9,447 matches
-
dl. Vlaicu Bârna?". "Eu", am răspuns. "Aveți o scrisoare de la dl. Călinescu". Am luat scrisoarea - era într-un plic cu antetul Academiei - și am citit-o imediat. Era scrisă pe un ton extrem de civilizat, dar așa, cum să spun, cam amar. Autorul mă ruga să-i înapoiez manuscrisul, lăsând să se înțeleagă că el n-a dorit să-l depună la editură, ci că mi l-a dat mie, ca persoană particulară, să-l citesc. în sfârșit, ceva de genul acesta
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
la masa suferinții cimitirului de ger. Zăpada topește sfinții pânea frântă rar respiră dogoare/ înmiresmare și a vinului sudoare pâlpâie clipiri de lyră. Măria-sa maica bună - floarea paștei în furtună - mânile își împreună în năpăstuita sare și-n troienele amare subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a bărbii rădăcină și se-aud și se arată pe tipsia-nsângerată picătura milei lină melosul
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
Dorin Ploscaru din depărtări exotice veneau păsări sumersibile albe 1. o muzică amară îmi curgea în urechi din depărtări exotice veneau niște păsări sumersibile albe 2. ce-mi amînau existența într-un somn adînc într-un dangăt de clopot. din străfundurile mării grațioasele păsări transparentele mătăsuri mă transportau de pe un pat vișiniu deasupra
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
și ai hăurilor Se măriră și începură să strălucească. Asemenea stelei care apăru undeva Pe cer, undeva, cred în sud În acel îndepărtat colț al lumii În care cuvintele latine se strecor Prin unghere și se șoptesc singure Amo, amo, amare. Vasile, prietenul meu, înota Pe străzi întortocheate Si bufnița, Bufnița-l însoțea cu ochii ei luminoși Luminându-i unda, luminându-i și mâna Care prindea copacii cu frunzele lor Divers colorate în toamna târzie, Goblen auriu, roșu cărămiziu, verde brun
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
toamna târzie, Goblen auriu, roșu cărămiziu, verde brun, Presimțiri de ploaie, Presimțiri de lacrimi. Convoiul urcă dealul încet și Vasile, prietenul meu și Bufnița lui Cad în înalturi. Silva, silva Strigă bufnița cu ochii ei luminoși Dintre frunze. Amo, amo, amare Cântă Vasile, cântă Vasile În perdeaua de ceață care Se lasă grea, grea se lasă Si moare, și moare... Petre și Petre Petre, fiul Ilenei, Înota între margini de pat În sudoarea ce se prelingea Peste umeri și piept Si
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
de pe Potomac sau de pe Tevere?) boabe de grindină explozii controlate, ce sparg parbrizele de BMWși Cadillac. La cenotaful lui Gramsci, umbros, unde se zăresc o sumedenie de bobițe roșii, scuturate dintr-un arbust și ferit de raza dulce a luminii, (amar omagiu, scris de Pasolini) poate că mai trece,de formă, un beatnik are o sete enormă de Bloody Mary, dar e un revoltat fără partid, spontan și frust. Să ne bucurăm pentru ceea ce-am avut, nu pentru ceea ce-
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
stilul cum o ceață îneacă articulațiile frazei cu bere îndeasă vîrtos tropii în rucsac lasă cezurile pe tejghea în locul pourboirului apoi ies afară să-ntoarcă strada în plină amiază spre blocul lor cum o apă motorizată. Statuia lui Tudor în Amarul Tîrg Ruginit vînt (să fie o sabie?) la oblîncul eroului veșnic imobil din scuarul plutind cum o corabie. Ascult Ascult cum samsarii cotrobăie prin aceste ziduri somnambule otrăvite de prea mult stat pe jos să caute infoliile clipelor pline de
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
suntem biete gheme pe care firul depănat se apropie de capăt degeaba bravăm așezându-ne capul pe butuc și promițând că nu vom scoate nici un răget durerea și împăcarea cu sine lasă același gust sălciu pe cerul gurii aceeași revelație amară în mahalaua vieții nu mai există călăi oare cât va trebui așteptat până când vom câștiga dibăcia necesară ca noi înșine să ne devenim propriul călău Ielele nebunele Peste pielea smolită adie un vânt păcătos ca un limbaj poetic ce s-
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
