1,941 matches
-
comparație, metaforă − latina adăugând și mai mulți termeni sinonimi: fabula, fictio, figmentum, significatio, similitudo, figura (Wunenburger 18, 58-66). Latinescul imago este utilizat în mod indeterminat, pentru a include forme circumscrise conceptului de reprezentare și procesului de simbolizare: semn, simbol, metaforă, alegorie, emblemă, tip, arhetip etc. sau forme în care există o imagine: sigiliu, efigie, emblemă heraldică, portret etc. Această retorică ambiguă, moștenită de altfel din textele antice, se regăsește astăzi nu doar în critica de text, ci și în teoria și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de variații ale arhetipului, în funcție de contextualizarea lui ca model istoric, astfel încât să poată fi sesizate anumite caracteristici ale formelor; la fel de necesar este să apelăm din nou la retorică, pentru a face diferența între figurile de gândire (simbolul, dar mai ales alegoria - o suită de mutații de sens) și cele clasate a fi în special de "limbaj" (lingvistic sau iconografic), cum ar fi metafora însăși. Studiul imaginarului relevă faptul că acesta include și utilizează întreaga tipologie a imaginilor, atât mentale, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ce nu poate fi privit într-o manieră mecanică. Una din consecințele interesante pe care le identifică Thomas este că simbolul, o figură duală, deci schematică, ar avea un caracter misterios sau enigmatic (să zicem, motivul inorogului), spre diferență de alegorie (vezi confruntarea politică exprimată prin intermediul bestiarului animalier, în Istoria ieroglifică), o figură de construcție în retorică. Ciudat, am zice, pentru că cele două structuri seamănă foarte mult, ambele ținând de gândire; ceea ce practic le diferențiază este ordinul de mărime. Totuși, subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu caracter mitologic, sunt definite de metonimie (o formă derivată a metaforei). Bestiarele animaliere, pe care ni le putem reprezenta precum glosarele, au ca formulă-cheie simbolul. Ele sunt reprezentate în fiziologuri, în fabule și parabole, în cărțile populare sau în alegorii politice, precum și în iconografie. O noțiune hibridă pe care o introducem printre clasele "morfologice" ar fi cronotopul (după terminologia lui Durand: unități care combină categoria timpului și a spațiului pentru a explica o unitate particulară, o structură funcțională și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în discuție valoarea scrierilor, căutată sau obținută involuntar de autori, și care nu ierarhizează acești martori ai identității medievale românești, rămâne importantă substanța imaginarului care se regăsește în texte și în imagini, formalizată, dar și transferată către cultura orală prin alegorie, metaforă, eufemism, simbol etc. sau în diferite "genuri" de fantastic. Pentru a completa descrierea modelului propus, în primul rând ar trebui reamintită discuția în jurul conceptului de reprezentare. Spuneam că aceasta poate fi funcțională în cadrul imaginarului și ca unitate de sine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de judecată și luarea deciziilor, "milostivirea", sfatul domnesc - sau la atitudinea în/față de război. Aceste fragmente de viață politică, redate cu un mare grad de generalitate, sunt exemplificate însă prin pilde și prin parabole biblice. Spre exemplu, plecând de la interesanta alegorie sfat boieresc - grădină, Neagoe construiește, pe suportul moralei creștine și al celor 10 porunci, o etică asemănătoare ca tonalitate cu învățăturile christice, părăsind realitatea. Traseul comportamental al domnului îl urmează îndeaproape pe cel al lui Iisus și pe al apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau de apologet), fie prin spațiul terestru, fie în călătoriile în "lumea de dincolo", de gorgonii, finics, fareol (Fiziolog și Floarea darurilor), de mai cunoscuții zmei, zgripțuroi sau balauri (Jitii) sau de alte figuri imaginare, integrate și de Cantemir în alegoria sa politică - inorogul, aspida, vasiliscul (comentarii recente ample la Bogdan Crețu). În această lume a căutărilor, un astfel de bestiar (Moraru, De nuptiis Mercurii 135-50) nu poate avea decât un puternic rol formativ, fie că supune protagonistul la diverse probe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezentarea sacrului din secolul precedent. La rândul lui, neoclasicismul reintroduce un "dezechilibru iconoclast între puterea Rațiunii" și imaginație, iar semnele "funcționalismului" său se fac simțite curând, prin anularea simbolisticii baroce atât de bogate și prin introducerea unor simple și univoce alegorii (Durand, Aventurile imaginii 141). Imaginarul continuă să reziste, însă contextul și cadrul său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic și religios) al acestui depozit ordonat de imagini și de coduri de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru anti-pozitiviști, în Ricœur, Temps et récit. 