4,357 matches
-
prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Atila; mi-am adus aici poporul ca să fie liber. Și nu voi îngădui să fie supus dușmanilor lui din totdeauna. Nu fără luptă. în fața acelei dezvăluiri, Sebastianus nu putu să nu privească într-o altă lumină întregul comportament din ajun al lui Gundovek. își dădu seama întru totul de enorma responsabilitate pe care burgundul și-o asumase alegând să rămână credincios angajamentului alături de Flavius Etius; înțelese și lupta ce se dăduse în sufletul lui și care îl sfâșiase în timpul adunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sută de mile de aici. La naiba, trebuie s-o facem. Nu ne putem permite... Timp de o săptămână, ceea ce fusese Lesley Craig, zăcu într-un șanț, foarte liniștit, crescând din nou! CAPITOLUL 7 Jefferson Dayles studiase raportul experților în ajunul reinvestirii. Prima parcurgere a sa îl lăsa complet nedumerit. Gândi că mai târziu, după ce îi va trece agitația, îl va citi mai atent. Dar îl luă cu el la culcare și, în miezul nopții, se sculă și citi în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pentru femei cu capetele sparte și închisorile pentru bărbații care le vor sparge țestele - și găsiți-l pe Craig, altfel vom fi inundați de o mare de emoții. Anul se apropia cu repeziciune de sfârșit și nu fără victime. În ajunul Crăciunului, cablurile vuiau, radioul îți întrerupea programele ca să anunțe: "Los Angeles - O coloană lungă de femei care defilează cu pancarde - TRĂIASCĂ DREPTURILE FEMEILOR; ÎN VIITOR BĂRBAȚII VOR FACE MUNCILE FIZICE IAR FEMEILE, LE VOR FACE PE CELE ADMINISTRATIVE; O LUME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
propunerea, la fel de direct și de simplu cum mi se mulțumise pentru acceptarea ei. Poate ridurile de pe fruntea ei, care întunecau prematur un chip de femeie tânără, care vroia să trăiască și să se bucure de viață. Poate ultima remarcă, din ajun, a doamnei K și felul natural în care fusese rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de a memora evenimentele, spuse Filip mai mult ca să câștige timp, dar Carol îl amendă imediat. Memorie de câteva ore. A doua zi dimineață, precupeții din piața orașului vor vinde telemea învelită în ziarul cu pricina. Textul care anunța în ajun "... plecarea pe ultimul său drum a celui care a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu cel distrus de ele. Macedoneanul tăcu brusc. Noaptea era pe sfârșite și toți trei stăteau în aceleași poziții ca în ajun. Doar lumânarea se consumase, marcând trecerea unui timp ireal și acum flacăra ardea degetele cerate ale fetei. Doar tu mă poți salva, șopti Vanghele. Tu ești bătrân și cam țicnit probabil. Ia-le tu și fă ce oi ști cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ea pe tonul unei profesoare care vorbește unui copil nu numai întârziat, dar căruia îi mai și curge nasul întruna, respingător. Nu știu cât te pricepi dumneata la oameni. Dar ce om în toate mințile și-ar ține logodnica toată noaptea, în ajunul nunții, bâiguindu-i că e prea fericit ca să se poată însura și că va trebui să se amâne nunta până când el se va simți mai sigur pe sine, că altminteri n-o să poată veni la propria-i nuntă? Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna de vecernie, Își aduceau aminte de vremuri de demult. ...A doua zi era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
jumătate adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o forfotă continuă, simbolizând tradiția unor vechi obiceiuri, respectată de toată suflarea creștinătății În care nașterea lui Isus Hristos se Împletea armonios cu zilele de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
destul de capricioasă. Deci, ca să poată onora promisiunea dată Atenei urma să inventeze unele nereguli pe șantier, de o așa manieră Încât Carla să-l creadă. Oare Îl putea crede? Totuși, va trebui să’l creadă...! Chiar dacă toată suflarea omenească serba ajunul Crăciunului...! Nando Îl ajută să ducă damigeana cu vin pe balcon iar curcanii Îi așezară pe masa din bucătărie. Apoi străduindu-se, Își schimbă fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a vinovăției, lucru ce nu se Întâmplă. Era complet izolat. Atâta timp cât dura cercetările nu avea voie să stea de vorbă cu nimeni, nu avocat, nu familie ori prieteni, avea voie În schimb să flămânzească, să fie dezorientat dorindu-și sfârșitul...! Ajunul Crăciunului. Lucrătorii secției 6-a miliție, plecară la terminarea programului fiecare mai grăbit decât celălalt, rămânând doar un gardian În arestul dela subsol și ofițerul de serviciu pe unitate care se Întâmplă să fie Însuși Șeful Cercetărilor Penale, Maiorul Mircea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân neînfloriți și păsările nenunțite, sufletul scoate din țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun, două, trei s-au furișat spre apus, dar ninge - taina sfârșitului spre început. S-au despletit stelele de