2,910 matches
-
marele spătar Mihai Cantacuzino sărutară mâna sfinției sale și se îndreptară spre cei care-i așteptau. Seraschierul, generalul de la Turtucaia, vorbind turcește îi comunica agăi Kuciuk Selin cum se va face trecerea alaiului peste Dunăre la Oltenița. În discuția lor interveniră amabil cei doi prinți, exprimând dorința domnitorului de a grăbi operațiunea. — Ziua, arșița este atât de mare încât nici om nici dobitoc nu pot munci în nici un fel. Toți caută umbră, pică toropiți de zăpușeală și lac de sudoare, explica beizadea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și rămase mulțumit. Se îndreptă de spate și ieși din odăiță să caute rachiul de care avea nevoie. În timpul cinei, din colțul lui unde sta nebăgat în seamă printre dregători de rangul trei, observă surprins că domnul, cu un zâmbet amabil pe față nu mânca aproape nimic, teancul de talgere din fața sa fiind mai înalt decât al celorlalți, pentru că măria sa nu termina nici un fel de mâncare. Să fie oare iarăși bolnav? Pylarino se sculă discret de la locul lui și, printre cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
surprins când îi văzu pe cei invitați așezați pe lavițele neprietenoase dimprejurul zidurilor. Pe peretele opus ferestrelor, sub icoana Maicii Domnului ardea candela. Doamne, iartă-mă că o să stric pacea sfântă a acestei seri, se rugă Brâncoveanu în gând. Începu amabil conversația, întrebându-l curtenitor pe marele stolnic despre cum a fost vremea în țară, despre recolta de grâu, seceriș și altele, apoi adresându-se sfinției sale, se interesă de mersul muncii la tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cina se va desfășura între ei patru: fostul mare stolnic Cantacuzino, fostul mare spătar Cantacuzino, el și gazda lor. De o eleganță impecabilă, vestimentația de doliu a prințului îi punea în evidență trăsăturile fine, suplețea trupului și grația mișcărilor. Zâmbea amabil, dar trist, tristețe care îi maturiza expresia feții, dându-i în același timp și un aer de melancolie adolescentină. Del Chiaro îl întâlnea în particular pentru prima oară de când relațiile lor, după nenorocirea care-l lovise pe prinț în urmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i rămânea doar perspectiva însușirii pe de rost a sintaxei grecești din manualul „cuscrului meu”, cum îi plăcea el să-l numească pe Alexandru Mavrocordat, răposatul mare exaporit, neam cu doamna Stanca prin Alexandru Iliaș. Ea a fost cea care, amabilă, a reluat conversația când mâncarea pregătită europenește a fost înlocuită cu desertul oriental adus de cafegiii cu mișcări lente și neauzite. Neică Mihai, îți mulțumesc că mi-ai dat prilejul să-mi aduc aminte de felul în care vlădica Theodosie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cale treburile țării, căci duminica următoare fiind Floriile grijile vieții publice treceau pe alt plan, lăsând loc reculegerii și pregătirilor pentru Paște. După ce vărul și finul măriei sale marele logofăt Ștefan Cantacuzino anunță în ce pricini aveau de hotărât, vodă amabil îi cântări cu privirea pe cei doi unchi ai săi care stăteau alături, pe fostul mare stolnic Constantin și pe fostul mare spătar Mihai și, lăsând să-i scape din mână scrisoarea lui Corai, spuse: În zori s-a primit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că nu mai apucă în veci asemenea minune, răspunse tot șoptind Ștefan. Printre dinți se auzi mustrarea prințului Constantin: — Mai tăceți odată! Ce strică Mateiaș că e prâslea și că-i alintat? Fețele celor trei frați Brâncoveni își reluară expresia amabilă, divanul trecuse la judecarea pârilor de încălcare a proprietății. Ștefan, cu ochii spre vodă, examina atent profilele celor doi unchi Cantacuzini. Și ei își șopteau ceva. Ah, da, în grecește, gândi prințul, mai mult de atât neputând prinde. Ce complicată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să i se confiște. Înainte ca domnitorul cu întreaga lui familie să fie arestați din nou, chiar în seara care a premers acest trist eveniment, banul Știrbei l-a invitat pe el, patriarhul Ierusalimului, la cină. Printre zâmbete și vorbe amabile, banul i-a dat să înțeleagă că Io Ștefan Voievod are pregătite documente compromițătoare la adresa domnului mazilit și că nu se știe câte capete vor cădea atunci. I-a declarat deschis că scrisorile pe care le-a trimis Brâncoveanu în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mănăstiri; apartamentele destinate călătorilor se învecinează cu reședința episcopului. N-am mai înceta cu elogiile dacă ar trebui să lăudăm masa fastuoasă și îmbelșugată, vinurile bune ce ni s-au oferit; cea mai mare parte dintre aceste laude îi revine amabilei primiri a prelatului, care îndeplinește acum funcția de episcop la Buzău 74. O grădină imensă se află alături de mânăstire și e udată printr-un canal abătut din torent. Duminica, joia și în zilele de sărbătoare, grădina este deschisă populației și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