Îmi vine să trântesc toate ușile, îmi vine să dau cu piatra în propria mea fereastră - să nu mai rămână, cravată a lui Gellu Naum decât cioburi și țăndări, nisip, fărâme, praful și pulberea... Și știu că voi plânge apoi, amar, cu lacrimi de sânge-o să plâng la apa aceea a Babilonului. O, voi, azur, Azot, Calciu, caliciu, Fier, fiare, fiere, cărbune cândva aprins, Carbon, Sulf, și tu, sulfină, Pb otrăvit, atribut rodnic al norilor, Se, lunar seleniu, Ag, argint
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
fals" din titlul cărții de care ne ocupăm? Avem impresia că fie printr-o relativizare a plăsmuirii literare, care, oricît de iscusită și inspirată de bună-credință, n-ar fi capabilă a capta satisfăcător duhul dramatic al vieții, fie printr-o amară ironie prezumînd incredulitatea lectorului actual. Ambele explicații converg în fondul moral de modestie scrupuloasă, de ,om pățit" al autorului, reprezentînd un reflex al onestității d-sale caracteristice. Absolvent al studiilor universitare în 1953, dl Constantin Mateescu se vede confruntat cu
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
euro ar fi oxigenat puțin situația. Eu aș fi vrut să văd mai multă insistența a României pe proiectele de interconectare. După ce am plecat eu de la Guvern, practic nu s-a mai făcut nimic pe interconectare și am pierdut atât amar de timp. Situația poate fi explicată prin criză permanentă de la Chișinău. Dar eu sunt convins că Guvernul României, împreună cu Comisia Europeană, ar trebui să procedeze așa cum am procedat cu Prim-ministrul Victor Ponta, cu Președintele Barosso și cu comisarul Oettinger
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
doar o mîncare bună - sau un teatru bun - ci încercăm să descoperim ce anume - în adîncurile ascunse ale organismului nostru de indivizi, de animale sociale - a fost neglijat și se cere mereu împrospătat. Aceasta este pricina pentru care, de atîta amar de vreme, încerc să trec dincolo de barierele sociale, culturale și religioase care divid lumea de azi. Aceasta este pricina pentru care sunt atît de impresionat, de mișcat și de onorat să mă găsesc alături de dumneavoastră azi, în acest loc în
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
noroi, ba chiar cu pietroaie. Cronicarul spera că, după articolul de tristă amintire din Averea, deja comentat la Ochiul nostru magic, CB, care se crede o rara avis, a trecut la lucruri mai poetice și, eventual, se înduioșează de atîta amar de păsăret domestic sau sălbatic, fie el migrator sau în ogradă stătător, sacrificat. Nicidecum. Încă de la prima frază dl. publicist CB e preocupat (la fel ca de atâtea ori) numai de sine în chip de mare guru, judecător, salvator etc.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
să se preteze la incriminări politice, propria mea ,verificare" nu a decurs spectaculos. Dar întreaga acțiune de reconsiderare a cadrelor de partid, așa cum mi-a fost dat s-o percep în lumea oamenilor de artă, mi-a lăsat un gust amar și mi-a creat sentimentul unui viol sufletesc. îmi răsăreau în minte tot felul de situații care din punct de vedere al probității morale și intelectuale nu se împăcau între ele. Am ținut să evoc circumstanțele și imperativele care le-
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
din greșeală în loc de întrupare o imagine virtuală. Suflet suspendat Viscolește-n pădure și-n mine troienește amintirea sufletul e suspendat între tărîmul imaginar al eului fugar și cel al numelui ascuns, de neatins, din prea înalt prag al luminii pîrguite-n amar. Iarna se arată ca un Dumnezeu rănit de moarte fulgii albi levitează-n amiaza firii și-a nemărginirii iar Verbul copleșit de precaritatea clipei e-mpresurat de-atîta infinire. Și din uitare se întrupează imaginea transparentă pe măsură ce chipul întrezărit e transfigurat prin figurile
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
un aer proaspăt și nonconformist. Dar fronda aceasta "tinerească", "băiețească", "muntenească" are ca arierplan și subton liric o gravitate mai puțin discutată de critică. Ea nu apare odată cu volumul La dispoziția dumneavoastră (1979) care, mai sceptic în premise și mai amar în concluzii, va diminua considerabil superbia eului liric; ci este prezentă încă de la debutul poetului, apăsat și chiar terorizat de combustia personajului pe care-l (re)prezintă. Planul reflecției profunde și dramatice îl dublează pe cel al acțiunii energice, ridicând
