3,791 matches
-
felul acesta de a lua decizii, esența lui religioasă va răbufni până la urmă, se încăpățînă Oksana. - Eu tot nu înțeleg, se încăpățîna Șestov, căruia somnul părea să-i fi trecut ca prin minune. Sunt un om practic și de aceea ador exemplele. Să presupunem că dorim să obținem din partea lor o sentință în privința unui litigiu teritorial, sau între două planete. Cum crezi că ar trebui să procedăm? - Provocăm o judecată a clonelor în cazul unui conflict similar, redus însă la scara
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la persoana a treia din ultima propoziție, care produce din nou distanță, este cu totul frapantă: "eul" se refugiază literalmente în forma "el" din fața sentimentelor năvalnice. Esmond primește acest sărut tîrziu, care este și cel dintîi, de la femeia care îl adorase atîta vreme nu în calitate de "eu", ci de "el". Această întoarcere la forma mai detașată a persoanei a treia nu are loc, totuși, fără avertisment. Înainte de citatul în vorbire directă apar propoziții care sînt identificate ca aparținînd eului narator prin natura
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este cu atît mai meritorie cu cît păgînismul inamic se baza pe sacralizarea imaginilor divine și imperiale: faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se coboare pe pămînt. A adora nu înseamnă a venera. Confuzia între acești termeni reprezintă păcatul idolatriei. Iconoclastul respinge orice utilizare culturală a icoanelor, iconomahul admite un cult relativ
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se coboare pe pămînt. A adora nu înseamnă a venera. Confuzia între acești termeni reprezintă păcatul idolatriei. Iconoclastul respinge orice utilizare culturală a icoanelor, iconomahul admite un cult relativ al acestora, idolatrul îl deturnează pe om de la îndatoririle față de Dumnezeu. Aceste detalii nu sînt de prisos
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de "chietismul rațiunii, mai nociv pentru inteligență decît chietismul credinței pentru voință", cum spunea Augustin Cochin, care mai adăuga ceva, cu valabilitate de maximă: Nimic nu face mai rău progresului rațiunii decît cultul său; nu ne putem servi de ceea ce adorăm."34 Trei autori ai secolului al XIX-lea, eliberați de postulatele idealismului progresist, s-au familiarizat cu problemele care ne preocupă, întrebîndu-se despre "energia de expansiune a ideilor revoluționare": Tocqueville, Taine și Cochin. Trei reacționari ai progresului (cunoașterii), trei iluminați
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la rîndul ei mai ușoară decît indiciul (ca statuia sau tăblițele din biserici). A fost logistica ideală a celui urmărit. A persecutatului. Deteritorializat = dematerializat. Teritorializat = greoi. Dumnezeul fără trup este cel al proscrișilor. Strămoșii lui Abraham erau idolatri, ei îl adorau pe zeul "El" așezat într-un sanctuar palestinian, ca un spirit al locului. Pentru idolatru, riscul era schimbarea zeului odată cu schimbarea locului, din curtoazie, oportunism sau prin forță. De aici și procesul idolilor și interesul de a avea propriul zeu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ori “ajutorii spirituali” . Deși majoritatea cititorilor unor astfel de relatări înclină să creadă așa, noi ne exprimăm îndoiala, mai ales aducându-ne aminte de Bardo-Thödol, unde decedatul este “întâmpinat” de zeitățile tutelare, care sunt acelea pe care el le-a adorat în cursul vieții sale terestre; asta nu înseamnă decât că acele ființe, ce-l “întâmpină”, nu sunt decât manifestări ale propriei conștiințe, cu atât mai mult cu cât ele exprimă judecăți asupra valorii vieții subiectului sau a faptului că nu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
e divină, pentru că, în acest adăpost, divinitatea spiritului pur, adică simțul spiritului pur, se află singură cu sine, ca și cum ar fi retrasă în spatele pereților trupului”; omul este obligat “a și satisface îndoita origine (natură, n.n.), de a admira și a adora cele cerești, de a avea grijă de cele pământești și de a le guverna (a le transforma, n.n.) (Asclepios) ”. Că sufletul, în sensul său de corp cauzal, provine prin evoluție dintr’un pseudocorp cauzal apărut în regnul mineral (iar nu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
