6,798 matches
-
juca cu degetele prin părul ei și o privea cu ochii arzători. Când între ei s-a lăsat tăcere, el a coborât mâinle mângâindu-i trupul încet ca un sculptor fascinat de opera lui. Hana l-a cuprins cu brațele, agățându-se de trupul lui mușchiulos ca de un copac, apoi l-a sărutat cu patimă și l-a tras spre ea, alunecând sub el ca o liană, în timp ce Ștefan îi șoptea cuvinte de dragoste. -Ești tot ce am visat! Te
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc! ... De mine te-ai agățat,/ Și de tine nu mai scap./ Of-of-of! ... tristețe, să-mi putrezești!/ Noaptea să nu-mi odihnești,/ Cum nu odihnesc nici eu,/ Așteptând copilul meu”. Și, deoadată, note grave îmi prevestesc un blestem ce-l adresesază un copil trenului care-i
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
bucuros în barcă și îi aruncam separat în alt minciog. Uneori găseam câte doi sau trei pești într-o voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir, l-am înțepat și pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot pătrunde foarte ușor în deget, dacă nu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
deslușesc amănunte pe care mai înainte nu le-am observat, deși am străbătut de nenumărate ori acest traseu. Dincolo de casele pe lângă care trece calea ferată, pe fondul albastru al munților din zare, văd înălțându-se din vale o stâncă și agățat de ea un copac asemenea unui visător aplecat să asculte glasurile peisajului nocturn. Trenul trece foarte încet, - o fi restricție de viteză - nu știu adevăratul motiv, care de fapt nici nu mă interesează, principalul e să am asigurată circulația și
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
contur sinuos, ca cel al papirusurilor mâncate de vreme. Este necesară și o latură creativă, pentru ca icoanele să aibă statut de lucrări cu semnătură de autor În atelierul lui Cătălin Golea s-au adunat deja peste 30 de icoane. Sunt agățate cu cârlige de rufe „la aerisit”, pentru a face să dispară mirosul de piele arsă. Cei care au văzut aceste icoane s-au arătat încântați. Au început să apară comenzi. Unul dintre cei care l-au încurajat pe Cătălin Golea
ICOANE PE PIELE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349565_a_350894]
-
din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc!.../ De mine te-ai agățat,/ Și de tine nu mai scap./ Of-of-of!...tristețe, să-mi putrezești!/ Noaptea să nu-mi odihnești,/ Cum nu odihnesc nici eu,/ Așteptând copilul meu”. Și, deoadată, note grave îmi prevestesc un blestem ce-l adresesază un copil trenului care-i
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Acasa > Strofe > Atasament > REPROȘ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Reproș Cu mine așteptarea stă la masă Iar doru-i agățat la stâlpul porții, Când stele plâng speranțe peste casă, Visări se-aprind în candelabrul nopții. Mușcate ard în flăcări la fereastră, Un cântec de sirenă a-nceput, Chemări dezbracă rochia de mireasă Iubirii ce se-ascunde-n așternut. Cu mine cântă flautul
REPROȘ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349581_a_350910]
-
într-un adevăr sublim: Răul triumfă la început, dar finalul aparține victoriei Binelui. Pentru ridicarea moralului, soldaților li se trimiteau pe front pachete cu îmbrăcăminte călduroasă, alimente, băuturi, țigări... In Ajunul Crăciunului, germanii au primit brăduleți împodobiți, în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și cele franco-britanice erau așezate față în față, în tranșee atât de apropiate, la numai două-trei sute de metri, încât își auzeau chiar vocile. Ajunul Crăciunului. Nașterea Domnului aducea „Slavă întru cei de sus, lui
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat glasuri de chemare, de ajutor pentru cei necăjiți: „Tristețe, mânca-te-ar corbii,/ Să te bag sub firul ierbii,/ Și peste tine să calc!.../ De mine te-ai agățat,/ Și de tine nu mai scap./ Of-of-of!...tristețe, să-mi putrezești!/ Noaptea să nu-mi odihnești,/ Cum nu odihnesc nici eu,/ Așteptând copilul meu”. Și, deoadată, note grave îmi prevestesc un blestem ce-l adresesază un copil trenului care-i
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[xiii]a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece de pe insuliță, de crengile pomilor, apoi am avut grijă ca ușa cortului să fie bine închisă, de frica țânțarilor și la sfârșit, ne-am îndreptat atenția spre locurile mai potrivite pentru instalarea uneltelor de pescuit. Fiecare
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
