3,667 matches
-
de abuz", scrie cercetătorul. Dar cei care dispun de mijloace mult mai mari? Are omul destulă minte ca să stăpânească forța colosală pe care inteligența lui iscoditoare a descoperit-o? Am citit și am recitit în acești ani de câteva ori admirabila carte de o mie cinci sute de pagini a ziaristului american William Shirer despre Cel de-al treilea Reich, de la origini până la cădere, într-o traducere franceză, care mi-a plăcut așa de mult, încît simt un regret că divulg
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în care îl cultivăm. Dar descoperitorul de talente n-are încotro, el trebuie să spună astfel de fraze, fiindcă începătorul n-are nevoie nici de îndoielile, nici de rezervele lui. Plină de umor a fost reacția lui Sherwood Anderson, autorul admirabilului Winesburg în Obio, care avea un tânăr prieten la care ținea foarte mult, fiindcă era o personalitate interesantă. Era obișnuit ca acest tânăr să-l caute zilnic și să facă împreună plimbări, dar deodată aceste vizite încetară, și după câteva
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zgomote și de alergături și zdupăituri bruiază aproape permanent textul, și în loc să uit de decor, cum ar vrea regizorul, mă uit nedumerit la mantilele de nylon ale regelui Lear și ale fiicelor sale, care de altfel în scena respectivă joacă admirabil. Dar asta și pentru că în acele momente regizorul are buna inspirație să înceteze cu mișcarea acolo în fund, pe schelele acelea metalice care îmi amintesc de cele care mi s-au pus în vara asta în jurul casei ca s-o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
conștiință sub forma unor mâini diforme ridicate în sus și a unui chip scălâmbăiat cu ochii puși de-a curmezișul figurii. Nu trebuie intitulat un asemenea tablou Guernica. Și încă Picasso nu e un exemplu convingător, fiindcă el a pictat admirabile pânze cu femei și copii în care membrele corpului stau la locul lor într-o armonie care ne amintește de cei mari... Arta înseamnă, între altele, și memorie. Admirăm pe regina Nefertiti nu numai pentru că e o frumoasă persoană, ci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-l mai vadă, nu pentru că nu l-ar iubi, ci pentru că are sentimentul că Dumnezeu nu îngăduie dragostea lor, îl primește totuși în odaia ei, însă "pe întuneric", cu alte cuvinte nu-și calcă jurământul, fiindcă nu-l "vede". Hm! Admirabil! Cu atât mai frumoasă ne apare dragostea lor, în cele din urmă nefericită, și cu atât mai veridică creația. Curioasă și fascinantă e și sursa însăși de inspirație a lui Stendhal. Adevărata generozitate masculină, adevărata bărbăție, transfigurează date biografice urâte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ți‐ am lăsat. G.G. Ursu Născut la 25 ianuarie 1911; a decedat în iulie 1980. Am pierdut un cărturar, un eminent cercetător al istoriei literare, moldovenești mai cu seamă, un animato r de viață literară, un osator bun și un admirabil profesor, întâi de liceu, apoi de universitate... C.D. Zeletin SONET MAMEI Cu pașii - n vânt și gându - n pribegie, Mai mare dragul să privești ninsoarea; Își scutură ‐ n ghirlande albe floarea și cu mireasmă de demult adie . Zăpada amintirii umple
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi, care încă mai stătea așezat în fața lui Genba, la Katsuie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prof. Gruia Novac. Ne-am îmbrățișat cu mari efuziuni, sărutându-ne... E o apreciere și recunoaștere reciprocă a valorilor noastre. Ne-am apropiat oarecum cam târziu, dar e bine și așa! După amiază trec pe la cutia poștală și găsesc o admirabilă scrisoare de felicitare de la dr. Virginia Faur care îmi mulțumește pentru cartea trimisă, pentru dedicația specială făcută, pentru bucuria ce a avut citind-o. I-am făcut o surpriză trimițându-i cartea și mi-a adus o bucurie apreciind o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a celor relatate, trezindu-mi și mai mult interesul și simpatia (e foarte puțin spus) față de autor. În cele peste trei sute de pagini scrise am descoperit o imensă cantitate de informații, în multe și variate domenii științifice. E o lucrare admirabilă - prezentată sub un aspect simplu, modest și onest - mustind de științe multidisciplinare: etnografie, folclor, limbă, literatură, lingvistică, toponimie, istorie etc. Parcurgând cu interes tot mai sporit paginile dense ale cărții, mă gândeam în același timp la imensul volum al muncii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
