3,081 matches
-
ce gândeam, până ce, reflectându-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste și nu faci nimic împotriva lor să nu devii tu însuți ca ele, mi-am zis cu amărăciune”. Pe măsură ce-i povesteam Emiliei visul, mă convingeam singur că lucram la o operă capitală. Pentru a da și mai multă greutate vorbelor mele, am ascuns acasă, sub o pânză, o bucată de marmură, iar în săptămânile următoare i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să suporte praful din hârtii ca pe o fatalitate. Scria o istorie a azilului. Ce fel de istorie? am întrebat politicos. Zâmbetul lui deveni atunci slugarnic și viclean. Mi-a explicat că toți cei care veneau acolo se vindecau de amărăciunile vechi și, cu timpul, chiar le uitau. — Știți, aerul mării, apa, lumina fac să se șteargă trecutul. De aceea trebuie să mă grăbesc totdeauna. Și cum nu pricepeam la ce anume trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionați de vreun bătrân și numai când îl vedeam disperat. Exista, țin minte, un orb care trecea la ore fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran, trăgând de cuvertura de bumbac și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui Fran se aprinse deodată ca o văpaie și își dori să aline orice durere care întuneca viața și fericirea lui Laurence. El ridică ochii spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu spune niciodată: „asta e o întrebare încuietoare“. Nu conta nici măcar dacă luai decizia greșită, cu condiția să iei una. Fran descoperi că, dacă se concentra pe a avea o atitudine hotărâtă, putea să țină la distanță valul cenușiu de amărăciune care o copleșea văzând că o altă relație - una despre care credea că era cea potrivită - eșuase. Joi numărul pe săptămâna în curs apăruse fără probleme - unul chiar bunicel de fapt - și se distribuiseră sarcinile pentru săptămâna următoare, urmând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună dreptate, soția și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să-l poată contrazice, să poată nega acuzația, dar nu putea. Era adevărat. Asta era exact ce gândise despre el. Până acum. Dovedind un simț infailibil de coordonare, Fran își dădu seama că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Francesca. Mă exasperează. Rătăcește de nebun prin parc și lipsește cu orele. Trebuie să-i spui fiecare lucru de zece ori și tot îl uită. Nu știu ce naiba se întâmplă cu el. Și nici că-ți pasă, își zise Fran cu amărăciune, asta dacă nu te deranjează de la afurisitul ăla de bridge. Deci, când plănuiți să vă căsătoriți? întrebă în cele din urmă maică-sa. — Nu ne-am hotărât exact. Totul s-a întâmplat destul de brusc. Oricum, cred că ar cam trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
paharul de Perrier în mână, când simți o bătaie ușoară pe umăr. Se întoarse ușurată, sperând că era Stevie, venită s-o salveze, și dădu peste figura furioasă a lui Jack Allen. — Am auzit că ar trebui să te felicit. Amărăciunea din glasul lui o șocă. — Să înțeleg că eu am fost stripperul de la petrecerea burlăcițelor? Avertizează-mă data viitoare, măcar să scot un ban cinstit. — Jack... eu... știi, toată povestea m-a luat și pe mine prin surprindere, nu doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chiar și depresia, pot conduce la simptome similare. După cum ar putea face-o și excesul de alcool, dar bănuiesc că nu e cazul aici. Nu că n-ar fi existat șanse cu ea prin preajmă, își zise Fran plină de amărăciune. Într-un fel, mai degrabă ar fi bănuit-o pe maică-sa că bea sherry pe ascuns. — Și dacă nici una din acestea nu este cauza? întrebă Fran încet. — Atunci ar putea fi Alzheimer. Dar acesta nu e un diagnostic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cealaltă, sprijinindu-se reciproc, găsind alinare una în suferința celeilalte. Îi mai fac și alte analize, dar nu sunt semne prea bune. Trebuie să găsesc ajutor specializat pentru mama. Îi e foarte greu să facă față situației. — Nu zău. Intensitatea amărăciunii din vocea lui Stevie o uimi pe Fran. — Lui Phyllis i-a fost greu să înfrunte și varicela. Mai puțin când a avut-o ea. Atunci toată lumea a trebuit să se învârtă în jurul ei. E nevrotică, Fran. — Da, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care nu dăduse vreun semn că ar recunoaște-o - e că nu știa cine sunt! Își îngropă fața în umărul lui Stevie, în puloverul ei de lână. — N-ar fi ajuns niciodată acolo dacă aș fi fost eu soția lui! Amărăciunea lui Stevie reverberă în încăpere, aproape înfricoșătoare prin intensitatea ei. Brusc, se desprinse din îmbrățișare și o bătu pe Fran pe umăr. — Vino, Fran, iubito. Așa nu-l ajutăm deloc pe Ralph. Ar trebui să ne concentrăm forțele pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rău a avut ce pune pe masă, cârnați, chifteluțe... n-am mâncat, n-am băut. Doamne, de nouă ani de zile am făcut revelioane cu ei... am ajuns singur. Mi-a venit greu de tot. Acasă, la tata, am văzut amărăciune, singur, fără un copil. M-am dus la Oltenița, s-o rog, s-o implor, că viața fără ea nu are rost. Vă spun cinstit, că eu nu vreau să mint, dacă nu vrea de bunăvoie, de o ameninț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
