2,235 matches
-
cînd descoperă pete pe ele, pentru ca în final Simona să le arunce în cuptrul de calcinare, pe care îl aprinde pentru un minut-două pînă se face totul scrum. Erau neimportante, șoptește. Să nu mă mai cauți, copilaș, ai înțeles? îl alintă cu palma pe tot obrazul, parcă să-i rețină fiecare cută. Peste cîteva zile plec la un congres de radiochimie, se uită ea adînc în ochii lui, iar Mihai înțelege că-i ultima oară cînd o mai vede. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
continuă să se uite Simona în ochii lui cu drag. Un fir alb. Pot să ți-l iau? Nu. Am sute, dar le-am ascuns sub vopsea. Pe-acesta am să-l las. Mi l-ai scos tu astăzi, se alintă femeia, apoi devine gravă: Să știi că peste vreo cincisprezece ani, poate douăzeci, poate doar zece, îi voi mărturisi, totuși, Inei cine este tatăl ei adevărat. În noaptea aceea, pe nisip, mi-ai spus că ai fost învățat să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
s-o iau razna printre mașini, am datoria și eu să accept că dincolo de interesul meu stă cauza unei vieți trăită senin și frumos, atît cît depinde de noi! Altfel, frumoasă cum ești, te invitam la crîșmă... Tace un timp, alintînd cu vîrful unui singur deget zulufii blonzi. Apoi, toată palma lui se lipește de tîmplă și coboară încet pe obrazul umed și rece, din cauza fulgilor loviți de el. Mă interesează ce-a fost în sufletul tău cînd ai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să m-asculte,/ ca vorbele-mi să sune stăruitor în inimi/ și să înving prin vrajă ? [...] Întâia te-am chemat/ cu numele de tată și tu mi-ai spus „copilă”,/ m-ai legănat întâia pe mine pe genunchi,/ m-ai alintat în schimbul răsfățurilor mele. (Ifigenia în Aulida) . Protagonista lui Victor Eftimiu afirmă în chip asemănător : Eu n-am frumosul cântec și vraja lui Orfeu,/ Dar ți-am rostit întâia cuvântul dulce : tată (II, p. 311). Atrizii se îndepărtează alteori sensibil de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mi-aduc aminte că toți s-au mirat și au început să râdă: „Marie cântă! Cum? Marie cântă!“ și ea s-a fâstâcit foarte tare și de-atunci n-a mai îngânat nici un cântec. Pe atunci oamenii încă o mai alintau, dar, după ce s-a întors bolnavă și chinuită, nimeni nu i-a arătat vreun pic de compătimire! Cât sunt de cruzi în această privință! Ce idei au! Prima care a întâmpinat-o cu ură și dispreț a fost maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se bucura de faptele acestui „prost“. Ca o concluzie la toate acestea, generalul observă că soția lui manifestă față de prinț un interes atât de mare, de parcă acesta i-ar fi fost fiu și că pe Aglaia cam începuse s-o alinte teribil; văzând acest lucru, generalul adoptă pentru un timp o ținută de om versat. Însă, iarăși, această bună dispoziție nu ținu mult. Trecură doar două săptămâni și din nou ceva se schimbă brusc, generăleasa se încruntă, iar generalul, ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot voi sfârși prin a avea o casă pe strada Liteinaia, poate chiar și două.“ „Cine știe, poate chiar trei!“ se gândea în sinea lui, dar niciodată nu spunea totul cu voce tare și își ascundea visul. Natura iubește și alintă asemenea oameni: precis că îl va răsplăti pe Ptițân nu cu trei, ci cu patru case, și o va face tocmai pentru că acesta știa încă din copilărie că nu va fi niciodată un Rotschild. În schimb, pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decentă și modestă ca întotdeauna, s-a împotrivit. A avut chiar curajul s-o înfrunte pe Livia. „Nu vreau ca soțul meu să semene cu un păun fudul“, i-a zis. Și tot timpul cât au rămas împreună, așa îl alinta: păunul meu! Genele i se umezesc. Știe că este ridicol, dar tot nu reușește să se stăpânească. Ca să-și mute gândul, începe să numere benzile purpurii de pe togile celor din jur. Descoperă că Augustus nu are decât una. Jubilează în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ești