putut fi bine? Se întreba cu amărăciune cronicarul. Evident, bine nu putea fi atâta timp cât unii voievozi precum Gheorghe Duca în a doua domnie (după noiembrie 166810 august 1672)<footnote Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 458 footnote>, dau dovadă de o admirabilă imaginație în descoperirea de noi surse de venit și de o remarcabilă cruzime în ceea ce privește obținerea lor<footnote Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, București, 1972, p. 66, același autor, O samă de cuvinte, București, 1972, p. 23 footnote>. Totuși, această perioadă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Duca Vodă”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 243 footnote>. Cuprinde aripa dreaptă a palatului, și comunică cu tinda ce răspunde în pridvorul cel mare printr-o ușă încadrată în chenar de piatră, sculptat cu profile întretăiate de un admirabil efect decorativ. Sala cuprinde șase bolți ogive compuse fiecare din câte patru triunghiuri în cărămidă, de suprafață curbă; o parte din aceste triunghiuri se sprijină direct pe pereții sălii și sunt desfășurabili; „în desfășurarea lor, ele au, ca directrice, nervurile
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
după frescele neretușate sau nerestaurate constatăm o tratare vioaie prin care sa imprimat, cu putere, figurilor expresivitatea scenei și a momentului; observăm apoi, că s-a realizat o sugerare vădită a perspectivei cu vechile mijloace, că s-a putut face admirabil legătura dintre personaje și peisaje, și că, s-a putut imprima dramatismul uman nu numai personajelor pictate singure, ci chiar și grupurilor. În marea lor majoritate, personajele sunt pline de viață, spontane în gesturi și atitudini, deși bineînțeles că unele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o vastă cultură a fost profesor pentru fiii lui Gheorghe Duca. Patriarhul Dosithei al Ierusalimului (1669-1707) A doua perioadă de activitate culturală la mănăstirea Cetățuia este cea de după anul 1681. Nicolae Iorga spunea: ,,ridicând Mănăstirea Cetățuia lângă Iași, într-o admirabilă poziție, împodobindu-o și înzestrându-o din belșug, Gheorghe Duca așează o tipografie care a fost cea dintâi pentru cărțile grecești din Orient”<footnote Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, 16881821, vol. I, Ediția a II
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
unii. Multe nu-s de nasul nostru. Pământul se învârte, nu stă pe loc, chiardacă noi nu vedem. Troleibuzul întrerupse prelegerea filozofică. Împiedicat, brusc, să mai ofere și alte secrete profesionale, colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noștri canini. Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate potăile. Mă rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eram sub efectul emoției de sâmbătă seara. Am auzit, când eram deja pe scări, shelălăitul. Lătratul acela gros, mocnit, plin de invective sugrumate. Eram gata să mă întorc, poate aveți nevoie de ajutor, gata să vă apăr. Deși vă descurcați admirabil, am observat, cunoașteți perfect exemplarul. După atâta conviețuire, nici nu e de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul nostru Voltaire, tocmai v-am adus un vechi volum al acestui monstru de inteligență... dar nu, nu asta voiam să spun. Urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De fapt, ar fi chiar bine să mă duc. Și pe urmă aș putea... să vizitez un pic orașul, cred. Să mă uit la câteva clădiri faimoase. Sunt sigură că am citit undeva că Bloomingdale e un monument de arhitectură admirabil. — Și pe urmă ce faci? Nu știu, zic evaziv, privind cum un chelner pune o farfurie cu friganele pe masa de lângă noi. Doamne, cum arată, îți lasă gura apă. De ce n‑avem și noi chestii din astea în Europa? — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