înseamnă „a căuta scăpare la”: All"h este cel la care oamenii caută scăpare în nenorocire. Același verb are ca prim sens „a fi uluit”: măreția lui All"h este uluitoare pentru oricine. ’aliha mai are și sensul de „a adoră”; și aici formă il"h are sens de participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă pe il"h de la ’aliha bi„a se statornici (undeva)”: All"h este neschimbător, statornic. Alții îl derivă pe il"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
joc de burghezii ignoranți din vremea lui, care nu i-au recunoscut geniul și l-au lăsat să moară singur și sărac. Implicația, desigur, este că noi suntem mult mai isteți și, dacă am fi fost în locul lor, am fi adorat picturile lui van Gogh. Dar trebuie să ne amintim că acum o sută de ani acele pânze nu erau altceva decât lucrările originale rezultate din halucinațiile unui sociopat singuratic. Ele au devenit creative de-abia după ce mai mulți pictori, critici
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ce nu poate distruge.” (Oscar Wilde) * „Pentru nimic nu cheltuim atîta forță ca pentru lucrurile pentru care avem o slăbiciune.” (Lucian Blaga) Nu trebuie să ne mire, deoarece „pasiunea” ne face să ne consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră: „Nu există pasiune fără excese” (B. Pascal). * „Marile pasiuni sînt boli fără speranță. Ceea ce le-ar putea vindeca e tocmai ceea ce le face cu adevărat primejdioase.” (J.W. Goethe) O „pasiune”nu se poate stinge decît prin ea Însăși: trebuie
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
plină de veselie și nimic altceva. Montaigne nu contenește a se întreba cum poate cineva detesta sănătatea și voia bună, cum poate cineva să blesteme faptul de a fi născut și să-și binecuvânteze moartea, să deteste soarele și să adore tenebrele. Mirarea lui este fără limită în fața ingeniozității de care dau dovadă oamenii în a se autopedepsi, a-și face rău, în a-și provoca suferințe, chinuri și durere. La ce bun să adaugi negativitate celei existente deja și încă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că ți-a plăcut ce a scris. Pagină nouă de dreapta CAPITOLUL IV CU FIINȚA IUBITĂ ÎN CARE NE DĂM SEAMA, ÎMPREUNĂ CU BILL MURRAY ȘI CÂRTIȚA LUI, CĂ, PENTRU A SEDUCE PE CINEVA VORBINDU-I DESPRE CĂRȚILE PE CARE LE ADORĂ, FĂRĂ CA TU SĂ LE FI CITIT, AR FI IDEAL SĂ OPREȘTI TIMPUL. Putem totuși să ne Închipuim că doi oameni ar putea fi așa de apropiați Încât cărțile lor interioare să ajungă, cel puțin pentru o vreme, să coincidă? Următorul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Dragoste chioară pe rogojină goală”.) Iertăm totul atât timp cât iubim. (Iubirea ne face disponibili să iertăm, pentru că rădăcinile ei sunt alimentate de lacrimile suferinței.) „Ce e dragostea? Numai acela știe care iubește fără speranță.” (Fr. Schiller) Îndrăgostiții care se ceartă se adoră. (În adorația reciprocă, așteptările sunt Încărcate de speranțe nelimitate.) „Oamenii care discută cu Înfocare sunt foarte aproape de a se Înțelege.” (H. de Balzac) Cine-mi dovedește dragostea Îmi pregătește griji. Nimeni n-a exprimat mai frumos acest lucru decât creația
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cât trăiești, ci importă numai cât ai pus din tine În fiecare clipă.” (E. Cioran) Cel care nu are pasiuni este cu adevărat liber. (Pasiunea este, Într-adevăr, acaparatoare: ne face să ne consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră.) „Nu există pasiune fără excese.” (B. Pascal) „Pasiunea este un fel de febră a minții, care te lasă totdeauna mai slab decât te-a găsit.” (W. Penn) „Dacă putem să ne Împotrivim pasiunilor noastre, aceasta se datorește mai mult slăbiciunilor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
geloasă cu vocație de turnătoare află că bărbatul n-o trădase, suferise doar un accident și se afla la spital. Eliberată de coșmarul geloziei, aleargă, dramatic, spre spital (Așteptarea). Schiță reușită pe tema eternei crime în amor. Paulette, casnică bătrâioară, adoră intelectualii și, din această pricină, își înșală fără scrupule soțul ce nu are titluri universitare. Un profesor cu definitivat îi toacă însă micile economii și Paulette este dezamăgită. Este un personaj din categoria ipocritelor sentimentale și filosoafe, descrise și de
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
