1,971 matches
-
LUNGU, Alexandru D. (8.IV.1928, Miorcani, j. Botoșani), prozator și dramaturg. Absolvent al Institutului de Artă Cinematografică, secția actorie (1954), L. se va remarca în montări după I. L. Caragiale. Concomitent începe să scrie, mai întâi la revista „Albina” (1958). Debutul editorial are loc în 1960, cu volumul de nuvele Hotar. Nuvela Ploaie curată va fi premiată de „Gazeta literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
Michel de Certeau privind practicile culturale cotidiene (1980), cea a lui Nathalie Heinich privind reacțiile negative ale unor publicuri față de arta contemporană (1995), cea a lui Pierre-Michel Menger privind publicurile orchestrei intercontem-porane și cea privind angajații temporari din showbiz și actorii (1997 și 1999)... Metodologia anchetelor naționale privind practicile culturale Au avut loc, până astăzi, patru valuri de anchete naționale privitoare la practicile culturale: 1973, 1981, 1989 și 1997. Acestea sunt cantitative, adică realizate pornind de la sondaje pe eșantioane reprezentative (10
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
existența ambivalențelor sau a opozițiilor precedente. Dacă, într-adevăr, cultura generează un consens, cum ar putea fi ea traversată de clivaje diferențiatoare și sursă de inegalități? "A cultiva sau a se cultiva, acesta poate fi considerat principiul unificator pentru toți actorii implicați. În consecință, dezinteresarea unei activități culturale este cu atât mai legitimă în câmpul politic cu cât dezinteresarea este unul dintre principiile de legitimare a câmpului politic." Pierre Bourdieu, "La représentation politique: éléments pour une théorie du champ politique", în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în același timp, clasarea într-un statut administrativ și juridic, dar și anticiparea și crearea utopiei printr-o mobilizare, în afara sa, în jurul mizelor cărora le este deopotrivă origine, ocazie, mobil și obiect. Altfel spus, primul acționează statul prin capitalizare, apoi actorii, cărora le revine să-și însușească simbolic un patrimoniu, patrimoniul "lor", fiindcă niciodată nu-l găsesc în întregime format și oarecum închis în autonomia unei esențe. Dimpotrivă, dinamica sa proprie este de a se manifesta printr-o neîncetată reînnoire și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
superficiale discursive). Actanții sînt clase de actori ce nu pot fi stabiliți decît pornind de la un corpus de texte: "o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate avea actualizarea sinucidere, accident de mașină, crimă prin otrăvire, împușcare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aproximativ 130.000 în 1997. Ceea ce caracterizează această perioadă este pierderea credibilității presei scrise și a televiziunii percepute ca dependente de executiv și instituția prezidențială (televiziunea publică) sau de interese partinice (chiar ziarele autointitulate independente). iii) Începînd cu anul 1993 actorii ziariști încearcă să-și optimizeze prestația (profesionalizarea meseriei, campanii anti-corupție); după paranoia eșecului (enunțarea metaforică a ruinei, maladiei, catastrofei), se tinde spre configurarea viitorului (politici sociale, culturale etc.). "Dacă în regimul comunist se trăia sub speciae aeternitatis (credința în eternitatea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reușit să genereze o multitudine de imagini și reprezentări privind specialiștii practicilor divinatorii. O analiză socioantro-pologică ia însă în atenție pe toți cei ce sunt antrenați ca actori ai practicilor divinatorii. Aceștia pot fi: specialiștii, clienții și spectatorii. Capitolul 10 ACTORII SOCIALI AI PRACTICILOR DIVINATORII Imaginile și reprezentările colective privind divinația sunt cultivate și întreținute, în principal, de către actorii sociali ai acestor practici. Cercetările făcute de noi prin observație, interviu și chestionar ilustrează destul de clar faptul că practica divinatorie este percepută
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
toate continentele..."6 Contextul reafirmării internaționale a Federației Ruse în perioada Putin este, așadar, strâns legat de utilizarea resurselor naturale pentru a influență scena ; ; ; relațiilor internaționale. Monopolizarea pieței internaționale de gaze naturale și petrol de către acest actor a însemnat pentru actorii mai mici precum Ucraina sau statele C.S.I. o subordonare economică directă, Moscova fiind cea care cât, cum și, nu în ultimul rând, cui va vinde resursele din zona sa de influență. „Arma energetică este una dintre cele mai redutabile în
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
câțiva ani, una dintre direcțiile de cercetare cele mai promițătoare. Chiar dacă această cale de cercetare a fost minoritară, ea oferă un acces interesant la înțelegerea fenomenului, mai ales prin implicațiile concrete și precise pentru politicile școlare, ca și pentru toți actorii școlari. Această direcție a marcat unul dintre primele și cele mai importante studii realizate în Statele Unite de Denise și Gary Gottfredson (Gottfredson și Gottfredson, 1985), iar Denise Gottfredson continuă, de atunci, să aprofundeze aceste cercetări. Ancheta de victimizare realizată de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