renumele ieșencelor e bine meritat. În acest oraș de lux, demimondenele ar trebui să fie în vogă; să nu ne facem iluzii: ele nu vin aici nici de la Paris, nici din altă parte. "La ce bun, ne spunea una dintre amabilele noastre interlocutoare; inima se plasează așa de ușor aici!" Transmitem vorba de duh fără a-i schimba vreo silabă măcar. Clasa de mijloc nu există la Iași, iar clasa muncitoare încă și mai puțin; dintr-o populație de șaptezeci de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dezlănțuite timp de trei zile întregi, întrerupând astfel toate comunicațiile în diferite perioade ale anului? Acest torent e Buzăul; trebuie traversat în fața orașului omonim; nu există alte vaduri. Ne-am dobândit odihna pe drept și am gustat-o sub acoperișul amabilului și savantului nostru prelat. Am ajuns exact de sărbătoarea Sfântului Ilie (profetul Elie), cinstit aici ca stăpân al tunetului, patron al trăsnetului, cel care împarte norii și alte accidente atmosferice. Această zi e foarte respectată de creștinii din Orient; ei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zile aici, sunt obligați să plătească pentru muzică și pentru întreținerea drumurilor și a promenadelor o contribuție care variază în funcție de cinul personajelor: fiecare este clasat și numerotat aici. Administrația și poliția băilor se află sub orânduire militară; un maior foarte amabil îndulcește cât poate severitatea consemnului, dar, cu toată buna sa voință, nu poate face ca porțile hotelurilor să nu le fie închise întârziaților rămași în pădure după ora nouă. Acestea sunt micile neplăceri din Hercules Bader; acest ordin nu pare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe pământul nostru. Din fericire, nu există peste tot aceleași motive de aversiune. Există locuințe splendide ce se însărcinează să compenseze pentru toate; în puținele saloane în care ni s-a permis intrarea, am avut mereu parte de o primire amabilă. Am avut răgazul de a examina de aproape, la câteva serate dansante, trăsăturile particulare ale frumuseții româncelor. Tinerele fete și tinerele femei se întreceau în farmece. Se văd aici fizionomii grecești, italiene, spaniole, încât le poți confunda. Nimic nu e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
scara A. Cu multe scuze și transmițând condoleanțe, am reușit să recenzez și familia decedatului. Locuiau doar părinții aici, el locuise, am aflat de la danșii, În blocul vecin cu blocul unde stau eu. Găsesc și locatarii de la etajul 3, foarte amabili, văduvi, văduve, locuind singuri, copiii lor, realizați, căsătoriți, răspândiți prin cartier, aproape de ei să se ajute reciproc. Priviri senine, oameni mulțumiți pentru ce au realizat În viață, majoritatea intelectuali, unii cu doctorate, dar nemulțumiți de situația din țară. La etajul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
d'Arrast. Dar, în fața expresiei lui d'Arrast: - Nu te grăbi, el niciodată grăbit. După ce se rase, cu apă minerală, d'Arrast se îndreptă spre ieșirea pavilionului. Primarul, care avea proporțiile și, sub ochelarii înrămați cu aur, înfățișarea unei nevăstuici amabile, părea absorbit în contemplarea ursuză a ploii. Dar un surâs încântător i se așternu pe chip de îndată ce-l zări pe d'Arrast. Își îndreptă trupul scund, și făcu repede câțiva pași înainte, încercând să-l strângă în brațe pe "domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o mamă, ca pe o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vină după masă pentru a trage proiectul aflat în întârziere sau strecoară peste rând planșele aduse de doamna Ortansa. Confidenta secretarei directorului, de la care află înaintea altora știri importante, amica celor de la serviciul financiar sau administrativ, chiar și de la Cadre... Amabilă cu magazionerul care repartizează rechizitele și cu gestionarul de stofe de peste drum, zâmbind măcelarului cu un singur ochi de la colț, dispus s-o anunțe din timp când vine ceva mai de soi, ca să mobilizeze și ea, mai departe, pe Caropol
