1,976 matches
-
să fie desigur determinată de evenimentele petrecute în alte părți. Ca și în timpul primului război mondial, poziția Albaniei era precară. Era de așteptat ca pretențiile statelor vecine asupra teritoriilor ei să fie reafirmate. Puterile aliate nu recunoscuseră niciodată un guvern albanez în exil și nici pe regele Zog. De fapt, chestiunea albaneză nu a fost discutată de oamenii de stat aliați la nici una dintre conferințele majore. Din cauza naturii relațiilor iugoslavilor cu LNC, exista o mare posibilitate ca Iugoslavia să ia locul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și în timpul primului război mondial, poziția Albaniei era precară. Era de așteptat ca pretențiile statelor vecine asupra teritoriilor ei să fie reafirmate. Puterile aliate nu recunoscuseră niciodată un guvern albanez în exil și nici pe regele Zog. De fapt, chestiunea albaneză nu a fost discutată de oamenii de stat aliați la nici una dintre conferințele majore. Din cauza naturii relațiilor iugoslavilor cu LNC, exista o mare posibilitate ca Iugoslavia să ia locul Italiei pe postul de putere protectoare a Albaniei. În ceea ce privește situația internă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
11). După cum am văzut, trupele bulgare și-au asumat îndatoririle ocupației în cea mai mare parte a Traciei și într-o parte a Macedoniei grecești. Atena și alte orașe importante erau ocupate de soldații germani; trupele de garnizoană italiene și albaneze controlau alte regiuni. Ca și în Serbia, în capitală a fost instituită o administrație care coopera cu Axa, condusă succesiv de generalul Tsolakoglou, I. Logothetopoulos și D. Rallis, care considerau drept prima lor îndatorire asigurarea ordinii politice pînă la sfîrșitul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Într-o încercare de vindecare a urmărilor cîtorva conflicte naționale crîncene din perioada interbelică, statul a fost împărțit în șase republici: Bosnia-Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Slovenia. Au fost înființate în cadrul Serbiei două provincii autonome: Kosovo, cu o majoritate albaneză, și Vojvodina, cu o populație mixtă alcătuită din unguri, români, sîrbi, croați, slovaci și ucraineni. Erau recunoscute patru limbi importante: croata, macedoneana, sîrba și slovena; albaneza și maghiara aveau un statut de limbi acceptate în regiunile autonome. Cele trei organizații
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost judecați sub acuzația de "criminali de război"; aceste farse judiciare erau prezidate de Koci Xoxe, ministrul de interne. Aceste proceduri erau utilizate și ca ocazii de atacare a puterilor occidentale, în special a Marii Britanii, ale cărei relații cu regimul albanez erau foarte proaste în perioada aceasta. Toți candidații pe listele electorale ale alegerilor din decembrie 1945 erau membri ai Frontului Democrat. În ciuda faptului că erau prevăzute mijloace de exprimare a opiniilor opoziției, temerile a căror existență am menționat-o și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de la Zagreb din 1940 în favoarea cedării acestei zone Albaniei, era destul de evident că, din momentul în care vor pune mîna pe puterea politică de la Belgrad, regimul partizanilor va insista asupra menținerii granițelor iugoslave antebelice. Chiar dacă era dispus să acorde majorității albaneze unele drepturi în cadrul statului federal, Tito nu era în nici un caz adeptul "autodeterminării" atunci cînd era vorba de cedarea unui teritoriu iugoslav. Problema avea să rămînă un punct de fricțiune între cele două state. RĂZBOIUL PARTIZANILOR Așa cum am văzut, în timpul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au fost rezolvate prin negocieri între statele din Balcani și partidele lor comuniste naționale. Datorită superiorității lui militare, avantajul era deținut în acest cadru de guvernul iugoslav. Regiunea Kosovo a fost reocupată. Au fost luate măsuri de represiune împotriva populației albaneze și au izbucnit lupte crîncene. Zona a fost ulterior anexată la Serbia ca regiune autonomă, iar albaneza a fost recunoscută ca limbă oficială. Practic însă, a fost restabilită dominația sîrbilor. În Albania propriu-zisă, reprezentanții iugoslavi au preluat pur și simplu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
comuniste din Bosnia, Herțegovina și Macedonia, cărora li se acordase pînă atunci o atenție mai mică. Într-o întrunire de partid desfășurată în 1940 la Zagreb, participanții au cerut aplicarea principiului autodeterminării în Bosnia, Herțegovina, Muntenegru, Macedonia și în regiunile albaneze. Programul acesta a constituit după aceea politica fundamentală a comuniștilor iugoslavi. Partidul nu mai sprijinea măsurile care ar fi dus la împărțirea statului sau la cedarea vreunui teritoriu; urma să fie garantată "autodeterminarea", dar numai în cadrul federației iugoslave. Guvernul provizoriu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un paragraf extrem de jignitor tot din scrisoarea sovietică din 4 mai, pretențiile partizanilor față de comportarea lor deosebit de