16,511 matches
-
jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate fi orice prag din existența mea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
va veni autobuzul, cu care voi călători vreo douășpe stații până la gară, de unde nu știu când am primul tren spre Capitală, deci o mulțime de invariabile m-ar putea ține în loc și dacă aș fi sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de mâneca tricoului, exact când eram gata să fac traversarea fatală. Ea spune ceva, dă semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-a ținut tare, mi-a tras de pe mine hainele lipite, m-a ținut cu picioarele-n apă fierbinte, mi-a strecurat în mâna tremurândă un pahar de vodcă - pe urmă, cu vodca-n nas, pot pleca la spital, cu ambulanța chemată de salvatorii mei. Aici mi-a revenit îndată pofta de vorbă, în timp ce un doctor mai bătrân mă examina: Dumneavoastră, zic, nu vă place să pescuiți? Ba da, domn’e, zâmbește fin omul în alb, da’ nu la copcă! Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o parte șuvițele de pe fața lui Caitlin, dar imediat s-a tras înapoi. Femeia era rece ca gheața. — Doamne Dumnezeule! Vai, Doamne! Abținându-se să nu vomite din cauza fricii, Nick a întors capul căutând telefonul. A format imediat 999. —O ambulanță! Repede! Soția mea a pățit ceva... nu, nu respiră. Cred... Bărbatul nu reușea să rostească vorbele. Cred că e moartă. Înmormântarea lui Caitlin a fost cea mai tristă zi din viața lui Susan. I-a fost aproape imposibil să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spital? Fața lui Jake s-a relaxat vizibil când și-a dat seama că discuția se îndepărtase de partea cu sunatul la poliție. Nu prea știu. Cei de la spital mi-au spus că s-a primit un apel pentru o ambulanță, iar cel care a sunat le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am terminat tura la club. Susan? Susan? a spus el ferm, dar fără să primească vreun răspuns. —O să moară? Fiona simțea că e pe cale să vomite din nou. Nu știu, dar e într-o stare foarte gravă. O să vină o ambulanță. Fiona a realizat, dintr-odată, că, de undeva din apropiere, se auzea o persoană care plângea. A ridicat ochii și-a văzut un tânăr - probabil c-avea în jur de douăzeci de ani - care era susținut de câțiva trecători. —Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bine. Fiona își dădea seama că ăsta era răspunsul pe care Nick voia să-l audă, dar adevărul era că și pe ea o apuca frica dacă se gândea la șansele de supraviețuire ale lui Susan. Mergând alături de ea, în ambulanță, Fiona auzise îngrijorarea din vocile personalului medical, văzuse temerea din ochii lor. Nu înțelesese majoritatea termenilor medicali care plutiseră pe deasupra trupului nemișcat al lui Susan. Numai cuvintele „acut“ și „critic“ i se întipăriseră în minte. Acum, după o operație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a tunat doctorul întinzând către Fiona o mână surprinzător de catifelată. Eu sunt domnul Peterson. Eu am operat-o pe tânăra doamnă, a anunțat el indicând-o pe Susan. —Bună ziua. Eu sunt Fiona, prietena care a venit cu ea în ambulanță. Acesta este partenerul ei de viață, Nick. Nick se ridicase deja în picioare și s-a dus până la picioarele patului, de parcă apropierea de chirurg ar fi făcut ca veștile să-i ajungă mai repede la urechi. O să se facă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jalnice care, În conformitate cu logica matematică a coliziunilor, ar fi trebuit să fie moarte, chiar moarte de-a binelea, dar care, În ciuda gravității rănilor și traumatismelor suferite, continuau să trăiască și astfel erau transportate la spitale, În sunetul sirenelor sfâșietoare ale ambulanțelor. Nici unul dintre aceștia nu avea să moară pe drum, ba chiat toți aveau să dezmintă cele mai pesimiste prognosticuri medicale, Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez, Îi spunea chirurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sa, și apoi, să vezi unde nu Începuseră, patruzeci și opt de ore după aceea, să sosească informații despre practici identice care se petreceau În toate regiunile de frontieră. Alte căruțe și alte catârci au dus alte trupuri neputincioase, false ambulanțe au tot ocolit pe poteci părăsite ca să ajungă la locul unde trebuiau să le descarce, legate pe parcursul drumului, În general cu centurile de siguranță sau, În unele cazuri mai condamnabile, ascunse În portbagaj și acoperite cu o pătură, mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea de moarte suspendată, defilând pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici, vă așteptăm pe voi toți fericiți. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în urmă, complotam să îl țin aici pentru totdeauna, nici pomeneală, nici nu se pune problema. Dar cum vom merge, eu nu pot să mă mișc, scâncește el, iar eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
telefon pentru a suna la serviciu, dar atunci observ ceva pe frigiderul din fața mea, agățat de magnețelul acela colorat pe care Noga îl confecționase pentru mine de ziua mamei, era numărul de telefon scris cu cifre adunate și strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
