7,003 matches
-
de stat-șef D.S.U. (dr. X) - vol. IV, filele 161-177. În data de 7.12.2021, în baza înscrisului de mai sus [„Analiza factorilor de risc (…) la data de 5.12.2021“], este emisă H.C.N.S.S.U. nr. 112/7.12.2021, prin care se propun prelungirea stării de alertă cu 30 de zile, cu începere din data de 9.12.2021, precum și măsurile necesar a fi aplicate în această perioadă (vol. III, filele 148-160). În aceeași zi, 8.12.2021, printr-o Adresă cu nr. 30.175/8.12.2021 (nedepusă la dosar), se solicită Ministerului
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
acestea menționându-se existența unor discriminări față de persoanele care nu pot fi vaccinate din motive medicale, afectarea activității operatorilor economici, invocându-se și câteva sentințe civile prin care se anulaseră în primă instanță unele hotărâri anterioare privind starea de alertă și în care se reținuse că se aduce atingere existenței drepturilor și libertăților și că această atingere este discriminatorie, precum și faptul că măsurile tind a se permanentiza, ducând la înlocuirea unei legi cu o hotărâre a Guvernului, cu nerespectarea
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
adresa de înaintare a acestor proiecte. Or, exact acestea erau înscrisurile care dovedeau exercitarea de către ministrul afacerilor interne a dreptului de inițiativă normativă. În ceea ce privește împrejurarea ca hotărârea C.N.S.S.U., prin care s-au propus prelungirea stării de alertă și măsurile aferente, a fost semnată de ministrul afacerilor interne (aspect care, de altfel, nici nu rezultă din dosar), aceasta nu are nicio semnificație din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, din moment ce, potrivit acestui text
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
acest aspect, reclamantul a susținut că această analiză trebuia întocmită de Grupul de Suport Tehnico-Științific și nu de Centrul Național de Conducere și Combatere a Intervenției. Instanța reține că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, „Starea de alertă se declară la nivel local, județean sau național, atunci când analiza factorilor de risc indică necesitatea amplificării răspunsului la o situație de urgență, pentru o perioadă limitată de timp, care nu poate fi mai mare de 30 de zile“, iar
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
4 alin. (1) lit. b) și c) din O.U.G. nr. 21/2004: Pe durata situațiilor de urgență sau a stărilor potențial generatoare de situații de urgență se întreprind, în condițiile legii, după caz, acțiuni și măsuri pentru: b) declararea stării de alertă; ... c) punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de protecție specifice tipurilor de risc și, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parțial afectată; ... Potrivit art. 4^3 alin. (3) și (4) din aceeași ordonanță: (3) Comitetul național pentru
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
protecție specifice tipurilor de risc și, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parțial afectată; ... Potrivit art. 4^3 alin. (3) și (4) din aceeași ordonanță: (3) Comitetul național pentru situații de urgență declară, cu acordul prim-ministrului, starea de alertă la nivelul mai multor județe ori la nivel național, precum și prelungirea sau încetarea acesteia. (4) Hotărârile privind declararea, prelungirea sau încetarea stării de alertă se fundamentează în baza analizei factorilor de risc prevăzuți la art. 4^1 de către grupurile
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
ordonanță: (3) Comitetul național pentru situații de urgență declară, cu acordul prim-ministrului, starea de alertă la nivelul mai multor județe ori la nivel național, precum și prelungirea sau încetarea acesteia. (4) Hotărârile privind declararea, prelungirea sau încetarea stării de alertă se fundamentează în baza analizei factorilor de risc prevăzuți la art. 4^1 de către grupurile de suport tehnico-științific constituite pe tipuri de risc. Potrivit celor menționate în preambulul său, H.C.N.S.U. nr. 112/2021 nu a fost emisă în temeiul art. 4
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
prevăzuți la art. 4^1 de către grupurile de suport tehnico-științific constituite pe tipuri de risc. Potrivit celor menționate în preambulul său, H.C.N.S.U. nr. 112/2021 nu a fost emisă în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) (privind declararea stării de alertă), ci în temeiul lit. c) (privind punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de protecție specifice tipurilor de risc) și, pe cale de consecință, acesteia nu îi vor fi aplicabile dispozițiile art. 4^3 alin. (3) și (4) privitoare la
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
5.12.2021“ a fost întocmit de către o entitate ce nu își putea desfășura activitatea, motiv pentru care nu putea fi luat în considerare la fundamentarea respectivei hotărâri. În ceea ce privește împrejurarea că hotărârea Parlamentului de încuviințare a stării de alertă fost declarată neconstituțională, Reclamantul a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 672/2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1030 din 28 octombrie 2021) a fost admisă sesizarea de neconstituționalitate formulată de un număr de 50 de parlamentari și s-a
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
nr. 672/2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1030 din 28 octombrie 2021) a fost admisă sesizarea de neconstituționalitate formulată de un număr de 50 de parlamentari și s-a constatat că Hotărârea Parlamentului României nr. 5/2020 pentru încuviințarea stării de alertă și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 este neconstituțională. Acesta a susținut că nu se poate prelungi
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
admisă sesizarea de neconstituționalitate formulată de un număr de 50 de parlamentari și s-a constatat că Hotărârea Parlamentului României nr. 5/2020 pentru încuviințarea stării de alertă și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 este neconstituțională. Acesta a susținut că nu se poate prelungi o stare de alertă a cărei încuviințare inițială s-a dispus printr-un act
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 este neconstituțională. Acesta a susținut că nu se poate prelungi o stare de alertă a cărei încuviințare inițială s-a dispus printr-un act normativ declarat neconstituțional. Cu privire la această critică, instanța constată că raționamentul reclamantului face abstracție de considerentele deciziei Curții Constituționale, mai exact de cele expuse în paragraful 33, potrivit căruia
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