10 Vezi Narrative as Virtual Reality: Immersion and Interactivity in Literature and Electronic Media. Baltimore: John Hopkins UP, 2001. 11 Thomas definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a prinde formă: alegoria (mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
definește câteva figuri la care face apel simbolul pentru a prinde formă: alegoria (mijloc figurat de exprimare a unui concept sau a unei idei abstracte; oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul, alegoria blochează într-un punct definit procesul de înlănțuire a sensului și recurge la continuitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
oferă un suport reprezentabil - mineral, vegetal, animal, uman, un sens abstract, dar clar definit.) Atunci când alegoria îmbracă o formă antropomorfă, ia numele de personificare ("Justiția") și elementele de conceptualizare devin "atribute" (balanța, spada pentru executarea sentinței). Prin raport cu simbolul, alegoria blochează într-un punct definit procesul de înlănțuire a sensului și recurge la continuitatea de sens (nu există zonă obscură). Emblema reiese din alegorizare: presupune un icon, cu sens general enigmatic, precizat printr-un motto, la rândul său precizat printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumi depărtate (A. Kușniewicz). La acestea se adaugă evidențierea câtorva trăsături ale balcanismului literar: cultivarea derizoriului cu funcție dezintegratoare și finalitate peiorativă și dimensiunea spirituală, contemplativ-estetică, în amândouă găsindu-și sursele mai multe însușiri ale corinticului (mitizare-demitizare, ironia, grotescul, ludicul, alegoria, parabola și creația conștientă de sine). Cu unele similitudini în problematică și alcătuire, cartea Scriitori polonezi (secolul XX), apărută în 2002, mărește numărul creatorilor contemporani polonezi cunoscuți în România. Contrar așteptărilor, G. își oprește atenția asupra câte unei proze reprezentative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
este de o autentică modernitate. Referințe critice* Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Paul Everac. În 1967, publică adaptarea în limba franceză a piesei Capul de rățoi (Tête de canard) de G. Ciprian. Un an mai târziu, îi apare în țară romanul Cenușa mea va fi caldă, în traducerea lui Petru Popescu, o alegorie plasată într-un ținut imaginar numit Trislanda, în care oamenii săraci, înfometați, sătui de injustiție, hotărăsc să-și facă singuri dreptate și să-și modifice astfel cursul existenței. În 1990 publică, în limba română, o culegere de nuvele, intitulată Timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285687_a_287016]
-
apoteozând pe cei care s-au jertfit, dar arpegiind și multe din întrebările rămase fără răspuns. M. nu este un justițiar, și arma ei e metafora. Poemele sunt un recviem și, ca în Miorița, bocetul se răsfrânge într-o dramatică alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie să se supună „monstrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale unor aparent aceleași întâmplări, aceste micronuvele relevă adevărata înzestrare a scriitoarei. Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie cu tablouri vivante, unde personajele sunt Viața, Legenda, Cântul, Mitul, Cicoarea, Fluturele, figuri ale mitologiei grecești, ambiționează să înfățișeze sensul lumii și al existenței umane. În genul său, oarecum anacronic, cu stângăcii și incongruențe, poemul rămâne totuși o încercare notabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
cu Sorin Gârjan). Repere bibliografice: Steinhardt, Monologul, 251-255; Laurențiu Ulici, Debuturi, RMB, 1992, 804; George Vulturescu, „Frigul și frica”, PSS, 1992, 10-11; Eugen Simion, N. Steinhardt mărturisitorul, L, 1993, 34; Al. Cistelecan, Expresionisme cu aghiasmă, „Euphorion”, 1993, 1; Adrian Popescu, Alegoria reînviată, ST, 1993, 2; Mircea A. Diaconu, Poeți ardeleni, CL, 1999, 9; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 57-59; Dan Ciachir, Cronica ortodoxă, îngr. Mircea Platon, Iași, 2001, 111-119; Mircea Platon, Fără îndoială, Iași, 2001, 98-101; Olimpiu Nușfelean, Dialogul ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