eroică în timpul războiului erau tratate astfel: Trebuie de asemenea să spunem că serviciile aduse de partidele comuniste polonez, cehoslovac, maghiar, român, bulgar și albanez nu sunt mai prejos decît cele ale PCI. Cu toate acestea, liderii acestor partide se comportă modest și nu se laudă cu succesele lor așa cum fac liderii iugoslavi, care au împuiat urechile tuturor cu laudele lor de sine fără limită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu puterile occidentale se înrăutățeau tot mai mult. În primăvara lui 1945, Statele Unite și Marea Britanie au trimis misiuni la Tirana, dar acestea au fost rechemate în urma unei serii de incidente, dintre care cel mai grav îi implica pe britanici. Guvernul albanez declarase că jurisdicția lui în Marea Adriatică se întindea pînă la trei mile (circa 5,5 kilometri n.t.) de coastă, fapt care afecta în special statutul Canalului Corfu. Contestînd această pretenție a albanezilor, guvernul britanic a trimis în apele Adriaticei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mine și au fost uciși patruzeci și patru de oameni. Ulterior, culegătorii de mine britanici au curățat zona. Chestiunea aceasta a fost mai întîi supusă organismelor juridice ale Națiunilor Unite, apoi Curții Internaționale de Justiție, care a decis că guvernul albanez trebuia să plătească despăgubiri. Relațiile cu Occidentul s-au deteriorat și mai mult atunci cînd Marea Britanie și Statele Unite s-au opus admiterii Albaniei în Organizația Națiunilor Unite, iar Senatul american a sprijinit revendicările grecilor asupra teritoriului din sudul acesteia. Date
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atunci cînd Marea Britanie și Statele Unite s-au opus admiterii Albaniei în Organizația Națiunilor Unite, iar Senatul american a sprijinit revendicările grecilor asupra teritoriului din sudul acesteia. Date fiind relațiile proaste cu statele occidentale și consimțămîntul sovieticilor în privința dominației iugoslave, conducerea albaneză nu avea altă soluție decît cooperarea cu Belgradul. Țară extrem de săracă, Albania avea nevoie disperată de ajutor extern. Cele 26 de milioane de dolari primite de la UNRRA (Administrația de Ajutorare și Reabilitare a Națiunilor Unite) fuseseră de mare ajutor inițial
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dolari primite de la UNRRA (Administrația de Ajutorare și Reabilitare a Națiunilor Unite) fuseseră de mare ajutor inițial, dar erau necesare ajutoare suplimentare și mai mari pentru refacere și dezvoltare economică. La început, relațiile cu Iugoslavia au rămas foarte apropiate. Constituția albaneză din 1946 era asemănătoare celei iugoslave, iar consilierii iugoslavi continuau să sosească în mare număr în țară. Foarte curînd au apărut însă problemele obișnuite. Mulți albanezi aveau impresia că, așa cum făcuse și Italia anterior, Iugoslavia intenționa să-și transforme vecina
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ei să se concentreze asupra îmbunătățirii metodelor de cultivare și a exploatării resurselor lor minerale. Acuzațiile albanezilor împotriva consilierilor iugoslavi și a politicii lor semănau deci foarte mult cu reproșurile făcute de Belgrad sovieticilor pentru practicile economice ale acestora. Oficialli albanezi erau nemulțumiți și de acțiunile și atitudinea experților și tehnicienilor iugoslavi. Ca și în celelalte capitale comuniste, și la Tirana existau opinii contradictorii în privința căii pe care trebuia să meargă țara pe viitor. Unul dintre grupuri, moderații, era în favoarea unui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în politica internă cît și în cea externă. Enver Hodja, care deținea posturile de prim-ministru, de ministru de externe, al apărării și de comandant șef al armatei, precum și funcția de secretar general al partidului, era cel mai puternic lider albanez; al doilea ca putere după el era Koci Xoxe, ministrul de interne. În decembrie 1945, Hodja și-a acordat sprijinul deplin militanților, iar moderații au fost excluși din comitetul central în luna octombrie a anului următor. În acest timp, nemulțumirile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acesteia și o reînviere a vechilor planuri imperialiste. Stalin a devenit eroul Albaniei, iar Hodja s-a înveșmîntat în mantia liderului național care își apără națiunea împotriva agresiunii străine. Astfel, în timp ce Tito învinuia Uniunea Sovietică de amestec și dominație, premierul albanez profera aceleași acuzații la adresa Iugoslaviei. Modificarea politicii externe a dus bineînțeles la schimbări în conducerea albaneză. Xoxe și-a pierdut în octombrie postul de ministru de interne, iar Shehu a fost reabilitat, reluîndu-și locul în ierarhia partidului și redevenind totodată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a înveșmîntat în mantia liderului național care își apără națiunea împotriva agresiunii străine. Astfel, în timp ce Tito învinuia Uniunea Sovietică de amestec și dominație, premierul albanez profera aceleași acuzații la adresa Iugoslaviei. Modificarea politicii externe a dus bineînțeles la schimbări în conducerea albaneză. Xoxe și-a pierdut în octombrie postul de ministru de interne, iar Shehu a fost reabilitat, reluîndu-și locul în ierarhia partidului și redevenind totodată șeful Statului Major al armatei. În noiembrie 1948, la primul congres al Partidului Comunist Albanez ținut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