numărul de telefon scris cu cifre adunate și strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat vin să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe când o voi revedea. Lângă ambulanță s-au adunat câțiva vecini curioși, ce s-a întâmplat, întreabă ei compătimindu-l, iar el, care în general abia dacă se sinchisește să le dea buna ziua, le răspunde cu seninătate, punându-i la curent cu cele petrecute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-mi spuneți mie, iar el încuviințează mulțumindu-i, părea că i-ar fi plăcut să mai audă și alte detalii despre acest lucru, însă bărbații aceia îmbrăcați în veste fosforescente pun capăt brusc acestei intimități nou-create, îl împing spre capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor ale unor gunoieri, eu îl urmez, mă așez pe băncuța destinată rudelor îngrijorate, pe care le poți vedea din profil după un colț de perdea, atunci când trece ambulanța pe lângă tine pe stradă, cu sirena pornită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acestei intimități nou-create, îl împing spre capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor ale unor gunoieri, eu îl urmez, mă așez pe băncuța destinată rudelor îngrijorate, pe care le poți vedea din profil după un colț de perdea, atunci când trece ambulanța pe lângă tine pe stradă, cu sirena pornită, iar tu îți ridici ochii, le privești profilurile îngrijorate și știi, viața lor s-a făcut țăndări, soarta le-a fost pecetluită. Capitolul treitc "Capitolul trei" Prin perdeluțele albe, care au cunoscut atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ești de frumoasă, așteaptă să vezi portretul în culori, cărbunele nu îți poate reda culorile, apoi se retrage într-o clipă, se întoarce la masa lui, mâna îi alunecă pe foaia de hârtie, ochii îi sunt ațintiți asupra feței mele. Ambulanța se oprește la semafor și iat-o aici, pe dreapta, cafeneaua aceea veche, diminețile mele furate, nu pe el îl iubeam, pe mine mă iubeam eu, așa cum eram în tablourile lui, dar unde sunt mesele acelea rotunde din lemn, îmbietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mă voi mai îndrăgosti niciodată, nu mă voi mai bucura niciodată, nu voi mai ieși din casă niciodată, numai de-ar putea să meargă din nou, Noghi a mea, să poată vorbi, să nu pățească nimic, deja suntem în ambulanță, exact ca acum, numai că atunci sirena era pornită și nu oprea la semafor, ea era inconștientă, o păpușă albă din ceară, cu fața împietrită de teroare sub masca de oxigen, ca și când ar fi ascultat o poveste de groază, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe el, însă cel mai rău a fost faptul că și ea l-a pierdut. Am ajuns, zice el, iar eu mă trezesc din reverie, sunt surprinsă pentru o clipă să văd pe pat trupul lui, nu pe al ei, ambulanța oprește la Camera de Gardă, exact ca atunci, dar de data aceasta nu mai aleargă nimeni către noi cu tot felul de aparate și perfuzii, să ne ducă la deșocare, se mișcă toți fără grabă, ca și când viețile noastre, suferința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se părea că văd pe buzele sale vârful codiței unui zâmbet, ca și când ar fi repurtat o victorie secretă. Capitolul patrutc "Capitolul patru" Chiar în clipa în care o pornim spre clinică, auzim apropiindu-se de noi cu repeziciune sirenele unei ambulanțe, mieunând în urechile noastre ca niște copii agitați, în momentul acela suntem lăsați de izbeliște, toată atenția îndreptându-se către oaspetele cel nou. Privesc în urma mea cu o curiozitate stânjenitoare, cine o fi noul rege, iar atunci o văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mieunând în urechile noastre ca niște copii agitați, în momentul acela suntem lăsați de izbeliște, toată atenția îndreptându-se către oaspetele cel nou. Privesc în urma mea cu o curiozitate stânjenitoare, cine o fi noul rege, iar atunci o văd în ambulanță, plină de sânge, nu o mai văzusem de ani de zile, doar în cele mai negre coșmaruri, dar ea este, fără urmă de îndoială, Gheula 1, și încep să alerg cu patul, numai de nu m-ar recunoaște, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și o așez pe genunchii mei, draga mea, cum ai ajuns aici, cum ai reușit să ne găsești, chiar acum voiam să te sun, dar ea spune alintându-se, vecina de jos mi-a spus că a fost la noi ambulanța și l-a luat pe tati, mi-a comandat un taxi și am venit aici singură, vocea ei este impregnată de mândrie, iar șoferul a fost extraordinar de drăguț, m-a dus până la ghișeul de informații, iar eu spun, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de marmură, pare că fiecare colț asupra căruia ea își odihnește privirile îi răspunde printr-o tăcere plină de tensiune. Dar dintr-odată strigătul sirenelor se prăbușește peste noi, sunt atât de aproape de noi, ca și când înăuntrul mallului ar bântui o ambulanță, distrugând magazinele, împiedicând ieșirea mulțimilor, iar eu sunt pe punctul de a mă arunca înainte căutând adăpost, dar sunetul începe să se îndepărteze, peste numai o secundă strigătul său este înghițit de bulevardul grăbit, Noga își ridică privirile spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai vedea țara în care s-a născut. Noga murmură ceva, iar eu mă ridic, îi ating fruntea, înghit aburii respirației sale fierbinți, boala ei se așterne asupra mea, grea și înfricoșătoare, dimineață nu voi mai avea de ales, o ambulanță albă va opri lângă casa noastră, ușile ei se vor deschide larg, bărbați îmbrăcați în veste strălucitoare o vor așeza pe targă, cu numai câteva luni în urmă îl însoțisem și pe el pe drumul acesta, era chiar la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]