1,872 matches
-
năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de mirare. Sunteți o familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de mirare. Sunteți o familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am născut trecea examenul de clasa a doua primară. PREȘEDINTELE: Nu e de mirare. Sunteți o familie originală. Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect cu "logica nonsensurilor", în aparență acceptată drept convenție conversațională de către ceilalți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a remarcat nu atât structura discursului cât ținuta ei excentrică de amazoană. Exaltata adeptă a schimbărilor sociale deschisese și un birou în care se analizau contestații ale celor acuzați și arestați, a salvat și pe bani și gratis pe mulți acuzați drept dușmani ai revoluției, monarhiști. După tăvălugul terorii, Parisul se răsfăța în petreceri și dezmăț. Thérèse ce, între timp se căsătorise cu comisarul Jean Lambert Tallien și devenise doamna Tallien, dădea tonul modei în saloanele pariziene și în propriul salon
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lacrimi din scenă, după ce jucaseră un rol emoționant și după ce lăsaseră masca jos. Dacă numai faptul de a spune cuvinte scrise de un altul inflamează astfel prin sentimente fictive, ce nu vom face noi, care trebuie să gândim ce gândește acuzatul, pentru a putea fi emoționați ca și clientul nostru?" (Institution oratoire, Livre 6, Les Belles Lettres, 1977). Această asimilare a statutului de comediant cu cel de orator, încă foarte vie în epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tineri din cadrul forțelor armate îl susțineau pe cel pe care îl numeau "Carol III". Iorga a declarat că "Manoilescu avea dreptul să aducă în România scrisori de la fiul cel mai mare al Regelui Ferdinand". Procesul s-a încheiat cu achitarea acuzatului 208. Un tînăr ofițer din Forțele Aeriene Române, colonelul Teodorescu a fost și el arestat pentru că avusese contacte cu prințul Carol. Lovitura de grație i-a fost dată sistemului liberal de imensa adunare populară convocată la Alba Iulia de Maniu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
confruntare. Când personalul lagărului Bergen-Belsen a fost judecat În procesul de la Lüneberg (17 septembrie - 17 noiembrie 1945), avocații britanici ai apărării au argumentat cu destul succes că inculpații nu făcuseră decât să respecte legea (nazistă): 15 din cei 45 de acuzați au fost achitați. E dificil așadar să ne dăm seama În ce măsură au contribuit procesele la reeducarea politică și morală a populației germane. Mulți le priveau cu ostilitate, ca pe o mostră de „dreptate a Învingătorului” - și exact asta și erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de partea nemților, au refuzat categoric să se recunoască vinovați sau să-și mărturisească așa-zisele fapte „antinaționale”. În august 1947, la Sofia, În procesul vizibil aranjat al liderului țărănist Nicola Petcov și al „complicilor” săi, patru din cei cinci acuzați s-au declarat nevinovați, În ciuda torturii și a mărturiilor falsificate 7. După criza iugoslavă din 1948, atitudinea lui Stalin s-a schimbat. Pentru mulți, Belgradul era o alternativă atrăgătoare față de Moscova. Spre deosebire de Stalin, Tito nu avea ambiții imperiale ( În afară de zona
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-au amenințat că vor dezvălui colaborarea sa cu naziștii maghiari În timpul războiului „dacă nu le Îndeplinește toate dorințele”. Radio Budapesta a transmis În direct procedurile tribunalului care Îi judeca pe Rajk și pe tovarășii săi pentru conspirație, inclusiv confesiunea acuzatului din 16 septembrie 1949. Verdictul prestabilit a fost anunțat la 24 septembrie; Rajk și alți doi au fost condamnați la moarte. Execuțiile, prin spânzurare, au avut loc la 15 octombrie. Procesele publice ale lui Rajk și Kostov erau doar vârful
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
formată din evrei, evreii din toată Uniunea Sovietică duc o campanie de defăimare a țării. Evreii vor să-i anihileze pe toți rușii”12. Însă un antisemitism atât de fățiș nu-i convenea nici măcar lui Stalin; până la urmă, cei 15 acuzați (toți evrei) au fost judecați În secret de un Tribunal Militar În vara anului 1952. Cu o excepție, toți au fost executați; singura supraviețuitoare, Lina Shtern, a primit zece ani de Închisoare. Între timp, valul antisemit creștea În statele-satelit. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel un text de rezervă pentru „transmisia În direct”, În cazul În care unul dintre acuzați ar fi retractat declarațiile anterioare, precum Kostov. Nu a fost nevoie. Procesul s-a desfășurat Între 20 și 27 noiembrie 1952. Conform precedentului Împământenit, acuzații erau Învinuiți de fapte și afirmații fictive (pe baza confesiunilor smulse cu forța de la alți martori, inclusiv de la ceilalți acuzați); au fost inculpați și de fapte comise, dar cărora li se atribuiau semnificații noi (trei dintre ei au fost inculpați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și „sluga imperialismului”) - pe vremea când Clementis era ministru adjunct de Externe, iar Tito se afla Încă În grațiile sovieticilor. Două caracteristici diferențiază procesul Slánský de cele precedente. Procurorii și martorii au subliniat În mod repetat apartenența etnică a majorității acuzaților - „cosmopolitul Rudolf Margolius”, „Slánský... speranța evreimii din Partidul Comunist”, „reprezentanții sionismului internațional” etc. Originea evreiască (uneori „originea sionistă”) servea drept prezumție de vinovăție, fiind dovada intențiilor anticomuniste, anticehe. Limbajul procurorilor, transmis la radioul cehoslovac, amintea și chiar depășea vituperările triviale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