conducerea albaneză. Xoxe și-a pierdut în octombrie postul de ministru de interne, iar Shehu a fost reabilitat, reluîndu-și locul în ierarhia partidului și redevenind totodată șeful Statului Major al armatei. În noiembrie 1948, la primul congres al Partidului Comunist Albanez ținut vreodată, Hodja a declarat că principala vină a dificultăților Albaniei aparține lui Xoxe și guvernului Iugoslaviei. Primul a fost judecat în mai 1949 și condamnat la moarte. Alături de membrele Kominformului, Albania se afla deci ferm în tabăra pro-sovietică și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
4 % erau muncitori, 23 % țărani și 30,2 % muncitori cu gulere albe; în același an, organizația României avea 2.655.000 de membri, din care 50 % erau muncitori, 20 % țărani și 22 % muncitori cu gulere albe; relativ puțin numerosul Partid Albanez al Muncii, cu 101.500 de membri, avea 38 % muncitori, 29 % țărani și 33 % muncitori cu gulere albe; Liga Comuniștilor din Iugoslavia avea în 1976 un număr de 1.302.836, iar compoziția ei socială era de 41,8 % gulere
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
În afara rețelei de partid, statele socialiste au organizații de masă care încearcă să-i implice pe toți cetățenii lor. În Bulgaria, Frontul Patriei și Uniunea Agrară sunt active încă de la sfîrșitul războiului. Frontul Unității Socialiste din România și Frontul Democrat Albanez îndeplinesc funcția similară de mijloc prin care pot fi aplicate programele guvernului, poate fi stîrnit entuziasmul popular și cîștigată aprobarea opiniei publice. Organizațiile muncitorești și de tineret, conduse bineînțeles de comuniști, au sarcini importante asemănătoare. Sindicatele muncitorești sunt folosite în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
partidele comuniste, avangarda proletariatului. Să observăm că acesta constituia un program revoluționar, nu unul evoluționist, și că implica recurgerea la acțiuni violente. Doctrinele coexistenței pașnice și ale destinderii, susținute de Uniunea Sovietică după 1953, aveau să fie respinse de liderii albanezi și chinezi, care preferau interpretarea clasică a doctrinei marxiste. După 1945, guvernele Albaniei, Bulgariei, României și Iugoslaviei aveau să fie implicate în afaceri externe la două niveluri: relațiile cu cei din afara sistemului sovietic, inclusiv aliații NATO și cu noile state
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
instalat un guvern obedient sub conducerea lui János Kádar. Nagy a fost executat în 1958. Intervenția aceasta a produs o impresie puternică asupra țărilor europene occidentale și a celor din cadrul blocului socialist. În Balcani, acțiunea a fost aplaudată de guvernele albanez, bulgar și român și acceptată chiar și de Tito. După moartea lui Stalin, succesorii lui depuseseră mari eforturi în vederea îmbunătățirii relațiilor cu Iugoslavia. Hrușciov și Bulganin au făcut în 1955 o vizită la Belgrad, unde ambii au declarat că principalul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să urmeze calea unor reforme interne reale sau să urmeze exemplul iugoslav. Albania Cel mai doctrinar și mai rigid regim avea să fie instalat în cel mai mic și mai sărac dintre toate statele socialiste. Către sfîrșitul anilor '70 guvernul albanez era încă riguros stalinist ca spirit și ferm convins de valabilitatea principiilor războiului rece în relațiile internaționale. Să ne amintim că țara a trecut în 1948 de la o legătură strînsă cu Belgradul la o dependență asemănătoare față de Uniunea Sovietică. Sprijinul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aceste grupuri a fost trimis în Albania în 1950, iar ultimul în primăvara anului 1952. Toate eforturile depuse s-au soldat cu un veritabil dezastru: detașamentele de gherilă au fost fie decimate, fie capturate. Se pare că armata și poliția albaneză erau la curent cu mișcările lor, lucru perfect adevărat. Deficiența esențială a conspirației în ansamblu era că toate planurile erau cunoscute de H. A. R. (Kim) Philby, un agent dublu britanic. Angajat de serviciile secrete britanice, acesta a fost trimis în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
planurile erau cunoscute de H. A. R. (Kim) Philby, un agent dublu britanic. Angajat de serviciile secrete britanice, acesta a fost trimis în 1949 ca ofițer de legătură cu CIA. El a jucat la Washington un rol major în organizarea aventurii albaneze și a transmis informațiile despre aceasta la Moscova. Circa trei sute de oameni au fost uciși în cadrul acestei operațiuni. Eșecul a discreditat orice alt plan al britanicilor sau americanilor de a pune la cale o revoltă anti-comunistă. Aceste activități au avut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]