atâta tristețe în fâșii de dor, am lăcrimat pe ziua de mâine, steaua-mi colindă sufletul rezemat de-o creangă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de mâine, steaua-mi colindă sufletul rezemat de-o creangă de brad împodobită cu beteală argintie. Niciun cuvânt. Dincolo de mine e liniștea zăpezii, pașii se pierd spre toamnă, voi lăsa urme doar pe hârtia vieții, și va ninge iar în Ajun de Crăciun, pe crenguța de brad voi atârna bucăți de stele. Timpul îmi bate în geam, prietenos sau nu, îl ignor, se face repede întuneric, și nu mai văd zăpada ce-mi troienea așteptările, Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ninge iar în Ajun de Crăciun, pe crenguța de brad voi atârna bucăți de stele. Timpul îmi bate în geam, prietenos sau nu, îl ignor, se face repede întuneric, și nu mai văd zăpada ce-mi troienea așteptările, Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept Colindul! Muguri de iarnă Mi-am spus: să vorbesc cu mine, să mă dojenesc, să mă supăr, iarna trece pe lângă mine ca o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Westul senzorial Mihaela: Remote-control Mircea: Vestu’ și restu’ Mihaela: America, America! Mihaela: Traume ascunse Mihaela: Pot plânge in English! Mihaela: Țara de suflet Mihaela: Go West via East Partea a III-a: 1989 Mihaela: Rușinea Mircea: Rezistența prin hedonism Mihaela: Ajunuri de Crăciun Mihaela: Despre șanse egale și vorbe goale Mircea: Friga Mihaela: Diferențe Mircea. Antidepresivele Mircea: Lacrimile lui Iuda Mircea: A(r)borigenii Mihaela: Câr-Mâr Mircea: 21 Decembrie Mircea: 22 decembrie Partea a IV-a: Filosofia, femeile și eclipsa Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dintre ei, un psihanalist francez, a făcut și un documentar pe care l-a prezentat la televiziunea franceză. Toți răspundeau încruntându-se, ca și cum ar fi văzut iar fantomele trecutului. Eu mi-am adus aminte de Tămaș. Și am zâmbit. Mihaela: Ajunuri de Crăciun Ieri am văzut o manifestație pe străzile Oxfordului. Era organizată de comuniștii locali: „Jos capitalismul!”. Am cujetat intens la asta. Sigur, primul meu impuls (și al lui Andrei) a fost: măi băieți, ce ar fi să încercați voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe băț. Ciocolata avea un gust de soia prea sinistru. Cu ceva noroc, ne făceam rost de cacao, zahăr și unt și o pregăteam în casă. Și tot ne simțeam norocoși și un pic rușinați. Într-una din serile acelor ajunuri, am văzut femei tinere, de vârsta mea de atunci, cu ochii strălucind de bucurie. Reușiseră să găsească tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nod de relații (capital social redus, cum se zice acum), își făceau săpun de casă din slănină râncedă, sodă și eventual parfum bulgăresc sau rusesc. Probabil că tot ele erau cele care își purtau plasele cu tacâmuri, în seara de Ajun, mândre că le aveau și pe acelea. Multe dintre ele sunt acum femei care se uită cu groază în anunțurile de slujbe: „Angajăm vânzătoare, vârsta maximă 30 de ani”. Dumnezeule, acum mă gândesc la Ignat ca la un carnagiu barbar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai ardea de nici o salvare prin cultură. Deveneam pântecantropi, cu arme și bagaje, fără rest, fără nostalgii și fără regrete. Din acei ’80 pe care îi defilez prin fața ochilor dintr-un living oxonian, mi-a mai rămas o seară de ajun, foarte dureroasă și foarte frumoasă. Am plecat cu bunica la Biserica Popa Șapcă. Mama se sfia să vină cu noi, chit că locul era destul de îndepărtat. Hunedoara e un oraș mic. Ochiul vigilent al inspectorilor școlari și al activiștilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe țeava: șoim, pionier, utecist, comunist. De mine și de Adi depindea unilateral creștinarea lui. Ei bine, îmi amintesc viu acea seară de Ajun, la aceeași biserică în care ne botezasem copilul, ca pe una întreagă în care bucuria porcului a fost cu totul uitată pentru o altă bucurie, în sfârșit de natură spirituală, venită de undeva din adâncul unei umanități sensibile și pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte cunoscute. Printre ele s-a strecurat una pe care o auzeam prima dată: „Din an în an, sosesc mereu la geam de Moș Ajun”... Se încheia cu: „Acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun, dar nu uita când ești voios, creștine să fii bun”. Era și ceva de genul : „Dar sunt bordeie fără foc și mâine-i Moș Crăciun”. Atunci m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cronic triști capătă o umanitate la fără frecvență. Una mai degrabă abstractă, axiomatică. Mi-am dat de fiecare dată mâna cu enoriașii bisericii catolice, la sfârșitul slujbelor lor. Nu avem același obicei în biserica noastră. Dar în seara aceea de Ajun, țin minte că ne-am îmbrățișat unii pe alții, că ne-am simțit într-o mare familie iubitoare. A doua zi nu aveam decât să ne strivim iarăși la cozi la cotidianul nostru homo homini, însă atunci, pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]