respectivă: „Dacă judecăm după scenariul procesului, era mai important să ni se atribuie o identitate alegorică decât să ni se dovedească vinovăția. Fiecare dintre noi, În declarația sa, era obligat să se «demaște» pentru binele radioului și al publicațiilor Kominform”. Acuzații erau transformați din presupuși critici ai regimului sau oponenți politici Într-un furnicar de conspiratori josnici, cu țeluri venale și infame. Stilul greoi al Imperiului Sovietic maschează uneori acest obiectiv - ce să Înțelegi dintr-un limbaj care Încerca să mobilizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abundență occidentală. În cadrul procesului „spionilor americani din Bulgaria” care a avut loc la Sofia În 1950, inculpații au fost acuzați de propagarea ideii că „rasele superioare trăiesc În Vest, În ciuda faptului că toate au pornit din Est”. Rechizitoriul revela În acuzați „tendința slugarnică de a se subestima” pe care spionii occidentali o exploataseră cu succes. Vestul era așadar o amenințare care trebuia exorcizată repetat. Desigur, existau spioni occidentali: cei adevărați. La Începutul anilor ’50, după izbucnirea războiului din Coreea, Washingtonul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost repetate și amplificate În aprilie 1948, Kravcenko i-a dat În judecată pentru calomnie. La proces, care a durat din 24 ianuarie până pe 4 aprilie 1949, Kravcenko a chemat În apărarea sa o serie de martori Întrucâtva obscuri; acuzații, Însă, se puteau mândri cu un florilegiu de depoziții ale intelectualilor francezi necomuniști: romancierul Rezistenței, Vercors, fizicianul Frédéric Joliot-Curie, câștigător al Premiului Nobel, criticul de artă Jean Cassou, erou al Rezistenței și director al Muzeului de Artă Modernă din Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aprilie 1957, Kádár și colegii săi au decis readucerea lui Nagy și a „complicilor” săi În Ungaria pentru a fi judecați, Însă procesul a fost amânat până În iunie 1958. La 15 iunie 1958, Într-un proces strict secret, toți cei acuzați au fost găsiți vinovați de incitarea la contrarevoluție și condamnați la moarte sau Închisoare pe termen lung. Scriitorii István Bibó și Árpád Göncz (viitorul președinte al Ungariei postcomuniste) au fost condamnați la Închisoare pe viață. Alți doi - József Szilágyi și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
procese Auschwitz” din Frankfurt, au atras Într-un târziu atenția publicului german asupra crimelor regimului nazist. La Frankfurt, 273 de martori au dovedit amploarea și gravitatea crimelor Împotriva umanității comise În Germania, fără a se limita la cei 23 de acuzați (22 de membri SS și un șef de lagăr). În 1967, Alexander și Margarete Mitscherlich au publicat studiul extrem de influent Die Unfähigkeit zu trauen (Neputința de a jeli), afirmând că recunoașterea oficială vest-germană a răului nazist nu a fost Însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu mai pun în scenă astfel de procese. Totuși, tipicul carnavalurilor viticole se realizează întotdeauna în formă de proces ca la Cournonterral sau la sărbătoarea Fecos la Limoux. Trimiterea în judecată în timpul Carnavalului de către un tribunal din popor în care acuzatul este reprezentat de către un manechin de paie este tradițională în toate folclorurile europene. În ciuda unei anumite reluări, sărbătorile culesului viilor sunt adesea în zilele noastre produsul comercianților locali sau al sindicatului de inițiativă a podgoriei, iar carnavalurile rămân circumscrise regiunilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
alte dovezi. Pe 5 noiembrie, aceștia i-au exclus din guvern pe Tătărescu și Partidul Liberal 394. Pe 11 noiembrie, instanța i-a declarat vinovați pe Maniu și pe colegul lui, Ion Mihalache, condamnîndu-i la închisoare pe viață. Ceilalți 19 acuzați au primit pedepse variind între un an de detenție și închisoare pe viață. Reacțiile au fost diverse. Moscova și presa bucureșteană proguvernamentală au calificat sentințele tribunalului ca fiind "aspre, dar juste". Condamnarea lui Maniu întărea convingerea guvernului britanic că Tratatul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care protesta cu lux de amănunte împotriva violărilor Tratatului. El trecea în revistă toate promisiunile încălcate de la încheierea Armistițiului. Se concentra asupra recentului proces al lui Iuliu Maniu, care dovedea încălcarea cu bună știință a drepturilor civile și politice ale acuzaților. Guvernul intimidase martorii și, la o ultimă analiză, nu reușise să justifice acuzațiile de trădare pentru care fuseseră condamnați inculpații. Schoenfeld a ajuns la concluzia că "drepturile omului și libertățile fundamentale" pe care acceptase Bucureștiul să le asigure la semnarea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Articolului 3 din Tratat 432. După cum anticipase Thompson, în răspunsul de pe 18 aprilie, românii negau toate acuzațiile, calificîndu-le drept "născociri ale presei calomnioase a monopoliștilor imperialiști". Bucureștiul respingea criticile aduse de americani cu privire la procesul lui Maniu și îi descria pe acuzați ca pe niște "legionari, mari moșieri și mari industriași" care primiseră, fără îndoială, instrucțiuni de la Misiunea SUA din București. Condamnarea lor era "o lovitură pentru serviciile americane de contraspionaj". În concluzie, guvernul român considera mesajul american drept o încercare de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul procesului. Acuzații erau maltratați până și în sala de sedință" (Roller, 1952, p. 555). Momentul de perigeu, experiența de maximă încărcătură dramatică, se produce în 1924, prin ilegalizarea Partidului Comunist, care a recepționat "furia burgheziei și moșierimii" (Roller, 1952, p. 580). Eroismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]