7,971 matches
-
goale în așteptare, un stativ pentru perfuzii, lângă peretele din față, încă o ușă. Lumina ca un văl cenușiu, acoperea camera. Sonia făcu un efort și sprijinindu-se pe coate privi în jur. Tubul de perfuzie din braț se legănă alunecând în jos. Bluza ei de pijama, era pusă pe deasupra păturii. I se păruse curios, pentru că până atunci, avusese impresia că este îmbrăcată. Se uită. Peste piept, ca o platoșă groasă, avea un bandaj gros. Privi spre infirmieră încercând să-i
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Colivii la ferestre Dormi cu palma deschisă umărul dezvelit Am gasit cheia lacătului ruginit Visează-mă voi veni, voi veni După ce termin cerul de lustruit Eu, Pictorul acestui veac, Cu o penița Îți desenez izvoare la picioare Pe coapse cum alunecă vapoare Spre marile imaginare Și de sub ochișori Cum pleacă trenuri spre vrăjite gări Lacrima în cascadeă Spre pântec să nască izvor În loc de vânt Mă desenez pe mine în părul tău Cântând Mi-am lepădat aripile Umblu cu piciorul desculț Zbor
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
cea mai apropiată acum și uite că mă simt cumva sărăcită de cuvinte. Parcă am consumat o ploaie întreagă de trăiri în căutarea a ceva care să-mi redeschidă porțile scrisului. O clipă am apelat la un joc în care alunec mereu apoi am ascultat un fragment dintr-o piesă simfonică pe care o țin mereu aproape, atât cât să-mi rămână un simplu click pentru a o lăsa să-mi mângâie sufletul. Încă o ascult. Mă întorc la roman ca
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
a mângâiat cu privirea talia înaltă, mlădioasă, apoi cercetarea sa a căzut pe gâtul admirabil sculptat, pe conturul vag al sânilor rotunzi și grei, ascunși cu discreție de bluză și taiorul olive al ținutei office. Evaluarea masculului din el a alunecat flămândă spre posteriorul puțin bombat și cambrat, pe picioarele drepte, lungi, de gazelă neastâmpărată introduse în pantofi eleganți cu toc moderat. Încălzit de această primă întâlnire cu cea care îi ține gândurile prizoniere, Ștefan achită bucuros rata, mulțumește Domnului pentru
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
că o ventuză de aceste buze ispititoare care pronunță fraze adecvate specialității și sistemului. Și mai departe irisul ochilor de peruzea, explorează gâtul bronzat al tinerei și ajunge la rădăcina sânilor care se zăresc prin decolteul bluzei orange. Cuvintele ei alunecă aidoma unor perle bine șlefuite, pe un șirag catifelat, invizibil. Cu adevărat veștile sunt încurajatoare și finalmente lui îi va scădea binișor rata. Lângă această zână sufletul său freamătă ca un bujor în răcoarea dimineții de vară, încărcat de boabe
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ești nerecuperat! Oare-mi pasă? Azi am văzut ce-ntins e arcul vieții. Nu-mi călca inima, căci ochii-mi picur lacrimi peste odihna din seva mea. Voi aștepta ceasul de adevăr, plutind pe buzele noastre și tăcerea-ntinsă să alunece peste gânduri răscolite și prădate, chiar când ochii-mi picur lacrimi. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: OCHII-MI PICUR LACRIMI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș
OCHII-MI PICUR LACRIMI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384049_a_385378]
-
inimii. În ochii tăi aprind focul turbat care topește gheața sufletului meu. În ochii tăi ating beția patimii celor două trupuri goale udate de lacrimi de ploaie! În ochii tăi... SUB STEJARUL QARR (Nën lisin Qarr) Ploua peste pământul însetat alunecau mugurii ploii ca sudorile pe față, sub Qarr bătrân obosit de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete, oftaturi, rugăminți, îmbrățișare... Ploaia
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete, oftaturi, rugăminți, îmbrățișare... Ploaia năpustește peste pământul nefericit împacă Stejarul topit în plâns, stropii alunecă peste fruntea gândită într-o dulce dezmierdare mult așteptată. Dintr-odată pe cer clipește o stea invidiază beția sufletelor sub Qarr, oh, cât de fericiți am fost astăzi ploaia uda trupul și sufletul... PRIVIRI (Syshikime) Noapte de toamnă în care
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
nu mai sunt confidenta ta? - Ei, înainte îți mai spuneam câte ceva doar ca să te provoc, să-ți văd reacțiile că doar ai optsprezece ani și curge sânge tânăr și fierbinte prin tine, nu ai gheață. - Am uitat să te întreb, alunecă ea discuția spre o altă direcție pentru a nu-i răspunde colegei sale, atunci după plecarea mea, cum s-a terminat distracția de la Simona. - Cum să se termine. Am văzut o casetă și apoi spre ziuă ne-a cam ajuns
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LACRIMA CERULUI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lacrima cerului, alunecând pe fereastra mea în disperarea unui anotimp pierdut, mărgelele-și întinde și-ncepe-a implora cu limba aburită a altui început. În monologul trist, cu note discordante, aș înțelege stele și lumi debusolate, găsite-n drumuri curbe, în ritmuri galopante
LACRIMA CERULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384116_a_385445]
-
florile la albine! Toate cântecele sunt o iubire duioasă, un soare vioriu pe cristalul geamului inimii. O salbă de comoară jucând pe sânul viu și capricios al iubirii sunt cântecele compozitorului Florin Bogardo, cutremurând și firul de iarbă pe deasupra căruia alunecă umbra lor! Nicio șoaptă din univers nu e mai lină decât aceste melodii și totuși ele urcă până la văzduhul sufletesc, trece prin armura inimii, până la golful străjuit de flăcări, din miezul ei! Tot ce e împietrit în natura omului captează