zece vieți,/ ca să te cânt, natură!” (Cântec de primăvară). Un jurnal de călătorie, intitulat Icoane din Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei!” Romanticul „nebun de libertate” adoră muntele misterios și caută luna, „melancolicul străjer”. Turme în peisaj alpestru au o mișcare fabuloasă, păstorul proiectându-se în legendă: „Sara purpurie-i schimbă/ Zeghea-n mantă triumfală...” Aceasta e scenografia. Erotica, în spațiu ozonat, nu poate fi decât puritate
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
în ritmuri săltărețe, cu un tonus, în fond, optimist, robust, care cochetează uneori cu poza romantică, poetul deplângându-și îndelung dezamăgirile amoroase. Alteori, suspinătorul practică și o lirică a desfătărilor, evocând scene de vânătoare în mijlocul unei naturi pe care o adoră. Alegoria, legenda, epistola în versuri, balada figurează în repertoriul cărții de Poezii (1886). O scenetă dramatică, după Henri Murger, e găzduită de „Curierul de Iași” (1872), iar o imitație și o traducere din Victor Hugo, în „Convorbiri literare” (1880). În
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
confundat cu unul sau altul dintre confrați. Când toată poezia modernă este dominată de ideea de criză a poeziei și mulți, foarte mulți autori privesc fără speranță viitorul ei, Ioanid Romanescu continuă să scrie Poezie cu majusculă și s-o adore ca pe o mare divinitate. Nici instrumentul poeziei (cuvântul) nu este contestat. Poetul ieșean nu cunoaște boala neîncrederii în limbaj, răspândită în generația lui. Cuvintele, ideile i se supun cu docilitate. Inspirația vine repede, cel puțin așa ne lasă să
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
târziu și a avansat mai rapid În timpul Reformei și În perioada următoare. Filosoful politic francez Jean Bodin a Început să argumenteze că proprietatea comună nu este naturală, fiind, În același timp, o violare a legii divine. Comunitatea lui Platon, care adoră proprietatea comunală, scrie Bodin, este „Împotriva legilor lui Dumnezeu și ale naturii, detestând nu numai incestul, adulterul și omorurile inevitabile, dacă toate femeile ar fi comune, dar care ne interzic În mod expres să furăm sau chiar numai să dorim
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
obține de la ceilalți imaginea despre tine pe care o dorești. Relația de carismă, însuflețită de masă, percepția liderului ca vizionar, credibilitatea lui nelimitată conțin și riscul ca deciziile și acțiunile acestuia să fie nocive chiar pentru cei care l-au adorat (vezi Hitler și Stalin). Consecințele societale ale liderului carismatic, atât cele pozitive, cât și cele negative, se accentuează atunci când puterea carismatică se asociază cu cea autoritară, situație care e posibilă, deși prima este distinctă de cea de-a doua, în
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Pancevo, 1984; Vit’azoslav Hronec, Oțelul public, Novi Sad, 1988, Rug, îngr. trad., Nădlac, 2002; Dumitru Radu Popescu, Modrý lev [Leul albastru], Bratislava, 1988 (în colaborare cu Milan Resutík); Slavco Almăjan, Otácavý labyrint [Labirintul rotativ], Novi Sad, 1990; Anton Hykisch, Adorați regina, Timișoara, 1991 (în colaborare cu Florin Bănescu); Florin Bănescu, L’udia a vlci, kostoly i lipy [Oameni și lupi, biserici și tei], Nădlac, 1996; Călătorind în țara făgăduinței. Antologie de poezie slovacă contemporană, îngr. trad., Nădlac, 1997; Ivan Miroslav
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
îmi plăcea să cred că îi voi calcă și eu pe urme când voi fi mare! Prea era frumoasă și prea îi venea bine ia înflorata așa cum îmi zâmbea parcă doar mie din “Basmele românilor”. Iubesc România în fiecare zi, ador obiceiurile noastre, ia românească, istoria noastră bogată în eroi și mai ales pe Eminescu! Destule motive să fim mândri că suntem români în fiecare zi, poate puțin mai mult astăzi în ziua de 1 Decembrie! La mulți ani, România! La
LA MULTI ANI, ROMANIA! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381296_a_382625]
-
spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Cristos în pustie (21-24). Cea de‑a treia secțiune (25-36) vorbește despre Anticrist (25-30) și despre millenium (31-36). Pentru o analiză mai ușoară propunem schema următoare a fragmentului V, 25-30: Anticristul tiran eshatologic 25,1‑2 Diavolul vrea să fie adorat ca dumnezeu prin figura Anticristului; acesta va apărea ca un tiran, recapitulând apostazia diavolului; 2Tes. 2,3‑4; instalarea în templul Dumnezeului adevărat (Mt. 24,15‑17); 25,3‑5 Daniel 7 și 8; cele zece coarne; cele patru fiare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]