7,295 matches
-
omul și-a dat seama, mai mult din instinct, că nu putea trăi în continuare în singurătate și izolare. A prins a se aduna om cu om și a întemeia mici colectivități. Așa s-a petrecut și în acea uriașă albie a fostei uriașe grote. Generozitatea naturii și puterea omului au conlucrat la punerea primelor pietre de temelie la edificiul societății omenești. Așa au apărut micile așezări, nuclee ale viitoarelor localități. Evident, tot grotele au fost primele adăposturi. Spun specialiștii care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
mea de răzbunare crescu mai aprig datorită acestei acceptări, ca să răbufnescă mai târziu cu o putere mult sporită. Cred că și vitrega soartă a uneltit ca să se întîmple așa. Dacă îmi trăia copilul viața mea ar fi curs pe altă albie. El mi-ar fi polarizat gândurile și simțirea asupră-i și m-aș fi destinat iubirii și creșterii lui. Nu s-a întîmplat așa. A trebuit să lepăd copilul ca să piară, probabil, orice piedică din drumul răzbunării. Atunci l-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
polenul, susurul izvoarelor și azurul ce încununează coroana pomilor sunt totul pentru sufletul meu de copil ce privește mereu spre soare! Edenul e printre noi, trebuie doar acceptat de fiecare dintre noi: să poți alerga liber prin 10 prundișul unei albii, jumătate pe mal, jumătate în apă, să aluneci, să eziți, ca apoi să râzi de stângăciile tale față de stabilitatea cursului apei, atât de sigură și de îndârjită, atât de plină de farmec! De la această apă care uneori trece pe lângă noi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
a cărui primă atestare documentară vine de prin secolul al XIII-lea. Locul, semănând cu o cetate naturală, cum am mai spus, era propriu unor asemenea construcții, din mai multe motive. în primul rând, un baraj natural era format din albia pârâiașului Maronne, care înconjoară, în curgerea lui neistovită, din trei laturi întregul spațiu. în al doilea rând, acel loc se nimerise chiar la granița dintre două provincii. Una era condusă de ducele de Acvitania, cealaltă de contele d’Auvergne. Odinioară
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
foarte departe, împreună cu fata,încât, să nu mai poată fi găsite de nimeni vreodată. Furtuna a surprins-o pe drum. Prin întuneric. Pe cărarea numai de ea știută, nu departe de pădure, către cursul Râului de Argint, care-și purta albia și apele, prin acel loc. Stârnit de furtună, din vise, din somn și din așternut, Cocorânză Andrei căută, cu mâna, pe lângă trupul său, pe acela al Fantaziei. Dar - ia-l de unde nu-i! Aprinse lumina. Rămase uimit. Nici Fantazie, nici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de-acuma mari. Mehală zâmbea, iar la Purim cumpăra zahăr candel lui Iuju. Iuju se domesticise, mergea la havră și parcă acuma semăna cu toți copiii. CUM SE NAȘTE BASMUL La asfințit orașul părea cufundat în orele de ieri. Prin albiile unor râuri legendare trenul ca un țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un sinucigaș și ploaia începea să tragă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de roadă. Și ce spun despre păsări Sfintele Scripturi ? Pe Neculai îl revolta corvoada de a te împovăra cu tot felul de griji. Când părintele Iosif l-a ispitit să intre în Oastea Domnului, principiile sale și-au găsit o albie în care toată răzvrătirea vagabondului s-a putut revărsa cu ardoare. În adunările de la biserică noul ostaș a deprins o mulțime de cântice pe care le răspândea apoi pe peron. Astfel deslușite, neliniștile sale luau forma grijii pentru oamenii care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Ce obraznică devenise, Doamne Dumnezeule! Cu mama ei! O să-i dea vreo două palme, ca s-o Învețe minte. Măcar de-ar fi putut s-o bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
necesar și nimic mai mult. Arminda Îmbătrînea topindu-se de dorul fetei. Auzise că trăia la Cerro de Pasco cu vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio, dar nu primise niciodată vreo veste direct de la ea. Stătea ore Întregi aplecată deasupra albiei, frecînd rufele pînă cînd ieșeau albe ca zăpada. Juan Lucas a aflat că ea Îi spăla cămășile atît de bine și a poruncit să i se mărească leafa. Nici nu și-a dat seama. Spăla cu gîndul că pe fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile, că o să te Învăț cîteva Înjurături ca să le spui ăluia care se mai leagă de tine, ascultă... trebuie să mai Înveți ceva: să dai cu capul; partea proastă e că voi, albii, nu știți să vă folosiți dovleacul, o să te Învăț să dai cu devia: voi, albii, nu dați cu capul nici cînd jucați fotbal, sau poate crezi că dovleacul nu slujește decît ca să gîndești cu el? Dacă stai tot timpul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să le spui ăluia care se mai leagă de tine, ascultă... trebuie să mai Înveți ceva: să dai cu capul; partea proastă e că voi, albii, nu știți să vă folosiți dovleacul, o să te Învăț să dai cu devia: voi, albii, nu dați cu capul nici cînd jucați fotbal, sau poate crezi că dovleacul nu slujește decît ca să gîndești cu el? Dacă stai tot timpul pe gînduri, viața trece și oricine te poate burduși, uite, am ajuns la profesoara ta, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îl îmbrățișă. El nu dădu nici un semn că ar fi simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din gestul stângaci. —O, Marker! Nu prea știam cum o să arăți. Dar mie mi se pare că arăți foarte bine. Avea capul ras, cu două albii mari de râu care brăzdau o cumpănă a apelor peticită. Fața lui, plină încă de cruste, arăta ca un sâmbure de piersică de douăzeci și cinci de centimetri. Foarte bine, spuse Mark. Nu prea știam, dar poate bine ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu putea decât să-l ajute pe Mark. Merseră până la jumătatea podului. Pilonii de susținere se legănau sub picioarele lor. Brațul de nord al râului Platte luneca sub ei. Daniel îi arăta cuiburi și vizuini, vegetație invadatoare, mici schimbări în albia râului pe care ea nu le putea distinge. —Azi e multă activitate. Lișița-albastră, uite-o acolo. Rața-cu-frigare. Cufundarii au apărut mai devreme anul ăsta, din nu se știe ce motive. Uită-te acolo! Aia nu-i o pasăre phoebe? