7,862 matches
-
plâns. Mitică era mic, dar i-au povestit sătenii. „Tu dorești să conduci o lume întreagă și nu te poți conduce pe tine? Toată viața sa, Dumitru Sinu a știut să adune și să selecteze informațiile, să le stocheze în adâncurile sufletului și minții deopotrivă și să valorifice înțelepciunea celor pe care i-a studiat, fie că au fost mari gânditori sau scriitori, oameni valoroși de la care și-a tras învățămintele, fie de la omul simplu, înțelept și sincer - neprețuitul OM FRUMOS
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
rangul ei de obârșie; apele care izvorăsc, își văd de drum și-și pierd, în ochii noștri, identitatea în alte ape; pădurea care înfrunzește, desfrunzește și, în mod sigur, reînfrunzește. „Am colindat pământul / Și cerul, / Am scuturat legendele, / Am coborât / Adâncuri mari în mine / Să văd de unde / Izvorăște timpul / Și până unde / Se revarsă vremea”. Apele și vremea se varsă în alte ape și în altă vreme. Același timp istoric, profan, marcat de limite și care pune limite, în care nu
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Ecoul întrebărilor străbate închise universuri interioare, Acolo unde mergi Tu, Moartea te însoțește pas cu pas, Cei ce se aseamănă călătoresc prin trecutul zilei de mâine, prezentul din fluidul anilor în adâncul timpului mistuitor. Distanțe întinse în toate direcțiile prin tăceri lungi, intersecția viitorului Lui cu trecutul Ei prin punți țesute între ele de pretutindeni frenetice culori țâșnesc în negura misterului Marea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste, Lumea nu este
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele în adâncul Infernului. Cel care pătrunde în flacăra, în zbor, în vânt și Mâna-Ce-a-Scris-Totul vă descifra hieroglifele sufletului tatuat, Există o cale de salvare - Voința prin care deții controlul! Privește spre sursă de lumină, fie ea palida, difuza, dar lumină, dacă există
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit o zonă mai darnică și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
ai mai fi putut ține minte și această elementară îndatorire, cetățenească de altfel, mai ales în mediul și la înălțimile la care pluteam - hotelul și casino-ul Bellagio de forma unei troițe în fața căreia lacul de la picioare irumpe prin aspersoarele din adâncurile limpezi și reci, jeturi de apă aruncate până la înălțimea stabilimentului hotelier pe un fond musical care se schimbă la fiecare jumătate de oră, la început pe o frumoasă canțonetă și-apoi așteptăm pauza pentru a revedea întregul balet acvatic, de
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinația de sub zăpadă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
fac ca poemul „Dilemă” să fie străbătut de idei filosofice de o limpezime clasică și cu valoare gnomică. Poetul se întreabă dacă „are viața un sens, țintă, sau e trecere de vreme?”, cu atât mai mult cu cât idealurile „în adâncurile firii... sunt urzite,/ Parcă-s rădăcini de pom, prin pământuri răzvrătite.” („Dilemă”) „Suflete înrobite” În „Suflete înrobite”, Ilie Marinescu transpune în versuri idei iluministe privind concepția sa despre condiția omenească și despre sensul devenirii istorice. Într-o notă ușor agresivă
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
proprie și infinitului. Ca jarul care, stins, din nou se-ncinge, / Ca soarele ce,-apus, din nou răsare, / Ucisă azi și mîini din nou trezită, / Ea foc e de cel sfînt ce moarte n-are. E „Cea Care Este”. „Ce-adînc adîncul și ce nalt înaltul!...” Această imperială poezie, de mare adâncime (E un abis sufletul meu / Adînc cît nimenea nu știe), nu este făcută din prăpăstii, ci din înalturi: „Trecea prințul Eminescu, / Gîndurat, prin cea pădure. / Pîndea Moartea-n jur, flămîndă
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
