179,567 matches
-
fel fără a fi pus pînă atunci piciorul acolo. Și ea este țara mea. Ca scriitor german sunt implicat în dezbaterile legate de Germania, în problemele ei, iar pe de altă parte am cîștigat o anumită relație cu locurile de aici, dar o relație de alt fel decît cea cu ținuturile din România, unde m-am născut, unde mi-am petrecut copilăria... unde simți totul, și mirosurile, altfel decît acolo unde ți-a fost dat mai tîrziu să te simți acasă
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
a fost dat mai tîrziu să te simți acasă. Atunci cînd plouă și cînd ploaia are un miros, este cel al ploii din satul copilăriei mele din Banat. în minte, asocierea se face cu ceva de acolo și nu de aici...
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
în calitate de observator, de analist și de judecător al fenomenului artistic și al picturii, în special. Articolele sale, unele adevărate studii prin amploarea dezbaterii și prin rigoarea analitică, pot fi găsite frecvent în revista Arta din ultimile două decenii. Așadar, și aici intervine încă un element foarte important, discuțiile nu sunt purtate nici strict teoretic, din exterior, după cum nu sunt nici lipsite de o perspectivă culturală și istorică mai largă, aceea pe care activitatea gazetărească a lui Mihai Sârbulescu o acoperă și
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
trăire artistică și de opțiune estetico-doctrinară. În consecință, Mihai Sârbulescu se oprește la mai multe categorii de personalități; fie perfect definite prin ele însele, cu o operă proprie solid articulată și așezată, în datele ei mari, în conștiința publică - și aici ar intra Horia Bernea, Horia Paștina, Sorin Dumitrescu și Ion Grigorescu-, fie prezențe discrete, cu apariții în public foarte rare, dar cu o operă puternică și inconfundabilă, respectată chiar în absența unei cunoașteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici una dintre cele mai bogate înfățișări din întreaga noastră literatură despre artă. Iar textul însuși, redactat cu multă grijă, are și el calități expresive intrinseci, fără ostentație și fără fasoane.
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
să remarcăm că dl B. are tendința de a-și privi trecutul cu oarecare complezență. Din cîte Cronicarul își amintește, dl B. împărtășea încă părerile cu pricina foarte de curînd, de pe vremea nu chiar biblică a Evangheliștilor Alinei Mungiu. Oprim aici cu mult regret, din rațiuni de spațiu, prețioasele gînduri ale d-lui B., "38 de ani, doctor în istoria creștinismului timpuriu al Universității Paris IV - Sorbona", după cum grațios îl prezintă Simona Chițan în Evenimentul zilei. Bine faceți! Cineva care lucrează
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
agitate. - O oază, unde furtunile de afară ajungeau stinse sau nu pătrundeau de loc. - Aceasta datorită faptului că învățămîntul era conceput în așa fel încă de la Spiru Haret, ca să nu intre în dependență de alți factori, în special cel politic. Aici era și o atmosferă cu totul specială. Una de liberalism, care, oarecum surprinzător, încuraja tocmai detașarea de ceea ce era în imediata apropiere. - Ați intrat în Universitate într-o perioadă de mari convulsii, marcată de excluderi, de umilințe pentru marii noștri
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
În școala franceză, pe care o cunoașteți destul de bine, există mai multă rigoare și măsură? - Chiar exagerat de multă. Ei ajung foarte greu în conteporaneitate. Merg pe scriitorii clasici, care sînt încetățeniți în conștința criticii, a istoriei literare, a publicului. Aici poate este un exces al lor, după cum cred că nu este bun sistemul acesta de a lăsa, la universitate vorbesc, profesorului libertatea de a face orice la curs. El dacă se ocupă de limbajul obscen, să zicem, prin literatura portugheză
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
