea de Toron așa încât să se poată căsători cu Conrad de Montferrat. Henric se înrudea cu Conrad prin ambii săi bunici pe linie maternă. Potrivit lui Baha ad-Din ibn Shaddad, Henric a fost rănit la Acra în 15 noiembrie. În continuarea cruciadei, Henric și-a modificat opțiunea, supunându-se regelui Richard. În aprilie 1192, Richard Inimă de Leu l-a trimis pe Henric ca reprezentant al său din Acra către Tyr, pentru a-l informa pe
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
ibn Shaddad, Henric a fost rănit la Acra în 15 noiembrie. În continuarea cruciadei, Henric și-a modificat opțiunea, supunându-se regelui Richard. În aprilie 1192, Richard Inimă de Leu l-a trimis pe Henric ca reprezentant al său din Acra către Tyr, pentru a-l informa pe Conrad de Montferrat asupra alegerii acestuia ca rege al Ierusalimului. Apoi Henric s-a întors la Acra. Câteva zile mai târziu, Conrad a fost asasinat de către doi asasini. Henric s-a întors la
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
aprilie 1192, Richard Inimă de Leu l-a trimis pe Henric ca reprezentant al său din Acra către Tyr, pentru a-l informa pe Conrad de Montferrat asupra alegerii acestuia ca rege al Ierusalimului. Apoi Henric s-a întors la Acra. Câteva zile mai târziu, Conrad a fost asasinat de către doi asasini. Henric s-a întors la Tir două zile mai târziu, pentru a ajuta ostentativ la încoronarea lui Conrad, însă a descoperit că în schimb se pregăteau funeraliile acestuia. El
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
Henric însuși ca fiind suspect în asasinatul contra lui Conrad de Montferrat, deși aceasta ar fi reprezentat o inițiativă riscantă fără sprijinul și consimțământul tacit al unchiului său Richard. Henric a murit în 1197, căzând de la etajul palatului său din Acra. Sunt narațiuni diferite în manuscrisele "Continuărilor în franceza veche ale lui cronicii lui Guillaume de Tyr", cunoscute și drept "Cronica lui Ernoul". Majoritatea sugerează că o fereastră cu zăbrele sau balcon l-a lăsat să alunece pe când se sprijinea de
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
să limiteze cât mai mult libertățile polis-urilor grecești din regat și să întărească puterea centrală. Cele dintâi operații militare întreprinse de Alexandru Ianai au fost cele care au dus la controlarea nordului Țării Israelului și apoi cucerirea orașului Ptolemais (Acra), port elenizat important, devenit ostil evreilor, și care tulbura dominația Regatului Iudeu în Galileea. Ianai a asediat Acra în anii 102-103 î.Hr. Aflându-se la strâmtoare, locuitorii asediați au apelat la ajutorul lui Ptolemeu „Lathyrus” (Ptolemeu al IX-lea), fiul
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
operații militare întreprinse de Alexandru Ianai au fost cele care au dus la controlarea nordului Țării Israelului și apoi cucerirea orașului Ptolemais (Acra), port elenizat important, devenit ostil evreilor, și care tulbura dominația Regatului Iudeu în Galileea. Ianai a asediat Acra în anii 102-103 î.Hr. Aflându-se la strâmtoare, locuitorii asediați au apelat la ajutorul lui Ptolemeu „Lathyrus” (Ptolemeu al IX-lea), fiul detronat al reginei Egiptului, Cleopatra a III-a, și care domnea în acea vreme în Cipru. Ptolemeu dădu
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
fi în acest moment anexată iarăși la regatul egiptean al Lagizilor. Dar tradiția evreiască povestește că cei doi frați evrei învingători care au condus armata egipteană, ar fi convins-o pe Cleopatra să renunțe la ideea anexării Iudeei. În urma cuceririi Acrei Alexandru Ianai a izbutit să-și întindă stăpânirea asupra unui șir de porturi elenistice la Marea Mediterana, precum Dor, Migdal Straton (devenită mai târziu Cezareea și Apollonia. În anul 101, fiind hotărât să stăvilească pericolul nabatean dinpre răsărit, Ianai și-a
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
aventurat într-o poziție riscantă, dar a murit înainte ca romanii să ajungă în Orient. El a păstrat relații bune cu Egiptul lagid, în primul rând cu regina Cleopatra a III-a, care i-a venit în ajutor în timpul asediului Acrei. Din acest motiv s-a ferit de a lovi Ascalonul, vecina Gazei, deoarece acest polis era aliatul Egiptului. Alexandru Ianai a condus regatul Iudeei ca un războinic, și în acest fel și-a sfârșit și domnia, în timpul asediului uneia din
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
cetate pro-israelită în perioada extinderii imperiului în Iudeea și Siria. În timpul Cruciadelor, insula a servit drept port de tranzit până în a doua jumatate a secolului XIII. A fost ultima posesiune cruciată în Țara Sfântă. După pierderea controlului continental în urma căderii Acrei, 1291, Regatul Cruciat al Ierusalimului a fost relocat în insula Cipru, pastrând un avanpost în Arwad. Insula a fost încredințată Ordinului Templier de către Papa Clement al V-lea. Templierii au menținut aici o garnizoană până în 1302, alcătuită din 120 de
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
celor douăzeci de ani de domnie, Adolf Frederick a fost puțin mai mult decât un lider, puterea reală fiind în mâinile Parlamentului Suediei. Regele a murit la 12 februarie 1771 după ce a consumat o masă constând din homar, caviar, varză acră, kippers și șampanie, urmată de 14 porții din desertul lui favorit: semla servită într-un castron cu lapte fierbinte. A fost considerat, atât în timpul său cât și după, dependent de alții, un conducător slab și lipsit de orice talente. Dar
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
linguriță zeama de lămâie, se bat bine cu furculița, mai bine cu o măturică, după care începe turnarea untdelemnului, picături ca la maioneză, ca să se lege. Pentru o consistență optimă se pune ceva miez de franzelă muiată și stoarsă. Substanța acră emulsionează rapid untdelemnul, evitând astfel separarea lui, albește pasta și o face mai spumoasă. Untdelemnul se toarnă câte puțin, bătând în continuu. La sfârșit salata trebuie să aibă consistența unei maioneze bătute tare (cu mult ulei). N-are voie să
Salată de icre () [Corola-website/Science/334444_a_335773]
-
a ales să se alieze cu Qutuz în fața unui inamic mai puternic, după ce mongolii au capturat Damascul. Mongolii au încercat să formeze o alianță franco-mongolă (sau, cel puțin, să ceară supunerea) cu rămășițele Regatului Cruciat al Ierusalimului, centrat acum în Acra, dar Papa Alexandru al IV-lea a interzis acest lucru. Tensiunile dintre franci și mongoli au crescut când Iulian de Sidon a cauzat un incident ce a rezultat în moartea unuia dintre nepoții lui Kitbuqa. Furios, Kitbuqa a prădat Sidonul
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]