nebune în care trăim... Un echilibru căpătat treptat cu migală, o liniște interioară dobândită frumos, o anume înțelepciune înmugurită din crâmpeie de suflet și-o nesfârșită dragoste de oameni drepți, verticali și sensibili - toate răsărite din frumusețea cuvântului izvorât din adâncul inimii - iată ce-am câștigat în mai bine de cinci ani de când am descoperit taina cuvintelor adunate-n stihuri sau înșirate timid pe foi albe, după bunul plac al inimii, în momentele în care nevoia de comunicare, în primul rând
PROFIL DE AUTOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367198_a_368527]
-
ani) la Limassol, Cipru. Un echilibru căpătat treptat cu migală, o liniște interioară dobândită frumos, o anume înțelepciune înmugurită din crâmpeie de suflet și-o nesfârșită dragoste de oameni drepți, verticali și sensibili - toate răsărite din frumusețea cuvântului izvorât din adâncul inimii - iată ce-am câștigat în mai bine de doi ani de când am descoperit taina cuvintelor adunate-n stihuri sau înșirate timid pe foi albe, după bunul plac al inimii în momentele în care nevoia de comunicare, în primul rând
GEORGETA RESTEMAN) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367213_a_368542]
-
matur fiind, constați că te întorci acasă doar pentru a te odinhni și ai un loc la masă. Astăzi e ziua unuia, mâine - o sărbătoare... alergi să cumperi un cadou și să oferi o floare. Dar sufletul nemulțumit plânge-n adâncul firii, emoții tandre nu găsește în zâmbetul privirii. Și dintr-o dată-n univers apare strălucirea sunt ei, amanții minunați, ce-și dăruiesc iubirea. Nicicând, nimic n-a fost așa, dar totul e aievea de este el sau este ea, ți-
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
cei trudiți și împovărați pentru a le da odihnă. Nina, Emanuel, Adina și Alin vor spune fiecare, pentru sine - „S-a sfârșit!” Vor uita că au fost prinși cândva, din voia altora, în vârtejul unui carusel ce îi purta spre adâncuri, spre tenebre. Experiența aceasta a avut pănă la urmă și ceva bun. I-a ajutat să își descopere și să îți înțeleagă diferențele și afinitățile. A fost o școală la care s-au maturizat. Au parcurs-o pentru că așa a
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
nu se împlinise până atunci. Destinele paralele ale celor doi frați se intersectează, iarăși. Vlad și Ana se întâlnesc într-o noapte, pe stradă, si se recunosc. Iar revederea îi trezește celui dintâi brumă de sentimente umane uitate undeva, în adâncul inimii sale chinuite. “Amintirea iubirii ei din copilărie îl încălzea, îi dezmorțea sufletul, degerat în nopțile când sorbea aurolac. Dacă o întâlnise, în sfârșit, după atâta timp și ea nu-l mai iubea, simțea că s-ar fi prăbușit.” S-
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
nu va găsi biletul, dar îi era frică să dea ochi cu ea însăși. Știa că nu va putea justifica ignorarea nejustificată și aruncarea înainte de vreme a biletului și că va trebui să trăiască cu consecințele. Am fost cutremurat în adâncul ființei mele. Nu de suma de bani pirduta, ci de simbolul care se ascundea înapoiă acestei comedii. Nimic nu sapă în inima omului o rană mai adâncă și mai greu de tămăduit că șansa vieții pe care un om a
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
fascinase. Tulburarea continuă și în fața altor schimbări că cele trăite în fața rămășițelor casei în care se desfășurase cândva profundă dramă a Caterinei, văduva de război. Proza te cucerește și prin felul cum autoarea captează inefabilul, cum diseca un aspect până în adâncul firii omenești. Gândul mă trimite la descrierea grecilor strămutați în orășelul din Nordul țării, trăind cu patimă balcanică dorul țării natale, exprimat și prin dans, ca în filmul „Zorba Grecul”: „Toți, față în față, într-un cerc ucigaș; o rândunica
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
sunt vânătă peste tot și mă simt de parcă am fost călcată de un tractor. Mă doare peste tot, mă ard rănile, și am greață. Ce am pățit Dumnezeule? Scâncește ea tot mai speriată părând că o scânteie de luciditate din adâncul ei caută să-și facă loc în mintea-i încă rătăcitoare în ceața incertitudinilor. Anca începe cu o ezitare în voce și cu milă, la gândul de ai destăinui lucrurile acelea oribile: - Domnișoară, eu mă aflam, nu departe de voi
