2,758 matches
-
În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să rezolve acum problema Întrebărilor și a răspunsurilor. Conduse amețit pînă acasă, prea zdrobit ca să gîndească. Își descuie ușa, căscînd, și lumina din tavan se aprinse. Ceva cineva Îl Înhăță. Cătușe la Încheieturi. Ed Exley, Jack Vincennes - drept În fața lui. O privire În lateral: Fisk și Kleckner, pupincuriștii de la Anchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
totul, acesta și-ar fi Împrăștiat oamenii Înainte ca poliția să-i poată aduce aici - așa cum dispăruseră Inge, Bergeron și fiul ei cu puțin Înainte de Nite Owl. Două posibilități: fie juca propria ei carte, fie recenta lor Întîlnire amoroasă o amețise și nu reușea să vadă următoarea mișcare. Cea mai probabilă era prima versiune. Femeia asta nu se mai lăsase surprinsă de ceva cam de la naștere Încoace. Încă Îi mai simțea gustul. Ed trase linii pe hîrtie. Inez să verifice legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dădu datele lui David Mertens, trimițîndu-i În căutarea lui. O făcu pe vecina care dăduse alarma să ia un sedativ, să se culce și să promită că nu va rosti În fața presei numele „Billy Dieterling“. Presa sosi și Ed o ameți cu „victime neidentificate“, apoi o trimise la plimbare. Merse pe jos pînă la marginea cvartalului și cercetă mașina - Kleckner o supraveghea -, un Packard Caribbean cu roțile din față urcate pe trotuar și cu bara de protecție Înfiptă Într-un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rotocoale pe pământ, albă de roua care începe să se topească. În stânga, perdea compactă de brazi, în față priveliștea văii care alunecă pe o axă perfectă, și soare, imens de mult soare, matinal și tomnatic, izbindu-ne în față și amețindu-ne. Este 930. Ne întoarcem, și pe drum facem mici bilanțuri, cântărim proiecte. Mă plâng că nu-mi văd încă prima carte după Tragicul. "De unde obligația de a merge cu tramvaiul, din stație în stație, cum spunea Heidegger despre Hartmann
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrul de patetic și excesiv: Știi cum spunem noi lucrurile: jumătate în glumă, jumătate în serios." 17 august Pentru că Mihnea și Catherine stau în inima Marais-ului, astă seară am ieșit să mă plimb pe străzile din cartier, în care turiștii, amețiți de locurile comune (Champs-Elysées, Montmartre etc), nu au răzbit. Merg pe străzi pustii, cu case din secolele XV-XVI, golite de locuitorii lor plecați în vacanță, cu obloanele trase, scăldate în frumusețe și în tăcerea propriei lor istorii. Din când în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor acestui cadril infinit, este tentat periodic să respire evadând în stil: un cuvințel mai sprințar, același lucru spus altfel decât până acum etc. Greșeala pândește la capătul acestei tentații periodice de a ieși din cod. El trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate negre și maro. Din nou lăutari, băutură la discreție ― palincă și vin din podgoriile lui Dinescu ― și Dinescu însuși cântând cu foc, la microfon, romanțe. Amețit de ceea ce văzuse și trăise ― "în 5 zile cât în 15 ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din Frankfurt, de cum a ajuns acasă (și deja de pe aeroport), a făcut o viroză reactivă cu febră de 40 de grade. Dezimunizat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiind obligat să plece la Paris pentru a-și da doctoratul în fizică atomică. Am crezut, evident, că tipul nu era în toate mințile. De altfel, se legăna de pe un picior pe altul (fiind și înalt, după câteva minute am amețit) și avea o figură halucinantă, cu o meșă care îi cădea mereu pe frunte și pe care de câte ori o trimitea înapoi cu mâna, o însoțea parcă cu privirea, rămânând apoi o vreme cu ochii pierduți în nicăieri. Se poticnea înaintea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru a le proteja de derbedeii care, profitînd de Înghesuială, ar Încerca să pună mîna pe ele și În același timp trăgînd dintr-o țigară de foi care-i amețește, căutîndu-și locurile la tribună cu biletele În mînă, salutînd pe un coleg de facultate care e și el eu o fată drăguță și fără prejudecăți fiindcă acceptă să stea la soare, fără să-i pese de ce zice lumea, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevărat și, de altfel, fapt sigur e că mulți bărbați se aplecau să-i sărute mîna, Îndeosebi diplomații. Femeile În schimb Îi spuneau pe nume și-i atingeau ușor pomeții obrajilor cu vîrful buzelor; biata Finita Începuse să se simtă amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și fusese Întotdeauna atît de amabilă și lumea e plină de invidioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și, dintr-odată, păreau că s-ar fi prins. A început cu un râset slab, dar care s-a extins și a căpătat amploare, până când s-a ajuns la un zumzet general. Până la urmă, era sâmbătă seara și toți erau amețiți. În spatele ei, Ashling îi auzea pe oameni comentând: —E tare, omu’. Complet nebun. Ce e galben și înțelept? continuă Ted cu un zâmbet pe buze. Avea audiența în palmă. Își țineau respirația, așteptând poanta. Ted zâmbi, rotindu-și privirea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
