3,016 matches
-
săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-mi aparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să vii... și să-ți spun că...” Ana se trezi foarte marcată de vis, plină de transpirație, tulburată și indispusă. Nu mai avea somn și se perpelea în patul confortabil, chiar dacă era dor
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
la noaptea veșnică a iadului, iar existența Sfinților ca vase vii ale Bisericii în care descoperim lucrarea Duhului Sfânt, sau pomenirea contemporană a Sfântului Nicodim nu ar avea nici un sens, nici un folos!... Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui, așa cum au făcut Sfinții - care
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii lor se rostogolește, Dar nu le pasă, căci Soarele îi iubește, Obosiți și fără vlagă respiră mai departe, Așteaptă adierile primăverii ce le sunt destinate. Referință Bibliografică: Ostilități la început de iarnă / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1460, Anul IV, 30 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
respiră floarea când în stropi se cerne zarea. Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată! Roua dragostei de viață Eu te simt în raza blândă, primăvară parfumată! În dorința mea, arzândă te presimt ca niciodată. Tu, în zori, pe-o adiere,calmă și ușoară vii Să crești mugurii de miere, pomilor și printre vii. Strălucești, purtând în plete, un noian de violete Iar din galbene narcise împletești noaptea la vise. Eu te am în suflet, fată! Tu, mereu îmi înflorești Floarea
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
petale, Se scaldă în privirea ta, Adunând iubirile totale, In toată ființa mea. Pe sânii tăi, doi albi crini, Îmi odihnesc pudic privirea, Mângâindu-mă, tu îmi alini, Orice necaz. Ești fericirea. Palmele tale, aripi de înger, Le simt ca adierea de mătase, Din realitate urc spre cer, Să nu pierd clipele frumoase. Referință Bibliografică: Clipe frumoase / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I, 08 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
CLIPE FRUMOASE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373057_a_374386]
-
la noaptea veșnică a iadului, iar existența Sfinților ca vase vii ale Bisericii în care descoperim lucrarea Duhului Sfânt, sau pomenirea contemporană a Sfântului Nicodim nu ar avea nici un sens, nici un folos!... Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui, așa cum au făcut Sfinții - care
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
cu același nume, unul dintre nenumăratele locuri favorite de recreere ale piemontezilor. Adriana abia aștepta să ajungă la malul lacului, să-l vadă de aproape și să-i atingă cu mâna apa cristalină, aflată într-o liniște monumentală, lipsind orice adiere de vânt aici, în această mică depresiune. Vicenzio își conduse autoturismul pe o stradă laterală și la un moment dat opri în poarta unei case cochete, cu o poartă înaltă. Imediat auzind claxonul mașinii, apăru de partea cealaltă un bărbat
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
veșnic grui pe care-orice urcuș este estetic. Vom da în iureș buzna în cel dintâi frenetic unde nici resemnare, nici deznădejde nu-i. Nu pregeta și haide să-ți arăt cum ghioceii-nfruntă cel mai cumplit omăt, iar viscolul devine adiere. Ținându-ne de mână vom sta pe Everest și-mbrățișarea noastră va-nvinge-orice durere din viața ce-a ajuns să fie rest. Anatol Covali Referință Bibliografică: Aflux Nu pregeta / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1746, Anul V, 12
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului Poate-a venit prea repede uitarea, Sau poate gânduri încă te mai cată. Erai învolburată precum marea... De ce nu ești și-acum ca altădată? De ce tresari de-a mâinii adiere? De ce te-ascunzi în spatele durerii? Urmeză dorul inimii-n tăcere... Și lasă-ți trupul pradă mângâierii. Nu poți iubirii să-i înfrângi puterea, Nici gândului o stavilă să-i pui. Căci viața și iubirea sunt averea. De restul... nu-i