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
Auzi cum sună pământul lasciv am să învăț să fiu piatră fără nici o crăpătură prin care să visez răsunet doar când ploiele mușcă din noroi încrâncenată-n mine să zdrobesc pădurile virgine la vânătoare de răspunsuri printre hățișuri până când voi aluneca netulburată de rotirea anotimpurilor într-o a cincea dimensiune Referință Bibliografică: Ceva mai mult decât nimic / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
zbatem pentru viitor, Pentru un drum mai bun în viață, Dar suntem numai o paiață Ce pune un scenariu-n rol. Și vom spera, a câta oară, Că vom avea noroc din plin Și-n echilibru, pe destin, Nu vom aluneca pe sfoară... Sursă foto: Internet Referință Bibliografică: ACROBAȚI PE SFOARA DESTINULUI / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Manolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ACROBAŢI PE SFOARA DESTINULUI de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383386_a_384715]
-
2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe aripi desprinse din nemurire, Ce se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce se sting în dulci chemări... Lumini ce străbat prin margini de lume Călăuzesc mereu zboruri de nume, În curgerea celestă spre infinit, Glorios le e
CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383413_a_384742]
-
Ce curg viu din condei, cu un însetat dor... Mi-au spus că le e bine acolo-n depărtări, Și nu ar mai vrea sa se întoarcă nicicând, Ci-n curcubee, sa rătăcească vor, prin zări, Învârtindu-se senin, lent alunecând... S-au îmbrăcat în haine din stele desprinse, Și-ar dori să danseze în scări, printre nori, Să plutească prin cer și cosmos, neatinse, Iar, uneori, să-mi trimită vise-n culori... Și mi-au plecat gândurile-n exil, e
EXILUL GÂNDURILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383415_a_384744]
-
în mine un clocot , nestăpânit și mistuitor, cu toate că sprâncenele - mi erau de zăpadă, iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil de trecut , pe un carosabil ce nu se mai știe de-i carosabil , câmp sau cer, alunec pe un polei celest , pe toată talpa raiului, simt că mă voi prăbuși, dar va fi ok , accept, însă mă reechilibrez, merg și nu ajung, dar poate că fac drumul întors și de fapt mă întorc în loc să avansez, fără scheme
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
ar fi dus la un blocaj renal, otravă. Era în cantitate, deocamdată mică, probabil otrăvirea începuse nu de mult timp. Cum s-a ajuns aici, Delia? o întrebă alarmat doctorul Motrescu. De unde și până unde, fată dragă? De ce viața ta alunecă vertiginos? Te știu puternică, nu te lăsăm. Neisprăvitului acela de fost soț al tău care, poftim, și-a părăsit nu doar familia ci și serviciul. N-o să-i iert comportamentul. Nu am aflat ce face și unde își desfășoară profesia
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
bărbatul s-a ridicat din pat și a îmbrățișat-o cu brațele lui tinere și puternice. Gura dornică de iubire a cuprins buzele senzuale ale iubitei într-un sărut pasional. Prosopul s-a desprins din legătura fragilă, fără zgomot a alunecat pe parchetul lustruit, trupul de zeiță a rămas descoperit , împudică imagine, dar plină de candoare prin naturalețea ei, deși nu o vedea pentru prima dată fără haine, Ică a rămas la fel de surprins de talia frumos sculptată și picioarele svelte cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
ne-nțeles mă doare Și ce departe astăzi mi-s! De marea ta neadormita mare De ochii tăi nepotoliți Și mă întreb de-atatea ori De ce suntem mereu grăbiți! Mai cade iată câte-o frunză Mai cade undeva în mine Alunecă încet,tăcută Încercând dorul să-mi aline! Citește mai mult TOMNATIC GÂNDMai cade iată câte-o frunzăSe mai alungă câte-un visși timpul ne-nțeles mă doareși ce departe astăzi mi-s!De marea ta neadormita mareDe ochii tăi nepotolițiși
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors, strop de lavă prelins pe zidul de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în roșu, cetina-i se-adună și, din țepoasă, în mângâietori și catifelați fulgi de ceață se rostuiește! Pe dată, bradul se scutură și fulgii se unesc în minunate pene ce-mbracă un cocoș purpuriu, precum fostul meu chip-batistă de
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
și-așa ne ducem toții...ca frunza: Rând pe rând. Vis Legat la ochi am rătăcit în munți Pe o cărare-ngustă și pustie Și tălpile-mi gemeau de carne vie Din frunze moarte-mi făcea vântul punți. Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
rănile care o dureau cel mai mult ,erau cele ale sufletului,răni făcute de un sentiment puternic,de o așa amploare că nu mai conta nimic.....ucigașa dragoste.Chipul blând și scăldat în raze de luna se schimbă brusc, deoarece alunecă pe o piatră acoperită cu mușchi umed și căzu greoi pe frunzele că o învelitoare a pământului. Acest lucru o făcu pe Karon să revină la realitate. Se auzi un scrâncet înfundat de durere în tăcerea nopții ,de parcă ar fi
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
vede pe Alexandru clătinându-se cu un buchet de flori în mâini, deschide cu inima strânsă fereastra și-l aude răcnind la ea: Ce este... tot o curvă?... Avem o fetiță!...spuse ea cu o voce gâtuită de teamă... Florile alunecă din mâinile soțului ei care împleticindu-se-i șoptește : Să nu vă prind la ușa mea, nu ai ce căuta cu ea acasă!...și pleacă ucigându-i și ultima rază de speranță. Magdalena închide fereastra odată cu speranța care-i mai
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]