lăsa, la universitate vorbesc, profesorului libertatea de a face orice la curs. El dacă se ocupă de limbajul obscen, să zicem, prin literatura portugheză din nu știu care secol, face cursul la universitate. Asta s-a întîmplat la Toulouse, dacă vă interesează. Aici, la noi, pericolul este celălalt. S-a comprimat în ultima vreme, tot după un model occidental, în doi ani, studiul literaturii, dar nu ne-a obligat nimeni la aceasta, și atunci, avînd vechea mentalitate, se studiază o literatură străină în
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
în cauză n-au intrat în operă. De aceea sînt eu pentru edițiile critice, pentru că dacă vom avea astfel de ediții și pentru scriitorii contemporani, atunci se va vedea exact care este impactul conjucturii asupra operei și ceea ce rămîne valabil. Aici nu încape nici un fel de discuție. Nu trebuie să închidem ochii la ceea ce-au făcut scriitorii, sînt destui care privesc la ei ca niște procurori, cu o competență pe care nu știu de unde și-au luat-o, dar în
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
complete, a speranței că paginile scrise onest și febril îi vor aduce mântuirea: "Sunt vinovat și păcătos. Mă gândesc la asta și simt cum lumina galbenă a lămpii mi se scurge-n ochi ca urina galbenă-n pișoare. Atâta merit. (Aici cititorii izbucnesc în ropote de aplauze. Urale.) îngerul meu păzitor a căzut din înalturi nu pentru că ar fi păcătuit cu ceva, ci pentru că m-am născut eu. Acum el e stafia mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
aplauze. Urale.) îngerul meu păzitor a căzut din înalturi nu pentru că ar fi păcătuit cu ceva, ci pentru că m-am născut eu. Acum el e stafia mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt stafia lui care bântuie pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-asta scriu. Atât merit." (p. 32) În aceste așa-zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate), dar și nenumărate bucăți splendide în care situații pitorești și bizare sunt izolate perfect, scoase din context și analizate cu o minuție desăvârșită. Tocmai aici stă arta lui Cristian Popescu, în abilitatea de a surprinde și reconstrui mintal cadre neobișnuite ale realității: "Pe la unu noaptea, în fața unei vitrine cu jucării a magazinului Romarta (vezi nepieritoarea glorie a artei naționale!), un măturător de stradă bătrân, cu
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
am trezit cu ușurare; dar și cu părere de rău că experimentul nu fusese dus până capăt" (p. 116). Caiet de citire și de caligrafie e o carte compusă, recompusă și inegală, un soi hibrid de jurnal - eseu - confesiune. De aici, pe lângă o nostalgie contagioasă și malignă, se pot reține însă câteva pasaje extraordinare în care imagini desprinse din lumea de zi cu zi, din lumea de dincoace pe care Cristian Popescu s-a grăbit s-o părăsească, se văd foarte
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
și tremurătoare care însă, așezate foarte bine împreună nasc nu de puține ori poeme foarte reușite. Să luăm de pildă poemul Muzeul cu surzi: Acestea sunt blocuri turn/ acestea sunt case cu patru/ cu două etaje/ unele apartamente sunt decomandate/ aici stau coreeni/ acela acolo e un camion/ acesta este/ aceasta este// pe tine cum ziceai că te cheamă/ hai să o facem un pic/ numai până fierbe ceaiul/ dup aia vorbim/ dup aia ne luăm și de mâini/ și hohotim
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
Interviul a fost publicat abia în 2004, sub titlul Teroarea iluziei, la Editura Polirom. Inițial, el fusese folosit, conform prefeței scrise de doamna Ștefănescu, drept material informativ de uz intern pentru "Europa Liberă". Ce concluzie s-ar putea trage de aici? Dacă am intra în lumea conspirativă a lui il consigliere A. B., am putea avansa - de ce nu? - ipoteza că episodul münchenez a fost o manevră de a pregăti, pentru România postceaușistă, identitatea de dizident a personajului. La o adică, oamenii
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
scenariului, mult diluată dar și consistent mai subtilă decît Traficantul de arme. N-are cum să nu îți pară rău de personajul lui Rowan Atkinson (vicarul din Little Wallop), care putea fi ceva mai sprințar, cel puțin ca replici. Și aici femeile dețin supremația. Mostră: "Nu poți omorî oamenii doar pentru că nu ești de acord cu ei!" la care se răspunde cu "Asta-mi spuneau tot timpul doctorii. Niciodată nu puteam cădea de acord asupra acestui subiect". Oricum, văzînd familia în