consiliere principale de educație pe un post suplimentar, în cadrul planului antiviolență, a permis o gestiune disciplinară mai coerentă a elevilor, favorizând astfel sentimentul că regulile sunt drepte. Oferirea unui sediu nou-nouț "cu vedere spre mare" i-a mulțumit pe toți actorii, în măsura în care construcția fusese efectuată cu o contribuție minimă a echipei didactice. În fine, pensionarea fostei consiliere principale de educație și înlocuirea directorului cu o persoană cunoscută de profesori, care lucrase într-o școală din apropiere, au consolidat coerența echipei didactice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ca acest tip de interes și discuție (cu mai multă sau mai puțină tensiune între diferiții actori), nu este surprinzătoare, dar este fructul inevitabil din care se naște stiința. Dupa ce a devenit știința academică, asistența socială a invitat toți actorii pentru a evidenția diferența dintre teorie și practică. Acesta a constituit punctul de plecare. P. Dellgran și S. Hojer pledează pentru o abordare mai realistă și empirică a relațiilor dintre cercetare și practica asistenței sociale considerând că atenția trebuie mutată
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
rolurilor în spectacolul social, dar aceste roluri pot fi inversate. Dacă prințesele "jouent à la fille legère", atunci tinerele "jouent à la reine". În momentul în care Alteța să vizitează lojă lui Nana, teatrul se transformă într-o curte și actorii, în curtezani. Pe acest fundal, multiplicarea rolurilor sociale feminine devine explicabila: "Beaucoup de courtisanes étaient nées pour être des honnêtes femmes, dit-on; et beaucoup de femmes dites honnêtes pour être courtisanes" [Maupassant, Yveline Samoris, în La parure, p.309]. Paradoxul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
du démon de la chair, et qui jette l'homme le plus sensé aux pieds d'une fille quelconque sans que rien en elle explique son pouvoir fatal et souverain" [Maupassant, La femme de Pau, în La parure, p.206]. 61 "Actorii se pot schimba, funcțiile rămân, de vreme ce știm că în existența situațiile nu depășesc un foarte mic număr de teme posibile" [Benoist, p.120]; "mitul este o poveste, o fabula simbolică, simpla și tulburătoare, care rezumă un număr infinit de situatii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la temelia sociabilității. Faptul că talentul de a fi bun actor pe scena teatrului lumii este necesar persoanelor de lume a fost consemnat de apropiații de la Curte, unde trebuie să excelezi pentru a reuși în arta disimulării și cea a actoriei: "Ce talent d'être bon acteur me semble fort nécessaire aux personnes du monde" [Méré, p.42]. Paradigmă teatrală a condiției mondene rezultă din perceperea lumii drept comedie. Contesă de Gulleroy percepe astfel chiar și oamenii cei mai serioși: "Leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de înlocuirea monarhiilor absolutiste fundamentate pe dreptul divin al regelui cu politii ce se legitimau în baza suveranității populare, s-a conturat o nouă matrice a echilibrului geopolitic european sub forma sistemului interstatal. În cadrul acestui sistem interstatal, statele-națiune constituiau noii actorii colectivi, fiecare revendicându-și legitimitatea în fondul suveranității populare și justificându-și acțiunile în numele interesului național. Noua matrice definită structural de sistemul interstatal a constituit, așadar, cadrul de referință geopolitic în interiorul căruia actorii statali au fost puși într-o situație
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 43), dar și o coroborare a mai multor registre textuale/tipuri de texte: textul dramatic (ca "text-suport", premisă a proiectării și realizării spectacolului), "pretextul" (reprezentat prin caietul regizorului) și "paratextul: titlul, afișul, programul de sală, cronica dramatică, interviuri cu actorii, reclama" (Bodiștean, 2009, p. 193); * triplă/cvadruplă enunțare a autorului/dramaturgului, [a celui care a realizat dramatizarea (în cazul unui text epic dramatizat),] a regizorului și a actorului 58; în cazul teatrului de păpuși, poate fi invocată și ipostaza creatorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mai curând ca un ansamblu de indici pe care spectatorul îi interpretează în vederea unui scop" (Berger, 1976, pp. 84-95), ca o "instituție de reprezentare" a lumii (Tudose, 2002, p. 15). În plan comunicativ, strategia regizorală implică activitate directă atât cu actorii (inclusiv cu sufleurii), cât și cu persoanele din echipa de teatru care se ocupă de efectele spectacolului: sunetiști, luminiști, decoratori, costumieri etc. (a3) Strategia actoricească reflectă maniera particulară de raportare a fiecărui actor la însuși procesul recreării/interpretării unui personaj
