13,659 matches
-
de Secretar I, la Direcția Protocol, dar în septembrie 1987 este trimis, într-o misiune de trei luni, la ambasada României de la Helsinki și în noiembrie 1988, pentru alte trei luni, la ambasada României din Peru, în calitate de prim-colaborator al ambasadorului, cu gradul de Consilier. În iunie 1990, prin concurs, obține definitiv gradul de Consilier și este numit șeful misiunii diplomatice din Nicosia, în calitate de Însărcinat cu afaceri a.i., unde a lucrat până în septembrie 1993. Reîntors în Centrala M.A.E., a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Direcția Țări Membre U.E., A.E.L.S. și N.A.T.O., coordonând țările latine din Europa. După realizarea vizitei oficiale, în România, a lui Felipe Gonzales, premierul Spaniei, a fost numit directorul Direcției Relații cu Republica Moldova. În noiembrie 1996, a fost numit Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Republica Cuba, de unde a fost rechemat, în mai 2000, pentru a intra în echipa specială a M.A.E. de pregătire a președinției României, din anul 2001, a Organizației pentru Securitate și Cooperare în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Cooperare în Europa" și a altor volume cu autori multipli. Aspecte semnificative din activitatea diplomatică În aproape 40 de ani, a parcurs, ca mulți alți diplomați din perioada respectivă, drumul lung și nu lipsit de obstacole majore de la Atașat la Ambasador. În iulie 1972, pleca pentru prima oară din țară, în Elveția, la o conferință internațională neguvernamentală. La Clarens, după prima sa intervenție, privind concepția română asupra securității europene și a legăturilor cu necesitatea dezarmării, Yves Lagier, reprezentantul Franței îl felicită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fost diplomatul cu cel mai mic grad, Secretar II. Își propusese să învețe cât mai mult de la fiecare coleg, să fie cât mai prezent, chiar dacă urma să facă eforturi suplimentare. Avea șansa să fie într-o echipă deosebită, condusă de Ambasadorul Valentin Lipatti, om de înaltă cultură, diplomat iscusit, negociator tenace și mai ales coleg adevărat. Cei opt ani de muncă la Ambasada din Moscova au marcat o perioadă de responsabilități sporite, atât în activitățile politico-diplomatice, de reprezentare și informare, cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Prut, a programelor TVR 1, mărirea numărului de burse pentru studii liceale și universitare pentru tineri din Republica Moldova. Sprijinul prompt al secretarului Comisiei Interguvernamentale a fost remarcat și de presa de la Chișinău și Iași. În noiembrie 1966, a fost numit Ambasador la Havana. Deși Cuba avea și are o datorie considerabilă către țara noastră, autoritățile de la București trecuseră relațiile cu Cuba pe plan secundar. Preocupările noului șef de misiune s-au concentrat pe clarificarea problemei datoriilor, a sprijinirii românilor instalați pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
organizate, în fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, întâlniri cu românii și cubanezii care studiaseră în România, ambasada devenind un sprijinitor al românilor stabiliți sau aflați în vizită pe insulă, care aveau de înfruntat dificultăți. În acest sens, demersurile ambasadorului către autoritățile locale au fost multiple și benefice, unii "turiști" români fiind scoși chiar din arest. S-a reușit, de asemenea, includerea, ca punct permanent pe ordinea de zi a sesiunilor Comisiei Mixte de colaborare a chestiunii datoriilor cubaneze, după ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
a reușit, de asemenea, includerea, ca punct permanent pe ordinea de zi a sesiunilor Comisiei Mixte de colaborare a chestiunii datoriilor cubaneze, după ce se reușise convenirea valorii acestei datorii. Din păcate, autoritățile de atunci de la București nu au acceptat propunerile ambasadorului de recuperare rezonabilă a acestei datorii, preferându-se cochetarea cu idei păguboase. În anul 2000, a fost rechemat în Centrala M.A.E., inclus în grupul de diplomați care au pregătit președinția României la O.S.C.E., ceea ce a prilejuit întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
din Ministerul Afacerilor Externe; S-a specializat și a îndeplinit, paralel cu activitatea în M.A.E., misiuni de consilier diplomatic pe lângă miniștrii industriei alimentare în problemele pescuitului oceanic în Special în zonele Atlanticului de mijloc și de sud; 1990-1991 Ambasador în Regatul Hașemit al Iordaniei; A asigurat pregătirea și buna desfășurare a vizitei oficiale a ministrului afacerilor externe Adrian Năstase și întâlnirea cu secretarul general al O.N.U. (ianuarie 1991); 19911995 Ambasador în Regatul Maroc; A asigurat pregătirea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Atlanticului de mijloc și de sud; 1990-1991 Ambasador în Regatul Hașemit al Iordaniei; A asigurat pregătirea și buna desfășurare a vizitei oficiale a ministrului afacerilor externe Adrian Năstase și întâlnirea cu secretarul general al