deja faimos În tot arhipelagul dintre Sumatra și Port-au-Prince, tratezi cu englezii, la căpitănia portului Darwin ești Înregistrat drept Kurtz și de-acum devii Kurtz pentru toată lumea - și Jim Cânepă pentru indigeni. Dar Într-o seară, În timp ce fata te alintă În cerdac și Crucea Sudului scânteiază ca niciodată, vai, cât de diferită de Ursa Mare, tu Înțelegi: ai vrea să te Întorci acasă. Numai pentru puțină vreme, ca să vezi ce-a mai rămas din tine prin locurile acelea. Iei șalupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tânără roșcată, spre un călăreț care aștepta la parter. Cheryl Marston simțea aceeași încântare pe care o simțea în fiecare dimineață de sâmbătă la vederea calului înalt, cu aspect sălbatic și cu pete caracteristice unui Appaloosa. - Bună dimineața, Donny, îl alintă ea pe animal. De fapt, numele real era Don Juan di Middleburg și era foarte potrivit după părerea lui Cheryl. Un gigolo autentic, după cum îi plăcea ei să glumească: în mâinile bărbaților, se zbătea teribil și necheza, dar cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mei puișori se preschimbase deja în pene. Venise vremea primelor încercări de zbor. Prin pricina ereților cei lacomi am decis ca lecțiile de zbor să fie făcute doar dimineață și seara. Zilnic, îi trezeam pe cei șapte puișori dis-de-dimineață, îi alintam frumos și apoi dădeam comanda de zbor: ,, Unu, doi, trei!” Când ziceam ,,trei”, frrr zburau toți până la marginea lăstarului din apropiere. Într-o joi, s-a auzit scârțâitul unui car prin apropiere. Când am ridicat ochii, am zărit mai întâi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a, C 8. COMPOZIȚII DUPĂ OPERE LITERARE Năsăud, 10 decembrie 1886 Iubita mea mamă, Îți scriu cu adâncă dragoste și recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine. Încă de când eram mic la casa dumitale m-ai îngrijit, m-ai alintat când eram bolnav și ai dat tot ceea ce aveai mai bun în cămăruțele inimii tale pentru ca eu să cresc un băiat mare, care astăzi îți este recunoscător pentru toate acestea. Tu ai fost pentru mine călăuza vieții, ființa care a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suflet, le spui fetelor, plină de îndurare, niște cuvinte triste. Le spui că nu mai ești în putere și că vei muri curând. O, nu, mamă! Să nu gândești așa, căci eu voi veni peste puțină vreme și te voi alinta și vei trăi veșnic ca o nemuritoare carte de dor și omenie și cântec fără moarte. Le mai mărturisești fetelor că nici tu nu mai știi la ce gândeai, vrând să ocolești adevărul. Dar te hotărăști să le spui că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște... când colo... ― Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urmărind cu interes lumina
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi gâdilau obrajii alintați de razele calde. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătând în verde se înălța în unde nevăzute viața cea mare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aflat din presă că nu i s-a întâmplat nimic. Era pur și simplu devastată. "De ce, de ce, de ce?" își zicea într-una. Acum însă, se mai liniștise, îl avea la sânul ei, îl adoră că pe un zeu și îl alinta că pe un copil. - E o mare implicare emoționantă, din partea mea, recunoscu el cam rușinat. Aveam impresia nevoii de o „supapa” de siguranță și aceea ai fost tu, Lăură. Asta-i tot, dar nu am avut niciodată curajul să- ti
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-i puneam pe mână în loc de brățară, apoi mergeam acasă la mine sau la tine, acolo unde nu era nimeni în dimineața respectivă, iar Udi oftează, aș fugi cu tine și acum dacă aș putea, Noam, așa îi plăcea să mă alinte pe vremuri, într-un amestec de afecțiune și iritare, pentru că eu pe vremea aceea eram încă destul de plată și purtam părul scurt, așa că de la depărtare păream doi băieți. Dacă vrei cu adevărat, poți, continui eu, Udi, concentrează-te, fă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