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării, gândurile sunt aleatorii, nu există o logică a notațiilor. Totuși, o explicație există și ea este dată la pagina 137:" Am ajuns să scriu ce scriu aici, pentru că mi-am impus să nu scriu despre familia mea, despre viața mea socială, despre dilemele mele de eseist, despre obsesiile mele sexuale, politice, culturale, didactice, cotidiene, despre dorința de a mă exila într-o altă țară sau despre continua
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
Marius Oprea, Vladimir Bukovski și alții. Or fi cu toții niște "precupeți" - mai vechi sau mai noi? Îndoi-m-aș! Îl asigur pe imprudentul autor că sunt suficient de solicitat de editori pentru a nu fi obligat să recurg la dezonorantul (aici suntem de acord) procedeu de care mă acuză, cel al autoeditării și autopromovării. Oricum, dacă și restul informațiilor pe care-și bazează execuțiile sunt la fel de consistente, nu-mi rămâne decât să-i transmit un sfat din sfera pe care a
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
se va mântui (In. 2, 32)”. (Origen, Exortație la martiriu, cap. XXVIII, în PSB, vol. 8, p. 374) Martiriul botezul sângelui „Toate păcatele se răscumpără prin această suferință. De aceea și noi vă aducem pe dată mulțumiri pentru sentințele voastre. Aici stă contradicția între lucrurile divine și cele umane: în timp ce voi ne osândiți, Dumnezeu ne mântuiește”. (Tertulian, Apologeticul, L, 16, în PSB, vol. 3, p. 109) „După legile evanghelice nu putem fi botezați de două ori cu apă și duh spre
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
evanghelice nu putem fi botezați de două ori cu apă și duh spre iertarea păcatelor, și că în schimb ni se îngăduie botezul martiriului<footnote Notă Pr. Bodogae: S-ar părea că Origen nu ar cunoaște Taina pocăinței din moment ce prezintă aici martiriul ca substitut al ei. În schimb, în alte opere ale sale el se exprimă mai clar. De pildă în tratatul Despre rugăciune, cap. 28 (în PSB, vol. 7), apoi în Despre principii, I, 3, 7; II, 10, 7 (în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
-și primească plata acestei smintite încercări”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Mucenicii Egipteni, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 512) „Ca într-un stat unde domnește tirania, și aici judecătorii au toată libertatea să facă rău, iar drepților mucenici nu le rămâne decât să sufere răul. Așa se luptă tiranii cu sfinții! Și nici așa nu-i biruie, ci după această luptă neegală, pleacă biruiți. Se întâmplă la fel
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mucenici la stâlp, le găureau coastele, tăiau brazde adânci în trupurile lor, ca și cum n-ar fi spintecat trupuri, ci ar fi arat pământul. Puteai vedea pântece deschise, coaste desfăcute, piepturi sfâșiate. Și fiarele acelea setoase de sânge nu-și opreau aici nebunia lor, ci-i coborau de pe stâlp și-i întindeau deasupra cărbunilor aprinși pe grătare de fier. Puteai vedea iarăși priveliști mai crâncene decât cele dinainte: două feluri de picături curgeau din trupurile lor, unele din sângele ce curgea, altele
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
adevăr așa de mântuială, ci au rezistat silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și nemuritoare, care nu se pleacă nevoilor amare și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le strujeau cărnurile, le
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Mucenicii Egipteni, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 511-512) „Dar luptele lor nu s-au mărginit numai la cazne, nici nu și-au sfârșit aici drumul, ci au mers mai departe, pentru că demonul cel viclean nădăjduia că, prin adaos de pedepse, are să-i îngenuncheze pe atleți, iar Iubitorul de oameni Dumnezeu îngăduia și nu-l împiedica. Asta pentru ca să fie arătată tuturor mai lămurit și nebunia
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]