ea! Să smulg fereastra și geamul și o singură vergea; S-o răpesc din sihăstrie, iar de-o fi să-i fie frică, Un frunzar pune-i în cale, și să-i dai o rămurică. De ea poate să se-agațe... și la pieptul meu va sta, Să o strâng puțin în brațe. Și guriță ei, de-o vrea... Să mi-o lase s-o sărut, iar în sân să-i pun o floare. Tei bătrân, bătut de vânt, de o
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
este oprită curgerea de o pereche de bretele, ce nu erau folosite mereu. Ca să îi complice viața, care oricum o deruta pe eroina artistă, scenaristul îl introduce, peste câteva scene-poveste pe Gary, un doctor mult iubitoriu de sex cu necunoscute agățate pe Net. Pentru că nici viața pe Net nu este ușoară, Jim fiind cel care l-a aruncat pe Gary în brațele Juliei, după ce îi provocase doctorului, dându-se drept Julia, mai multe orgasme pe chat. Cum nici regatul orgasmelor nu
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
seama hazardului și a întâmplărilor bizare. Trebuia să se apere cumva. Decăzuse, nu mai citea, nu se mai îngrijea de îmbrăcăminte, consuma vin ieftin în cantități industriale, ba chiar într-o seară și-a dat frâu liber instinctelor și a agățat un tip într-un bar. S-a comportat aproape ca o târfă. După ce au ajuns în apartamentul ei și au făcut dragoste, tipul și-a aprins o țigară și a privit-o fix: "Ce este o enigmă, Lisa? Fanteziile tale
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
prin care se revarsă în sufletul nostru lumina. Vladimir Lossky - Într-o lume menită să trăiască binele, eternitatea, diavolul a oferit, odată cu ispita, incapacitatea de-a vedea adevărata față a lucrurilor, a oferit moartea împodobită cu aroganța unei străluciri false, agățată pe toate gardurile. Lidia Stăniloae - Cine nu cunoaște creștinismul nu cunoaște nici o religie, iar cine cunoaște creștinismul împreună cu întreaga sa istorie, le cunoaște pe toate. Adolf Harnack, 1901, profesor Berlin - Sensul vieții constă în eternizarea persoanei. Pr. prof. Dumitru Stăniloae
CITATE MEMORABILE (1 SI 2) de ION UNTARU în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350300_a_351629]
-
regina ta. Aleasa, unica. Dar târfa asta cine mai era? Chiar ai crezut că îți voi tolera orice, că te pot lăsa să pleci la zece minute după ce am fost a ta să te destrăbălezi cu fetele pe care le agăți prin baruri? Ce sunt eu, bătaia ta de joc?". "Ești nebună, nebună de legat... Cea pe care ai numit-o târfă era sora mea... Singura mea soră... Iar tu ai ucis-o ca pe un animal la abator. N-am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
cortinei, clopotele de încheiere. Aproape toate imaginile ce însoțesc moartea sunt negative, încărcate de teama sau tristețe. Cei mai mulți dintre oameni nu vor nici măcar să vorbească despre moarte-cu atât mai puțin să o experimenteze. Eu nu cred asta. Oamenii se agață de viață, uneori cu disperare. Nici macar pacienților de cancer sau alte boli cronice care doresc să moară, nu li se permite acest lucru. Aceste temeri formează baza pentru nenumărate legi civile, tradiții culturale, moravuri sociale, obiceiuri de familie sau dogme
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
cu palme deocheate și sterpe Șoptea frunzelor reumatice În nopțile negre de suflet Brize șovăielnice de la Dunăre alergau să-și acorde vioara în regatul celor pustii al celor necitați în gazete de stradă, în autobuze sau trenuri; petrecuții, din avioane, agățați de telefoane mobile asurzeau alternative planete în ceruri Julia May se încrunta în ierburi baroce fierte în culori de măslin; invizibilii treceau la lucru prin lanuri de orz în alte lumi, un dingo se măsura în oglinda cu vise a
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TEZAURUL TOAMNEI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului TEZAURUL TOAMNEI Se-agață auru-n gutui Și fluturi sunt, dar nu destui, Doar câțiva s-au trezit devreme Și-aleargă printre crizanteme. Spectacolul este măreț, E aur mult și-n pădureț Și ochi sunt prea puțini să vadă Marea comoară din livadă. Sunt diademe
TEZAURUL TOAMNEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350371_a_351700]
-
spălat, scuturat, cusut și alte mici îndeletniiciri pe care ar trebui să le aibă orice om, fiindcă acum îi vine foarte greu, la anii bătrâneții, să se descurce de unul singur. Și-a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat. A luat vătraiul și a-nceput să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]