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dulce. Pe-acolo se primblă o fată-în albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mână Și șoptea: mă iubește... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și - proastă, Când aștepți pe amant, scriitor la subprefectură, Tânăr plin de speranțe venind cu luleaua în gură... Soarele-a apus, iar luna, o cloșcă rotundă și grasă, 80Merge pe-a cerului aer moale ș-albastru și lasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a fi întotdeauna intelectualitatea. După un timp, multe idealuri sunt agresate de celulita. Lipsa de comunicare continuă să fie maladia supremă a omenirii. Dacă am avea mai multe vieți, ne-am bate joc de fiecare. Dar în alt mod. Fii amabil cu cei din rândul cărora, pentru că te vei reîntâlni cu ei la coborâre. Excesul poate fi mormântul voluptății. Prea multe cărți semăna cu o camera goală. Bărbații se însoară târziu, mor primii și tot li se pare căsătoria o veșnicie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea fi mascota izbânzii. Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. Românii și-au depozitat geniul în glume. Întotdeauna, umorul este fertilizat de imperfecțiunile epocii. Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. Angajăm actori de comedie. Rugăm - foarte multă seriozitate. Zâmbetul e un semn că viața are totuși un sens. Jovialitatea imbecilă nu este rudă cu umorul. Umorul - această mirodenie a artei. Zeflemeaua pare a fi un concubinaj al aroganței cu prostia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e!!... „Ospătar, servește-mi, te rog, și mie vinul acela pe care l-ai adus la masa vecină. -Sânteți și dumneavoastră din corpul de control al centralei?” „Un ins iese din cramă cam cherchelit și se adresează unui trecător: Fiți amabil, ce oră este? Patru și jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în frunte? Trei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aplecându-și fața spre Traian, care-o privi surprins de această apropiere neașteptată, închise ochii gri și-i spuse încet: - Mă doare capul... o durere surdă. Nu-mi vine să mai plec acasă! - Vrei să te frecționez puțin? o întrebă amabil. Ea alunecă fără un cuvânt și mai mult spre el... destinsă, se sprijini moale prin pătură. Respirația îl pătrunse până la pântec și se înfioră. Femeia îl simți cum emite unde de întrebare și își apăsă tot mai mult răsuflarea fierbinte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la birouri." Mi-a făcut bine această reântâlnire cu amabilitatea angajatului român, așa că la birouri am scos pașaportul francez și două sute de parai cerând să ajung de urgență la București. Dar avionul ăsta zboară la Constanța, domnule", mi-a răspuns amabil în engleză reprezentantul TAROM. "Aveți avion direct mâine, la ora 13," "Trebuie să ajung urgent la București în seara aceasta, am dat-o pe românește, haide, domnule, știu că poți dacă mai ai un loc liber. Dumneata dai bording-pass-urile, nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a venit să-i zic, bașca vorbești cu unul care lucrează în turism și făcea trei zboruri pe zi în India. "Potolește-te", mi-am zis. "Vrei să pleci, plătești și lași circul deoparte, nu vrei să pleci, omul ăsta amabil îți dă motive să terăzgîndești, unul după altul. Fii bărbat! Decide-te." "Și cât trebuie să-i dăm pilotului?" întreb șmecher. "O sută", răspunde escrocul devenit infractor doar la insistențele mele. Deci cincizeci tu și cincizeci tu, înțeleg, dacă ai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nici în cele, artistic, regizate; Nu cred în ura afișată Dar mi-e teamă de cea abil mascată; Nu cred în jurăminte false, Nici în promisiunile frumoase; Nu cred în amabilitatea afectată, Și detest ostilitatea deghizată; Nu cred în laude amabile, Nici în acte caritabile. Mă îndoiesc, uneori, de prevederile vremii Și, mai adesea, de jurămintele Evei; Nu cred în ofertele electorale, Care-s minciuni și vorbe goale; Nu cred în zodii și în vrăjitoare, Nici în fericirea vieții viitoare. „Aristocratul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]