ŢI-AM ASCULTAT TĂCERILE DIN ŞOAPTE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373105_a_374434]
-
George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013. Coadă la îngeri și ciocli (vis actualizat) Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
pedepsind nedreptatea. Dintr-un vas cu anafură și apă ... Citește mai mult Coadă la îngeri și ciocli(vis actualizat)Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Acasa > Impact > Relatare > S.R.L. AMARU-6 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului 6. Adieri cu gălbenele Mărășteanu habar n-avea de reacțiile oamenilor și nici nu-i păsa ce-i cloceau aceștia. El își urma interesele pas cu pas. S-a dus la Brăila, la doamna Virginica. --Vai, domnu Mărășteanu, a trecut atâta timp
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
sfat! Apoi ieși glonț din birou, alergând la autogară să prindă mașina. Doamna Virginica a rămas cu gura căscată, nepricepând ce porumbel de aur i-a ieșit din gurița sa cu buze subțirele,rujate din gros cu roșu țipător. 6. Adieri cu gălbenele Mărășteanu habar n-avea de reacțiile oamenilor și nici nu-i păsa ce-i cloceau aceștia. El își urma interesele pas cu pas. S-a dus la Brăila, la doamna Virginica. --Vai, domnu Mărășteanu, a trecut atâta timp
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
altceva Și prin această sunt diferită de alte Ele/Ei. Iată deci că sunt la fel ca toate și prin mine însămi altfel decât celelalte. Deci, poate te intrebi cine totuși sunt? Sunt muzică mării înspumate, Liniștea unei dimineți însorite, Adierea vântului primăvăratic, Splendoarea rătăcirilor, Visul tinereții zburdalnice, Culoarea răsăritului marin, Mireasma florii de măr abia înflorite, Gingășia surâsului sfios, Aroma cireșilor în floare, Hărnicia mâinilor neobosite, Melancolia muzicii, Căldura primului sărut. Sunt eu, Femeia, Cea care își primește sub aripile
CINE SUNT? de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373251_a_374580]
-
lacrimă stingheră, plină de amar se scurgea încet, pentru ultima dată, pe obrazul fără viață... Pentru cîteva clipe împietrise totul în jur...; chiar și timpul își oprise umbletul iar vântul, care până atunci, sufla voios peste piață, își oprise brusc adierea. Cei doi care vorbiseră înaintea bătrânului, s-au aplecat asupra trupului neînsuflețit și i-au șoptit ceva... Ei știau, că pe undeva prin apropiere plutea sufletul... Șoaptele conțineau o promisiune: ”Lumea lor perfectă” va arăta la fel cu cea descrisă
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
ușor: încă mai dormi, iubite? Îți mângâi fruntea 'naltă cu o timidă atingere de buze... Oare n-auzi cum pleoapele zorilor se ridică precum niște aripi leneșe de pescăruș pentru a face loc luminii ce-mbrățișeaz-acum cu dragoste Pământul? Nu simți adierea proaspătă a brizei pregătindu-se ca să inunde iarăși cu miresmele-i sărate atâtea suflete însingurate? Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
de dreptul lor la viață, nu! Într-o duminică tânăra familie își luă băiețelul și urcă în barcă. Elena era într-o rochiță vaporoasă, iar Pătru doar în pantaloni scurți. Era o zi senină de început de toamnă cu o adiere ușoară de vânt care te reconfortează cu răcoarea sa. Pe oglinda lacului pluteau la voia întâmplării alte câteva bărci cu tineri îndrăgostiți care lăsaseră vâslele deoparte și se sărutau, contopiți parcă cu freamătul codrului și șoaptele apelor. Pătru îi privi
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
răbdare un singur bob, umbrit stingher între ciulini și năgară. Apoi, ai pregătit cu grijă petecul de suflet în care să răsară udat de lacrimi de fericire. S-a ridicat firav și se-ntărește hrănit de darurile tale, unduit sub adieri de descântec. Floarea multicoloră am numit-o iubire. Din fructul ei vom alege sămânța născută pentru a rodi viitorul. Sămânță și floare și rod viețuind împreună. *** Volumul "Ucenic în alb" Referință Bibliografică: Rod plămădit din descântec / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