O.N.U. (ianuarie 1991); 19911995 Ambasador în Regatul Maroc; A asigurat pregătirea și buna desfășurare a vizitei de lucru a șefului statului român în Maroc (iulie 1991) și participarea domnului Președinte Ion lliescu la prima Conferință de Cooperare pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord (30 octombrie 1 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la unele misiuni diplomatice din acest spațiu: Moscova (1959-1961 și 1979-1990); Budapesta (1961-1966); Tirana (1992-1996); Minsk (1992-1996). A parcurs toate treptele promovării în grade diplomatice: Atașat (1961); Secretar III (1962); Secretar II (1966); Secretar I (1971); Consilier (1975), Ministru-consilier (1985-1991); Ambasador (Decretul Președintelui României nr. 126 din 6 iulie 1993). Pentru merite în activitate a fost decorat cu Ordinul "Steaua Republicii Socialiste România" (1972) și Medalia "30 de ani de la eliberarea de sub dominația fascistă" (1974). În activitatea sa, a depus eforturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ani au fost uluitoare, uneori palpitante. Alături de colegii săi, s-a străduit să înțelegă esența proceselor care aveau loc și, mai ales, consecințele asupra raporturilor cu țara noastră și a situației internaționale. În această perioadă lungă, a colaborat cu mulți Ambasadori români care s-au perindat la Moscova: Gheorghe Badrus, Traian Dudaș, Ion. M. Nicolae, Ion Bucur, Vasile Șandru. Tuturor le păstrează o amintire plăcută și recunoștință pentru buna înțelegere și colaborare. Indiferent de gradul diplomatic pe care îl avea, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Indiferent de gradul diplomatic pe care îl avea, nu a avut rezerve să participe, în diverse calități, la activitățile Ambasadei, fie că era vorba de demersuri diplomatice individuale, negocieri, însoțiri de delegații sau translație. A participat la numeroase întâlniri ale Ambasadorilor români și delegațiilor cu reprezentanții sovietici, inclusiv la înalt nivel. A avut, astfel, marea șansă de a fi în contact cu miezul problemelor raporturilor româno-sovietice și ale politicii interne și internaționale a U.R.S.S. Toate acestea îl ajutau să perceapă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fost urmărite cu interes, atât de oficialități, cât și de opinia publică din Moscova. În acele zile fierbinți, în capitala sovietică se desfășurau lucrările Congresului Deputaților Poporului. În cadrul acestora, M. Gorbaciov a fost solicitat să informeze despre situația din România. Ambasadorul român, Ion Bucur, a fost convocat la M.A.E. sovietic cu același scop, întâlnire la care a participat. Doi deputați sovietici au făcut o vizită la Ambasadă, solicitând informații despre evenimentele din țara noastră. În fața Ambasadei, s-au desfășurat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
N. Ceaușescu a fost primită cu o anumită satisfacție și relaxare de către oficialitățile sovietice. La 6 ianuarie 1990, Eduard Șevardnadze, pe atunci ministrul de externe al U.R.S.S., a făcut o vizită fulger la București. În calitate de Însărcinat cu afaceri a.i. (Ambasadorul român fusese rechemat de la post) l-a salutat pe demnitarul sovietic la plecarea și la întoarcerea sa. După convorbirile de la București, ministrul sovietic și-a exprimat satisfacția pentru rezultatele vizitei și a formulat aprecieri elogioase despre noii lideri români. Procesele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
relațiilor cu noile state, deschiderea de misiuni diplomatice, crearea cadrului juridic al relațiilor bilaterale cu fiecare dintre acestea etc. În iunie 1992, a fost trimis ca Însărcinat cu afaceri a.i. în Republica Belarus, iar în 1993 a fost acreditat ca Ambasador în această țară. A fost o experiență foarte interesantă, care îi prilejuiește punerea în valoare, la un nivel superior, a experienței diplomatice acumulate. Trebuiau rezolvate multe probleme, începând cu cele logistice până la demararea procesului care să ducă, în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
reticențe și păreri preconcepute moștenite din trecut, inclusiv la nivelul unor cadre din M.A.E. român, reacția întârziată, nehotărâtă și, uneori, neconvingătoare a factorilor de decizie din ambele țări. Scăderea nivelului de reprezentare diplomatică a României la Minsk (de la Ambasador la Însărcinat cu afaceri a.i.) nu a fost o hotărâre oportună. Este suficient, în acest sens, să se compare dinamica, nivelul și volumul relațiilor dintre cele două state din primii ani de după 1992 și cele din perioada actuală. Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