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
fel de delicatețe apriorică de care autorul nu se dezice nici măcar atunci cînd nu este de acord cu alții. Dar gustul cu care rămîi în urma lecturii cărții este ca acela pe care îl capeți după o mîncare rafinată și totuși amară: rafinată, întrucît Valeriu Gherghel scrie bine; amară, întrucît mesajul de fond al cărții este acesta: lectura și-a pierdut astăzi prestigiul de odinioară. A încetat să mai fie un ritual, un act solemn a cărui gravitate să te ducă cu
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
atitudine în termeni cioranieni: "O dezamăgire este mai gravă decît o amăgire deoarece a distrus speranța. Să transformi speranța în renunțare? Dar a fi român nu înseamnă oare să renunți chiar și la renunțare?" Și de la aceeași altitudine e reluată amara ipoteză a unei gene etnice tarate prin absența tragicului. Tragicul obligă la spirit critic inflexibil, la caracter și radicalitate, la luciditate continuă, la dramatismul opțiunilor: "Noi sîntem tentați spre o atitudine lejeră, superficială, lipsită de responsabilitate în raport cu acțiunile proprii și
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
din viața unei comunități, își ratează astfel obiectivele, ca și majoritatea efectelor stilistice. Nu o răsturnare de regim a schimbat sau va schimba felul de a fi și a reacționa al lui Mircea Cărtărescu, cel care mănâncă la București ?pâinea amară a exilului? și care își descoperă vocația civică în urma unui telefon de la Marius Tucă. Un lucru este cert: în bogata bibliografie a acestui important scriitor român contemporan, Baroane! se instalează, confortabil, pe treapta cea mai de jos.
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
s-o lase în bărbat o femeie". Reușești în ceea ce a ratat nemărturisit tatăl tău: în nostalgiile sale secrete". Lumina și mirosurile... Ele îmi răvășesc nostalgiile și memoria, la discreția lor se află regretele mele cele mai sfîșietoare. Cîtă căință amară poate trezi o rază de soare avînd aceeași intensitate și același unghi de cădere întocmai ca în urmă cu zece sau douăzeci de ani!..."
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
viitor”, al lui Erik von Däneken. Acolo se vorbea despre civilizații terestre (cu obârșia în extraterestricitate, probabil...), aparent, dispărute dar cu elemente reiterate, parțial, în civilizația așa-zis „modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în prezentul „contemporan”, ale unei „civilizații” pe care doar fraierii o mai considera ca fiind „definitiv revoluta”... ...Definiția pentru Samsara sau samsara : “ciclul de reincarnări sau renașteri din hinduism, budism, jainism, și alte religii înrudite
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a fi" ca sa-si obțină un raspuns? 1013. Nu-ți acoperi privirea cu viitorul ce-ți va aduce moartea ci vezi trecutul ce-ți uită viața. 1014. Care până nu-și are aripa ei spre a zbura dincolo de orice gând amar al acestei lumi? 1015. Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii norilor devin ploaia de vise ce ne spală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pentru inițiați, eseul analizat devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
un dig în mare, Se ridica din jalea, Cețoasă, bucuria. Și greul din cuvântul, Care-mi scria plecarea, Rămase mut în urmă, Catifelându-mi zborul. Miluire Nepregătită sunt Pentru minune, Mă chemi afară Dar nu pot să ies, Zidită sunt amar Pe dinăuntru, Mintea mea n-are uși Și nici ferestre. Dar Tu, care ești viu, îți rezemi fruntea De piatră și mă strigi Să vin la Tine. De ce m-aș îndoi Când iată - duhul Sparge pereții Și mă ia din
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
două volume deodată : Parodii originale și Balade vesele, seria de reeditări îl va face atît de popular, încît în 1926 Topîrceanu devine laureat al Premiului național pentru poezie. Ascensiunea continuă și, după un alt deceniu în care-și publică Migdalele amare (1928), este ales membru corespondent al Academiei Române. La 10 martie 1936 se stinge G. Ibrăileanu, omul cu adevărat providențial pentru viața și evoluția artistică a celui mai autentic parodist român. Și, cu cît cei doi par mai deosebiți în toate
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]