fi înțeles, necesar și de folos pentru îndrumarea năravurilor. În schimb, tot ce era mai tainic și mai ascuns, întrucât făcea parte dintr-o contemplare care întrece puterea de înțelegere obișnuită, ei au exprimat-o sub forme de enigme, de alegorii, de ghicituri, de pilde sau proverbe, aceasta pentru cei ce nu se feresc de efort, ci suportă orice fel de oboseală de dragul virtuții și al adevărului, ca să afle ceea ce au căutat, iar după ce au aflat să se conducă așa cum le
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Tananți) sau nepublicate (Mircea Horia Simionescu, Cartea despre femeia esențială și lumile anexe), iar alteori cărți reale sunt recenzate fantezist (George Bacovia, Plumb, prezentat ca un volum de metalurgie). Textul din alt volum, Breviarul, e „o scriere de speța alegoriei și a parabolei, o «utopie» satirică în formulă inedită” (Dumitru Micu) și are două mari secțiuni: o serie de discursuri ale unor personaje ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
consecință, literatura românească nu a jucat același rol pe care l-a avut cea din celelalte țări est europene. Așa a Început liberalizarea - tardiv - În România. Printr-o literatură de evaziune, respectînd tabuurile esențiale: procesele, Închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, Însă evazionismul a fost suspectat și a sfîrșit prin a fi condamnat”. Analizînd liberalizarea În ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază că s-a Înregistrat un progres Întrucît o nouă critică literară discută despre „literatura noastră dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ziarul inserează, de asemenea, știri interne, fapte diverse, noutăți economice, acte oficiale, informații de stare civilă, notițe bibliografice. Se publică și un calendar, buletinul meteorologic, lista călătorilor sosiți în București, reclame la cărți, bunăoară la varianta în limba franceză a alegoriei Visul Dochiei de Frédéric Damé și la Les Roumains du Sud, lucrare scrisă tot de el împreună cu Nicolae Densușianu, reclame comerciale ș.a. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
apăra profeții... înnoitorii... oamenii viitorului, CRC, 1990, 47; J. Popper, Un poet aristocrat: A. E. Baconsky, ST, 1993, 6; Liviu Petrescu, A. E. Baconsky - între mit și realitate, RL, 1994, 40; Negoițescu, Scriitori contemporani, 27-32; Constantin, Complicitatea, 99-105; Mircea Popa, Alegorie și simbol la A. E. Baconsky, ST, 1994, 4-5; Gh. Grigurcu, A. E. Baconsky între realitate și mit, RL, 1995, 5; Negoiță Irimie, Când poezia era rege, ST, 1995, 6; Aurel Rău, Într-o roză a cântecelor, ST, 1995, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
mai curând triste și eșuând în moarte. E ca un film, trecând cu ușurință de la un cadru la altul, pentru a surprinde secvențe din viața unui oraș, unde, ca pretutindeni, multe drame se petrec. Realistul și Fantezistul, două personaje de alegorie, își pledează fiecare cauza în „tragicomedia” Iov, de contaminație pirandelliană, dar și cu momente de commedia dell’arte. Realistul, de profesie autor dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
4-7), asemănări (de pildă Judecătorul, la Judecata de Apoi, îi va despărți pe cei buni de cei răi cum desparte pastorul oile de capre); multe metafore din spusele lui Isus sunt din universul pastoral, dar la Ioan găsim o amplă alegorie în care e descrisă grijă păstorului pentru oi, ocrotirea pe care le-o asigura chiar cu prețul vieții, alegorie pe care Isus o traduce apoi spunând: egÀ eimi ho poimgn ho kalós (În 10,11): „Eu sunt Pastorul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
desparte pastorul oile de capre); multe metafore din spusele lui Isus sunt din universul pastoral, dar la Ioan găsim o amplă alegorie în care e descrisă grijă păstorului pentru oi, ocrotirea pe care le-o asigura chiar cu prețul vieții, alegorie pe care Isus o traduce apoi spunând: egÀ eimi ho poimgn ho kalós (În 10,11): „Eu sunt Pastorul cel bun.” Epistola către evrei îl numește și ea, la un moment dat, pe Hristos ho poimgn tÄÎn probátÄn ho mégas
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]