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind în același timp. Cloncăniturile și țipetele veneau de pretutindeni și nu se sfârșeau nicăieri, fără să judece și să promită, pur și simplu multiplicându-se reciproc, umplând văzduhul așa cum râul își umplea albia. Ea nu era absolut nimic din toate astea și pentru prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt în conversația generală. Atemporalitatea animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu hotărârea lucrării care trebuie să existe. Unde lucrare nu înseamnă o simplă teză, căci este scrisă cu un efort care o califică într-un sens mult mai laborios, de meșteșugărie, de dantelărie în piatră, de căutare de aur pe albia râului... „Noi transpiram, efectiv, nopți în șir pe o lucrare“ aud dinspre fieful generației ’60 de creatori de literatură și critică literară. Știți ce, păi și eu... După-amiază, când se trezesc copiii, dispare orice posibilitate de a continua munca. Eu
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-au oprit la capul podului și au privit apa. Apoi au văzut golul rămas la vechea moară roșie, care semăna Întrucîtva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vom mai Întoarce, nu ne vom mai Întoarce niciodată, nu vom mai păși niciodată de-a lungul acestui drum așa cum am pășit azi-dimineață... deci, fraților, să ne mai aruncăm o privire Înainte de-a pleca. Iată moara, iată tufișurile, iată albia rîului presărată cu pietre strălucitoare, iată răcoarea plăcută și bine cunoscută a copacilor... dar pe-aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au săpat albia tocită În inima și-n mintea omului Înalt, pînă ce le-a Învățat pe dinafară ca nimeni altul - simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît pînă ce le-o veni mintea la cap, să-i apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ales spre pantofii mei și la dușumea și mi-am ridicat ochii doar cînd a trebuit s-o fac. "Capul sus!" a strigat bărbatul cu jachetă încheiată pînă sus. Unul cîte unul, ne-a făcut să ne așezăm într-o albie, după care ne-a explicat primele principii ale acțiunii de a vîsli pe un ton ca de afaceri, în vreme ce ceilalți stăteau în cerc și observau victima cu gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Unul cîte unul, ne-a făcut să ne așezăm într-o albie, după care ne-a explicat primele principii ale acțiunii de a vîsli pe un ton ca de afaceri, în vreme ce ceilalți stăteau în cerc și observau victima cu gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
competiții? De ce nu-mi era teamă de lunile lungi de dinaintea lui septembrie, în care n-aveam să-i văd, pe el și pe Schneiderhahn? Gîndurile mele nu se îndepărtaseră de apa care, acum, în seara de vară, stătea așternută în albia sa, vorbindu-și sieși. Mi-am retras capul de la fereastră și am făcut doi pași către oglinda care aparținuse bunicului meu. Mi-am scos cămașa și m-am aplecat înainte. În oglindă puteam vedea numai o mică parte din corpul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
urechile noastre, în înaltul cerului. Lumina aspră cădea peste noua tribună. Competiția de vîsle era amenajată în mjlocul peisajului oferit de parc ca o felie străină de apă, cu balize în culori strălucitoare, marcînd cele șase culoare, și margini drepte. Albia fusese săpată de șomeri, care, de altfel, plantaseră și pădurea. Tatăl meu pomenise, din întîmplare, despre asta. Cu dispreț, sub care abia a reușit să-și ascundă frica că s-ar fi putut afla chiar el acolo, dmineața devreme, în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie să sape în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu acoperișuri pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar fi vrut să sape albia pentru mine și n-ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu acoperișuri pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar fi vrut să sape albia pentru mine și n-ar fi vrut să aibă mîinile mele bătătorite, de vîslaș, cu umflături și piele jupuită, de care eu eram atît de mîndru. Schneiderhahn a privit în vînt, vîntul l-a tras de jachetă și de părul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
te va salva. Fundamentele spirituale ale culturii românești din secolul XX s-au bazat mai ales pe asemenea chestiune, o escatologie inversă, opera îți salvează posteritatea, reversul este oricum fără sens, sau, mai degrabă, fără importanță decisivă în această mare albie a mântuirii prin operă. Un exemplu este chiar Sebastian un scriitor mediocru, se spune cu jumătate de gură, chiar dacă, mă înțelegeți, uman, adică din punct de vedere al existenței sale, este în regulă. Iată așadar că în absența operei, geaba
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]