străinătate! Subalimentat și neîndemânatic cum e, Cristian nu a făcut față muncii necalificate. A fost dat afară sau a plecat singur, nu-mi mai aduc aminte exact. În orice caz, o vreme au trăit doar din salariul soției, ceea ce găsesc admirabil din partea ei, mai ales Într-o viață plină de lipsuri cum e cea de acolo. Pe urmă, ea fiind mai descurcăreață, i-a găsit și lui un post neînsemnat la institutul unde lucrează și acum. După o vreme, a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cam dezlânat și agramat, din care Marele Komandir reținu doar recunoștința lor fierbinte pentru gospodăreasca administrare a țării. Un bun motiv pentru o nouă cupă de șampanie. Intermezzo informativ: Despre falsa răceală a unui amiral, despre amărăciunea, dar și despre admirabilele lui speranțe cu totul și cu totul desprinse de realitate. O răceală rebelă îl împiedică pe amiralul Pavel Ciciagov să fie prezent la semnarea tratatului, însă nimeni nu îi simți lipsa. Pentru toată lumea era clar că el nu dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape inobservabilă a apărut în colțul ochilor lui Bill, dar bărbatul a șters-o grăbit. Îți mulțumesc, Susan. Să știi că ești o femeie foarte deosebită. O doamnă specială. Te-ai înhămat la o treabă foarte grea, dar te descurci admirabil. Acum era rândul lui Susan să se străduiască să-și controleze emoțiile. În ultimii ani, ea jucase rolul soldatului îndatoritor, încercase să-i sprijine pe toți cei din jurul ei pe parcursul unei situații extrem de dificile. Și tot ceea ce-și dorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceilalți. Fiona s-a uitat la prietena ei și a surâs cu tristețe. —E ceva foarte dificilă să-ți asumi responsabilitatea creșterii unui copil atât de mic, mai ales atunci când mama ei a murit. Iar Susan a făcut o treabă admirabilă. —Așa e. Nick a clătinat din cap în semn că e de acord și s-a întors cu fața către pat. —Iar eu nu i-am dovedit recunoștința mea pentru tot ce a făcut. Fiona auzit un sunet venind din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai o perspectivă mai matură asupra relațiilor decât majoritatea adulților pe care îi cunosc. Și i-am spus că, din punctul meu de vedere, tu ești o femeie excepțională, a adăugat Jake. Că mi-ai suportat toate rahaturile în mod admirabil și că el ar trebui să fie recunoscător că te are, nu să stea bosumflat într-o cameră nenorocită de hotel. Fiona s-a ridicat în picioare, s-a aplecat și l-a îmbrățișat recunoscătoare. —Îți mulțumesc. A fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sentimente îi trezea. îi era teamă de el. îi era teamă de el și îl respecta în același timp; se simțea recunoscător pentru că îl eliberase și era, probabil, una dintre ființele cele mai sigure pe sine, mai corecte și mai admirabile din câte cunoscuse vreodată, dar exista ceva - poate paisprezece cadavre - ce se interpunea între ei doi. Sau poate era diferența de rase și culturi, faptul că un om de la țărmul mării, cum afirmase Gacel, nu va învăța niciodată să cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar, Începând din adolescență, le-am privit cu alți ochi, am Înțeles că asemenea excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grabnic, clar, irevocabil. Până și din partea lui Mr. Wratislaw - consulul britanic! -, până și din partea personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară. Pe 18 aprilie, Wratislaw telegrafia la Londra: „Pâinea este rară astăzi; mâine, va fi Încă și mai rară”. Pe 19, un nou mesaj: „Situația este disperată, se vorbește aici de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]