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. O, IUBITO ! O, iubito, Ești răspândită în aerul din jur până departe Amestecată ziua cu lumina Cosmos de întuneric înstelat Mirosind a mere Când e noapte Străbătută de mângâierile vântului Dinspre adâncul din mine înspre moarte Plină ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de dens în văzduhul care mă înconjoară încât mă strivește îmi vine să țip ca o trestie pe
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
dinlăuntrul tău ești atât de gingașă că te-aș mângâia până la ... Citește mai mult O, IUBITO !O, iubito,Ești răspândită în aerul din jur până departeAmestecată ziua cu luminaCosmos de întuneric înstelatMirosind a mereCând e noapteStrăbătută de mângâierile vântuluiDinspre adâncul din mine înspre moartePlină ca un munte de cântecul ciocârliilor varaCare pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de densîn văzduhul care mă înconjoarăîncât mă striveșteîmi vine să țipca o trestie pe un deal singură disperată amarăCosmosul cel
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
această sculptură muza este adormită (care dintre ele?), poate sugera supliciul la care este supusă arta, fără a-și trăda suferința în afară, poate chiar din mândrie, pe suprafața obrazului neaflându-se nici o cută... Pentru Brâncuși emoția e trăită în adâncul sufletului și nu în expresia obrazului, emoție pe care trebuie s-o descifrezi din gestică, din dramatismul mișcării, semnul supliciului fiind exprimat prin înclinarea capului. A treia sculptură pe care o vedem este Portretul lui Nancy Cunard lucrată tot în
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
ore de lumină care mai însoțesc această zi, și ne îndreptăm spre una dintre intrările parcului. Soarele își arată încă frumusețea galbenă. Pe o porțiune a șoselei care mărginește parcul staționează trăsuri de închiriat, pentru plimbările în parc. Intrăm în adâncul parcului care are o lungime de patru kilometri și o lățime de aproape un kilometru. În interiorul lui sunt alei și străzi, lac, vegetație bogată - copaci, flori -, bănci. Ne plimbăm, ne bucurăm, ne odihnim pe o bancă, timpul se scurge prea
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
purta pe brațe, ca să crească mari și voinici, feriți de boli pe tot timpul vieții lor. Călușari erau „inițiați” de vătaf, iar el fusese „inițiat” de vătaful de dinaintea lui, pe patul de moarte. Prin inițiere, se trezeau puterile oculte din adâncul ființei lor, puteri ce se aflau în stare latentă până atunci. Bolnavii nu se îndoiau de harul lor tămăduitor și apelau la ei cu mare încredere. Ritualuri de vindecare: Bolnavul atins de Rusalii era întins pe o pătură în mijlocul curții
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
în ochi. Licăririle acestuia din privirile albastre se stinseră o secundă atunci când pomeni de moartea părinților săi, dar își reveni repede. Se uită cu simpatie la fotograf. O simpatie pe care Henri o simți că fiind reciprocă, izvorâtă subit din adâncul sufletului. - Cum te numești, tinere? - Matei. - Matei, o să-ți fac și ție o fotografie și o voi introduce în cea mai mare expoziție fotografică din lume. O să spun tuturor că tu ești fiul celor doi îndrăgostiți care dorm într-un
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
scrise, acest lucru a fost făcut la vremea respectivă. Pentru mine Mihai LEONTE reprezintă prin scrierile lui, prin amintirile sale, minerul deosebit care a făcut cunoscute lumii gândurile sale despre acei care își trăiesc o mare parte din viață în adâncurile pământului, în mină. Prin cuvintele sale simple, prin descrierile sale elocvente, prin poeziile scrise despre mineri și viața lor. prin dăruirea cu care transpune universul în care a trăit și a muncit, mă apropie mai mult sufletește atât de domnia sa
NOROC BUN DOMNULE MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363668_a_364997]