internat numai pentru câteva analize, totul va fi bine. O trag lângă mine și o așez pe genunchii mei, draga mea, cum ai ajuns aici, cum ai reușit să ne găsești, chiar acum voiam să te sun, dar ea spune alintându-se, vecina de jos mi-a spus că a fost la noi ambulanța și l-a luat pe tati, mi-a comandat un taxi și am venit aici singură, vocea ei este impregnată de mândrie, iar șoferul a fost extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
completă și corectă. Sfaturile lui Ludovic Orban către liberale: Femeile trebuie să devină respirația proaspătă a PNL; Lăsați singuri, bărbații un iau hotărâri sau nu le pun în practică. În adunările de bărbați se vorbește urât. O singură femeie este alintată. E mai bine să fie două. Se ceartă și îi lasă pe bărbații să lucreze. „Să nu mai conduceți PNL-ul doar prin soți”; „Să nu urmați stilul de carieră politică al lui Raluca Turcan, Mioara Mantale, Elena Udrea. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
legătura până să apuce să spună ceva. Auzi un zgomot surd prin așternut, în preajma ei, și se răsuci pentru a-i arunca o privire drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea motanului care începu să toarcă și să se alinte. ― Iar tu, dragul meu, mă aștepți aici, cuminte. Animalul se uită fix la ea și clipi, ea continuând să-i mângâie blana de pe spinare. Fără îndoială, el nu înțelesese nici ce îi spusese ea și nici ce se discutase adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un cerc puțin mai mare, ca să studiez: dincolo de hotarul străzii, să spunem; nu prea departe, și totuși în alt loc, cu alți oameni, inclusiv copii mici ca mine. Un grup numeros și parcă auster, chiar ca retorică: nu mă mai alintau toți, ca înainte. Eram pentru prima oară singur. La vârsta de trei ani și câteva luni am început să studiez, iar din momentul acela încep să-mi aduc aminte totul mult mai precis. S.A.: Era un grup mare? Să facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ele? Pe de o parte e bine să ai curajul să le poți privi în ochi, scăpărând, ca și cum ai privi ultimul adevăr al morții, pe de altă parte, oare nu-i mai bine să înveți să oblojești fantasmele, să le alinți și să le răsfeți, pentru că atunci și ele vor proceda la fel cu tine? Oare? În orice caz, eu voiam să mă scufund cu totul în această fantasmă a mea legată de golful și epava îngropată-n nisip din insula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
alte lucruri pe lângă. Nu ne puteam dezlipi unul de altul. În timp ce mă săruta, Sebastian a început să mă dezbrace de cămașă, degetele lui lungi dovedindu-se a fi la fel de agile pe cât păreau, o mână ținându-mă strâns în timp ce cealaltă mă alinta cu atâta pricepere și delicatețe încât i-am mușcat toată buza de jos, plină de plăcere. —Ah, am spus, tremurând din cap până în picioare. Sebastian... —Ce e? Și făcu ceva care nu poate fi spus, care m-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stăm de vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să le adun sub mine. Și mai zice că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În căldură - apoi intru-n. O vreme stăm nemișcați, nevorbiți, ne-nimica; lungi, alături, pe spate și lipiți. Atunci e cel mai bine de pe lumea asta, cu domnișoara: Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Plâng apoi, pentru că, gata, nu mai sunt orfănel. Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu...» - săracu era și domțători, fiindcă Îl ridicaseră Rușii, dar și eu, băietu lu’ domțători’, rămas orfănel de tată - săracu. Până acum, lumea mă căinase, mă alintase, mă dezmierdase; Îmi iertase toate poznele, toate năzbâtiile; nevestele și fetele mă șezuseră, spunându-mi să nu care cumva să spun ceva-cuiva, că nu se cade să spui că te uiți În sus, ca să intri-n rai pe la jos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]