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unor "roluri" vezi exemplul teatrului participativ: un spectator poate fi străjerul, un altul poate fi pajul, întregul public poate asigura fondul sonor al vâjâitului vântului, al foșnetului frunzelor, al zgomotului produs de tunete etc.), spectatorul apelează, în comunicarea sa cu actorii/membrii echipei de teatru și cu ceilalți spectatori, la mijloace specifice aplauze, râsete, oftat, mimică, gestică sugestive etc., ancorate, în principiu, într-o formă de relaționare frontală (un spectator între spectatori, în fața actorului/actorilor ca membru/ membri al/ai echipei
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
exersarea ipostazei de spectator avizat al unei reprezentații teatrale, respectiv a celei de "comunicator" (în varii contexte) înzestrat cu diferite tehnici teatrale care-i pot optimiza demersul comunicativ. Finalmente, actorul adevărat este nu cel care și-a ales ca profesie actoria, ci cel care o trăiește intens, prin fiecare replică, prin fiecare rol, prin fiecare spectacol jucat și rejucat. Aceasta nu excude tehnica și exersarea ei, însă impune trăirea, comunicarea artistică/ teatrală ca formă de împărtășire, de comuniune și de interacțiune
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în pregătirea reprezentării scenice a unei piese de teatru, după cum este foarte important ca, în timpul spectacolului, fiecare actor să fie interlocutorul optim pentru colegul său de scenă; actul artistic presupune, în acest caz, interacțiune 39, nu sumă de replici succesive: "actoria presupune un joc între mai multe persoane"; de aceea este importantă intercomunicarea în cadrul unei scene (Chubbuck, 2007, p. 31). Dintre multiplele exemple de exerciții și jocuri subsumate tehnicilor teatrale valorificabile de către interlocutor, pot fi avute în vedere, în contextul demersului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
S. (2010). E-mailul bunelor maniere. Traducere Graal Soft. București: Litera Internațional. Tobolcea, I., & Karner-Huțuleac, A. (2010). Terapia logopedică. Implementarea mijloacelor informatice. Iași: Editura Universității "Al. I. Cuza". Tudose, S. (2002). Despre ceea ce trebuie să știe un viitor actor (curs de actorie). Iași: Editura "Artes". Turchet, P. (2005). Sinergologia: de la limbajul trupului la arta de a citi gândurile celuilalt. Traducere de Luminița Botoșineanu și Florin Botoșineanu. Iași: Polirom. Țuțea, P. (1993). Lumea ca teatru. Teatrul seminar. București: Editura Vestala. Vasilescu, A. (2007
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
teatru, al evenimentelor la care asistă), "pactul exprimării părerii" (prin aplauze, flori, urale), "pactul solicitudinii" (în cazul în care spectatorul este solicitat să participe la spectacol vezi contextul teatrului participativ sau situații în care spectatorii-copii sunt invitați să cânte împreună cu actorii, să facă anumite mișcări etc.). 63 Văzut ca "un récepteur pluriel", în condițiile în care el este reprezentat de publicul prezent la reprezentația de teatru (Munteanu, 2005, p. 17). 64 "Spectatorul este copărtaș cu actorul în trăirea piesei, actorul joacă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cum survine aceasta efectiv. Am consacrat două studii de caz acestei probleme. Unul a prezentat evoluția valorilor comune europenilor de-a lungul secolelor. Ele constituie identitatea europenilor. Capitolele 9-11 studiază judecățile de valoare. De fapt, credințele și opiniile pe care actorii (individuali și colectivi) le elaborează în cursul interacțiunilor, conflictelor și alianțelor lor intră în contradicție, sunt dezbătute, sunt întărite, se amestecă sau sunt abandonate. Ni se pare indicat deci să examinăm geneza judecăților de valoare și a derulării dezbaterilor de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
in situ, depind în mare măsură de capacitatea de mobilizare a tuturor resurselor cognitive și focalizarea lor pe problema de rezolvat. Activitatea antrenorului va consta într-o alternanță de momente, în care acesta observă, reflectează, acționează și interacționează cu toți actorii situaționali: sportiv, adversar (dacă vorbim de competiție), coechipieri (dacă vorbim de joc sportiv), arbitri, alți membri ai staff-ului tehnic, alți antrenori, prin diverse căi de comunicare, verbale sau non-verbale, explicite sau codificate, cu mesaje de tip: corectiv, mobilizator, încurajator
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
2000), acestea sunt spații guvernate de valori și logici proprii. Ele sunt structuri de relații actuale și potențiale și conțin atât elemente relaționale, cât și ideologice. În acest ultim sens, câmpurile sunt structurate parțial de habitus - orientările personale Împărtășite de actorii din cadrul aceluiași câmp. Câmpurile sunt caracterizate și În termenii distribuției diverselor tipuri de capital: material, social (relații), cultural (educație) și simbolic (recunoaștere, reputație). Bourdieu consideră câmpul drept o „configurație relațională” inclusă Într-un sistem de forțe tipizat. Forțele sunt măsura
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]