abstracție de considerentele deciziei Curții Constituționale, mai exact de cele expuse în paragraful 33, potrivit căruia: 33. Curtea reține că neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020 nu are nicio consecință asupra existenței Hotărârii Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, act normativ de sine stătător, adoptat în executarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 și care continuă să producă efecte juridice
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
care continuă să producă efecte juridice în forma nemodificată prin dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020. ... Ca atare, dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 394/2020 potrivit cărora „Începând cu data de 18 mai 2020 se instituie starea de alertă pe întreg teritoriul țării pe o durată de 30 de zile“ nu au fost afectate de neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020, constituind astfel suport pentru prelungirile ulterioare ale stării de alertă. Față de cele de mai sus, critica reclamantului
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
de 18 mai 2020 se instituie starea de alertă pe întreg teritoriul țării pe o durată de 30 de zile“ nu au fost afectate de neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020, constituind astfel suport pentru prelungirile ulterioare ale stării de alertă. Față de cele de mai sus, critica reclamantului este neîntemeiată. În ceea ce privește lipsa unei evaluări preliminare de impact a reglementărilor (asupra libertăților și drepturilor fundamentale afectate, precum și asupra efectelor economice și sociale) Potrivit art. 7 din Legea
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
mod obligatoriu, de o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (4) Evaluarea preliminară a impactului este realizată de inițiatorul proiectului de act normativ. Având în vedere că măsurile dispuse pe perioada stării de alertă au vizat întreaga populație a României, că ele au presupus restricții în desfășurarea majorității activităților, atât pentru persoanele fizice, cât și persoanele juridice, în special agenți economici, corelativ cu impunerea indirectă a realizării unor cheltuieli pentru operațiunile de testare RT-PCR/antigen
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
observă că nota de fundamentare nu conține nicio rubrică dedicată acestui aspect. Față de cele de mai sus, curtea va reține încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 24/2000. În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor legale pentru prelungirea stării de alertă Acestei critici reclamantul i-a subsumat mai multe argumente, respectiv faptul că presupusul pericol (și chiar starea de alertă) durează de peste un an și jumătate, astfel încât măsura nu mai are caracter temporar, că evoluția situației epidemiologice este predictibilă
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
va reține încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 24/2000. În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor legale pentru prelungirea stării de alertă Acestei critici reclamantul i-a subsumat mai multe argumente, respectiv faptul că presupusul pericol (și chiar starea de alertă) durează de peste un an și jumătate, astfel încât măsura nu mai are caracter temporar, că evoluția situației epidemiologice este predictibilă, astfel încât amenințarea nu mai este iminentă, iar măsura nu mai este oportună, precum și faptul că numărul cazurilor
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
și rata medie de incidență nu justificau prelungirea acestei stări. Cu privire la primele două argumente, instanța reține că potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 55/2020: Art. 1 Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, inclusiv prin restrângerea exercițiului altor drepturi
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
fundamentale. (2) Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum și, după caz, cele de renunțare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile. Art. 2 Starea de alertă reprezintă răspunsul la o situație de urgență de amploare și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
când se analizează proporționalitatea măsurilor luate, din perspectiva conduitei avute de autorități în tot acest interval sau a existenței unor posibile remedii alternative). În același sens sunt și dispozițiile art. 3 alin. (2) din lege care permit prelungirea stării de alertă „ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea menținerii răspunsului amplificat pentru o perioadă de timp suplimentară, care nu poate fi mai mare de 30 de zile“. Față de cele de mai sus, reținând că persistența stării de
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea menținerii răspunsului amplificat pentru o perioadă de timp suplimentară, care nu poate fi mai mare de 30 de zile“. Față de cele de mai sus, reținând că persistența stării de alertă pe o perioadă de un an și jumătate, precum și existența, în esență a aceluiași tip de amenințare, nu constituie argumente care să se opună de plano prelungirii stării de alertă, instanța va înlătura această argumente, ca neîntemeiate. În ceea
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
cele de mai sus, reținând că persistența stării de alertă pe o perioadă de un an și jumătate, precum și existența, în esență a aceluiași tip de amenințare, nu constituie argumente care să se opună de plano prelungirii stării de alertă, instanța va înlătura această argumente, ca neîntemeiate. În ceea ce privește argumentul întemeiat pe numărul cazurilor active și rata medie de incidență, instanța reține că datele indicate de reclamant (număr de cazuri confirmate COVID la data de 7.12.2021 = 1.421, respectiv
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
datele indicate de pârâtul Guvernul României indică o situație mai gravă decât cea afirmată de reclamant. Ca atare, nici acest argument al reclamantului nu poate fi avut în vedere pentru demonstrarea neîndeplinirii condițiilor legale de fond pentru declararea stării de alertă, instanța neputând extinde analiza dincolo de limitele și argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată. În ceea ce privește faptul că măsurile aduc atingere existenței drepturilor sau libertăților Mai exact, este vorba de acele măsuri cuprinse în anexa H.C.N.S.S.U.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
altă parte „condițiile“ impuse pentru încetarea suspendării sunt strâns legate de persoanele în cauză (impunându-li-se modificarea unor parametri personali de natură preponderent fizică) și nu exclusiv de împrejurări exterioare legate de amenințarea ce a determinat prelungirea stării de alertă. În consecință, instanța reține că nu a fost respectată cerința impusă de art. 53 alin. (2) din Constituție, aceea ca măsurile de restrângere să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății. În ceea ce privește faptul că măsurile de
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]