ROD PLĂMĂDIT DIN DESCÂNTEC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372111_a_373440]
-
si-amăgire. Când vântul cald și dulce-adie, Iar frunza tremură încetișor, Iubite, brațul tău culcuș să-mi fie Pivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul părul mi-l sărută, Cu flori de tei mi-l împletește, C-o adiere-mi spune: uită, uită! Iubește teiul! El flori înmiresmate-ți dăruiește. Și în parfumul dulce-al florilor de tei, Încă te mai aștept și-n gând te am, Însă iubite, lacrima din ochii mei, Îmi spune că te-am așteptat
TE MAI AȘTEPT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372117_a_373446]
-
XIV. DOR MĂRUNT, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015. Doi solitari pe țărmul mării Ne transformăm în demiurgi, Țineam în palme formă zării Și luăm culoarea unei rugi. Pe trupurile răscolite De faldul unor adieri Pictăm icoane-nvăluite În veșnicia altor veri. Te prefaceai că vii din soare, Tu, Adam gol, eu, Eva ta, Să te dezleg de așteptare Și să te-ascund în umbră mea. Din ne-nțelesele mistere Luai fărâme de tumult, Le răsfirai în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
ocazia lansării de carte și aici, la păstrăvăria poetului Tucu Moroșanu. În acest sens subliniez recitarea plină de suflet a domnului Tudoreanu Simion, care ne-a prezentat „Balada Câmpulungului” atât de entuziast încât m-a cutremurat. Nu se auzea decât adierea vântului. Toți ascultam muți, cu ochii la recitator, încărcați de emoție. La fel a fost ascultat un lung poem biografic recitat chiar de autor, Constantin Rusu „a lui Petrea Tărănoaie”, cum îi plăcea lui însuși să i se spună, membru
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
scrieri ce poartă semnătura poetei timișorene. Cuvântul maci - la plural obsesiv - este folosit de aproximativ șaptezeci de ori pe parcursul lucrării, poeta atribuindu-i semnificații speciale, pornind de la cele arhicunoscute: macii cresc peste tot, sunt firavi, se apleacă ușor la orice adiere de vânt, dar nu se frâng; printre corolele lor, de la firul ierbii, se întrezăresc cerurile albastre; macii sunt misterioși, dar extrem de admirați. Prin extensie, se poate spune că aceste flori ale câmpului se întâlnesc frecvent în pictură , în literatura română
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎMI ESTE DOR Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului Îmi este dor de-acele primăveri în care-nmiresmate adieri mă însoțeau pe drumurile vieții, când fremătau de vise și dorinți, iar patimi ce erau mereu fierbinți umpleau de farmec anii tinereții. Îmi este dor de splendidele veri când clocoteau în trupul meu puteri, sărind cu ușurință-orice obstacol și optimist
ÎMI ESTE DOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372244_a_373573]
-
încăleca pe spinarea lui cea moale și lucioasă, îl mângâia pe hreavă, îl dezmierda prin cuvinte drăgăstoase. Atunci el începea să tropăie voios pe izlaz, prindea viteză la fugă, și ieșeau în galop prin poarta larg deschisă. Treceau așa, ca adierea dulce a vântului, străbăteau întinderile, treceau podul de peste râu, apoi se afundau pe potecile cele sălbatice ale pădurii din întinsa moșie a baronului! Atunci, Roxette și poneiul ei păreau o singură ființă, care zbura ca o zână din povești pe deasupra
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
rănit, și pe mine de asemenea, gândi Roxette. Iată, porumbelul sosise înaintea lor. Să mergem la castel! Nu plânge, poneiul meu drag, te vei face bine în curând și iarăși vom zbura peste câmpii și plaiuri de păduri, liberi ca adierea vântului! * Oameni răi sunt peste tot în lume. Niște lotri căpcăuni, nespălați, nebărberiți, dușmani ai baronului, se gândiră să facă rost de bani mulți de la baron. Ce le veni în minte? Se strecurară hoțește în livada moșiei, chiar dimineața - pe când
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]