temă. Chiar dacă originea slavă a belarușilor nu poate fi contestată, după cum nu poate fi contestată originea latină a românilor, este greșit a se acredita ideea că "sunt tot ăia". Ar fi o abordare simplistă și superficială. Este membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România. PETRE TANASIE Născut la 9 octombrie 1927, în comuna Slătioara, județul Olt. Studii A obținut bacalaureatul la Liceul "Nicolae Titulescu" din Slatina, Olt. Licențiat al Facultății de economie generală, Academia de Studii Economice, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Comerț (G.A.T.T.), sugerând aderarea țării noastre la această organizație, ceea ce era o opțiune separată de a altor țări Est-europene. Primul post de diplomație permanentă în exterior îl deține în calitate de Consilier la ambasada română din Cehoslovacia, prim-colaborator al ambasadorului (1964-1967). Observator al evoluțiilor politico-economice din această țară, a informat M.A.E. din București asupra specificului din acea perioada când se pregătea "Primăvara de la Praga". După încheierea misiunii de la Praga, a revenit în M.A.E., a fost numit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Unite pentru Dezvoltare al O.N.U. a unor proiecte fără rambursare a fondurilor, cum au fost cele privind C.E.P.E.C.A., irigațiile din zona Băneasa-Giurgiu, înzestrarea Universității Politehnice din București cu un calculator de mare capacitate și altele. A fost Ambasador al României în India (1969-1977) si, concomitent, acreditat în Sri-Lanka, Nepal și Republica Vietnamului de Sud. A pregătit vizitele în India ale șefului statului, primului-ministru, ministrului de externe și altor membri ai guvernului român, precum și vizita președintelui Indiei în România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
a noi obiective (rafinărie, fabrică de tractoare, cercetări petroliere și importurile române de minereu de fier). România a manifestat interes pentru dezvoltarea cooperării în domeniul folosirii pașnice a energiei nucleare, domeniu în care India era mai avansată. În acest scop, ambasadorul român a vizitat Centrul de cercetări nucleare de la Bombay și șantierul construcției unei centrale nucleare, unde se folosea sistemul canadian CANDU, la fel cu cel ce se construia în România. Când, în 1974, India a detonat o explozie nucleară în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în România. Când, în 1974, India a detonat o explozie nucleară în Rajahstan, justificând-o atunci cu necesități de ordinul construcției pașnice, în România nu a fost comentat public oficial. Prezent la post în zilele războiului indo-pakistanez din decembrie 1971, ambasadorul a informat M.A.E. român asupra desfășurării conflictului și urmărilor lui. A sugerat ca România să recunoască noul stat, Bangladesh, ținând seama de realitatea creată și larga lui recunoaștere pe plan internațional. În iunie 1972, i s-a dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Sri Lanka și Nepalului pentru acceptarea României în "Grupul celor 77". Obținând calitatea de membru al acestui grup în 1976, România s-a putut folosi de unele avantaje economice din cadrul sistemului generalizat de preferințe vamale. Reîntors în țară după misiunea de ambasador în India, Sri Lanka, Nepal și Republica Vietnamului de Sud, a fost desemnat în M.A.E., ca director al Direcției Africa. Ca membru al delegațiilor române, a negociat documentele politico-diplomatice, în principal tratate de prietenie și cooperare, declarații și comunicate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
române în comisie. România a obținut statut de invitat la conferințele țărilor nealiniate. A participat ca membru al delegației române la conferințele la nivel de șef de stat și guvern de la Havana, New Delhi și Harare. A fost acreditat ca Ambasador extraordinar și plenipotențiar, Reprezentant permanent al României la Organizația Națiunilor Unite, sediul central din New York, în anii 1987-1990. A acționat ca adjunct al șefului delegației române la sesiunile Adunării generale a O.N.U. din 1987, 1988 și 1989. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
deosebit de importantă. Această poziție a fost inclusă în toate cuvântările și intervențiile sale în cadrul Adunării generale a O.N.U. A îndeplinit acțiuni în cadrul procesului lung de mediere desfășurat în acei ani de România, mai ales prin întâlniri speciale cu ambasadorul Israelului la O.N.U. și cu reprezentantul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, care avea statut de observator la Națiunile Unite. Diplomația română își exprimă în prezent satisfacția pentru admiterea și proclamarea oficială de către S.U.A., prin președintele George W. Bush, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
recunoașterea Israelului, dacă se retrage de pe teritoriile arabe ocupate în 1967. Evoluțiile din ultimii ani cu privire la pace și securitate în Orientul Mijlociu sunt, prin urmare, în concordanță cu pozițiile diplomatice române promovate consecvent după războiul arabo-palestinian din 1967. Privind securitatea internațională, Ambasadorul a desfășurat personal multiple acțiuni în cadrul sesiunilor Adunării generale, al comisiilor și comitetelor acesteia, precum și în discuțiile directe cu reprezentanții statelor membre O.N.U. Un moment special s-a produs când delegația U.R.S.S. a propus să introducă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]