exprimă, nu o dată, decepția față de starea arhitecturii din România. Preluînd din revista pentru Olanda și Indii - Bouwen, din Harlem - o informație privind construirea Școlii politehnice din Raval în urma unui concurs internațional de proiecte, autorul notiței - probabil Marcel Iancu - comentează cu amărăciune: „La noi clădirile publice sînt încredințate fără concurs (necum internațional), pe bază de afaceri sau favoruri politice” (Contimporanul, nr. 49). În nr. 63 se anunță că, „sub direcția concetățeanului nostru Jean Badovici, apare la Paris, în editura Albert Morance, L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În rest, le-am încercat, probabil, pe toate. ― Ești obosit. Când te vei odihni vei gândi, poate, altfel. ― Nu cred. X ― Sunt convins, Galilei, că iubești într-adevăr lucrurile pe care le atingi. Asta nu mă împiedică să remarc o amărăciune ascunsă în vorbele tale. ― Ție nu ți s-a întîmplat niciodată să stai la soare plin de umbre? Îți amintești totul, și totul este atât de viu în tine încît te temi să faci vreo mișcare, să nu distrugi clipa
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am învățat să iubesc violent ceea ce eram amenințat să pierd. Mi-au vorbit despre Dumnezeu și am descoperit astfel cât de mult sunt legat de ceea ce e omenesc. Și ce e mai omenesc decât să te simți vulnerabil? ― Chiar și amărăciunile tale sunt pline de soare. ― Când stăteam îngropat între cărți, îmi îngăduiam rar luxul de a lenevi în iarba caldă; luxul cel mai puțin costisitor și cel mai apropiat de taina vieții într-o zi, m-am dus pe malul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
departe de oameni. ― Nu cumva ai devenit mizantrop? ― Dacă n-am devenit, nu mai am mult. Și e, exclusiv, meritul meu că mai am îndoieli. ― E grav ce-mi spui. ― Când mă plimb aici, printre chiparoși, nu-mi trezește nici o amărăciune porunca: "Iubește pe aproapele tău". Văd numai iarba, pietrele calde, un cer curat, plin de promisiuni și uit restul. Toate furiile mă părăsesc Melancoliile se calmează. ― Dar amintirile de la Inchiziție, nu. ― Când nu mă mai gândesc la procurori, până și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
arătîndu-le că le lipsește nu doar curajul, le lipsesc și modelele în care să poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine, Galilei, vehemența vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să nu-i mai dai "bună ziua" cuiva pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mult de când luase parte la pregătirea mea pentru primirea botezului. Era tot bărbatul osos, cu barba și cu părul numai cârlionți, de odinioară și nu prea îmbătrânit, numai paloarea și mâhnirea din ochi erau la el o noutate. Molipsit de amărăciune, l-am însoțit pe Rotari la mine acasă. Toată noaptea a plouat cu înverșunare, și cerul dimineții nu făgăduia o zi mai frumoasă. Am pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu sare animală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
știu. În schimb, sunt un medic bun, de stirpe și de școală grecească. Poți să ai încredere-n mine. L-am întrebat cum de se retrăsese într-un sat din creierul munților, irosind bunătate de știință. Mi-a răspuns cu amărăciune: - Aurul Ravennei, după ce mi-a cumpărat sufletul, era cât pe-aci să-mi ducă la pierzanie și trupul. Janika este numele pe care mi l-au dat păstorii care m-au primit printre ei. Nu mă întreba mai mult. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
desagi pe care i-am cumpănit pe cal și am dat foc casei. Cei mai în vârstă m-au însoțit, triști și rușinați, preț de o milă dincolo de domeniu, spre Concordia. Când ne-am luat rămas-bun, le-am zis cu amărăciune: - Dacă n-o să izbutiți să-i faceți pe tineri să priceapă că e bine să accepte ceea ce e bun în lume, chiar dacă nu e longobard, poporul vostru va trebui să se bizuie doar pe propriile spade, ceea ce înseamnă pieirea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În care cântau - dându-i astfel ocazia să creadă că era ceva de ascuns În prieteniile acelea. Începu să facă mofturi cu colegii lui Antonio și chiar cu superiorii lui. Antonio, ascultându-i telefoanele, căutând În lenjeria ei, descoperind cu amărăciune indescriptibilă măruntele și pateticele ei minciuni și trimițând-o de trei ori la spital. Sau de patru? Trebuia să vorbească acum, imediat, fără să mai aștepte, despre anii aceia de anchete, de litigii, de insulte și interogatorii, de umiliri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îi vine să râdă astăzi, când se gândește la sentimentul lui de-atunci, de satisfacție și bucurie ținută bine în chichița sufletului pentru momentul în care Petru lui Ioniță o să-apară cu inelul. În schimb, nu i-a trecut încă amărăciunea pe care a simțit-o, când din stufărișul lacului a venit spre el săgeata lui Petru. Omul se speriase într-adevăr, dar nu așa cum crezuse Zogru, căzând grămadă. Ci se pregătise bine. Coborâse din podul casei șase tigve mari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înmulțeau și turmele lui Iacob aduceau tot mai multă lână de tors. Dar Lea nu era geloasă în felul ăla stupid în care sunt geloase fetele în cântecele de amor, acelea care mor de dor. Nu era nici pic de amărăciune în tristețea Leei când Iacob se culca cu celelalte neveste ale lui. Cu adevărat îi iubea și pe ceilalți fii ai lui și-i avusese aproape pe toți la sânul ei la un moment dat. Știa că Iacob o chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că ar fi de fapt tatăl denaturat al femeii. Și l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și ar fi omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus ea, cu o voce șoptită, care era în același timp mândră și supusă. Dar, apoi, atâtea fiice mi s-au născut moarte. Și atâția fii. Doar doi au supraviețuit. Cine poate să explice misterul ăsta? Bunica a tăcut și amărăciunea ei le-a copleșit pe toate cele care ascultau, umerii ni s-au scuturat într-un suspin. Chiar și eu, care nu pierdusem nici un copil, am simțit golul dureros pe care îl simte o mamă. Apoi, bunica s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]