energie. Și o făcea să se simtă în siguranță: chiar dacă era abia la început cu afacerea, ea era sigură că Dylan s-ar descurca perfect în orice situație. Și era atât de delicios! Ea avea douăzeci de ani și era amețită de frumusețea lui și încântată de norocul pe care îl avusese să dea peste el. Era atât de potrivit pentru ea încât nu avea nici un dubiu că el era cel cu care se va căsători. Chiar și atunci când părinții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o armată de zombi beți care se vor împletici pe lângă ei. Cum merge slujba? întrebă Ted, trecând pe lângă unul care mergea pe trei cărări. Ashling ezită înainte să răspundă. Minunat din multe puncte de vedere. E fabuloasă. Câteodată. Când nu amețesc de la atâta fotocopiat comunicate de presă, adică. —Ai aflat de ce drăguța de Mercedes a fost botezată după o mașină? —Mama ei e din Spania. De fapt, e destul de simpatică, dacă vorbești puțin cu ea, spuse Ashling. E tăcută și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oricând simțea nevoia. Au primit câte trei pahare cu șampanie fiecare, spre invidia celorlalți, care sorbeau din sucul verde, încercând să nu vomite. Doar Dan „Încerc orice măcar o dată“ Heigel, de la Sunday Independent, gustase din oxigen și devenise atât de amețit încât a trebuit să se întindă puțin în hol, unde turiștii erau nevoiți să pășească peste el, zâmbind indulgent și gândindu-se că este exemplul tipic de irlandez beat. Haide, îi spuse Lisa într-un sfârșit. Trebuie să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
imposibil de convins să flirteze. Deși asta nu însemna că ea nu putea să o facă. — Pentru noi, zâmbi Lisa cu subînțeles, atingându-și paharul cu vin de al lui Jack. Să ne trăiască Colleen, adăugă ea, pentru a-l ameți și a-l ține pe poziții. —Să bem pentru asta. Și-a ridicat paharul și a reușit să zâmbească, dar era evident preocupat. Nu voia să vorbească decât despre muncă. Profilul publicului-țintă, costurile tipăririi, valoarea unei pagini de carte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în camera goală, iar inima lui Clodagh începu să bată puternic când simți din nou acel sentiment ciudat că nu îl cunoaște. Dar acesta era omul care odată o făcuse să simtă că va muri dacă nu îl va avea. Amețită de ecoul acelei iubiri puternice, a simțit cum amorțește brusc. Era șocată pentru că nu îi venea în minte nici măcar un singur lucru pe care i l-ar putea spune. Doar pentru o secundă. Apoi, bineînțeles, i-au venit în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în oraș sau la o petrecere sau să îi cunoască pe nebuna aceea de Joy și pe Ted sau ceva de genul acesta. Și, să fim serioși, era evident că Ashling o invita mereu undeva. Dar vineri seara, veselă și amețită după faza cu șampania, a realizat abia după ce a ajuns acasă că Ashling nu mai emisese nici o invitație. Vacă aiurită. O bombardase cu invitații pe care nu și le dorea, apoi a omis să facă una când chiar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cuiva care obține mereu ceea ce își dorește. Și bineînțeles că au găsit - acelea erau zilele în care pământul încă se învârtea pentru ea. Chiar în acea seară, excitați de gândul la ceea ce urmau să facă, au zburat la Vegas. Unde, amețiți de zbor și de cerul ciudat de deasupra deșertului, și-au dat seama cât de ușor e să te căsătorești. —Să o facem? chicoti Lisa, pe punctul de a ceda nervos. De asta suntem aici. Știu, dar... e destul de extrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apucat telefonul și a sunat din nou. Bună, spuse el. —Treci încoace acum, spuse ea cu o voce plânsă și furioasă. Copiii nu sunt, avem timp până la ora patru. Am plecat. Ashling a plecat de la birou la opt și jumătate. Amețită de oboseală, nu simțea că poate face față drumului de zece minute până acasă, așa că a luat un taxi. Sprijinită pe spătarul banchetei, și-a verificat mesajele de pe mobil. Avea doar unul. De la Marcus. Nu putea să vină la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
frază care aștepta ca el să se trezească, o frază care se va uita la el cum schițează un zîmbet glacial, aidoma acelor femei În deshabillé de mătase care, În romanele polițiste, așteaptă cu un revolver În mînă ca eroul amețit de lovitură să-și vină În fire și să Întrebe unde se află. O frază atrăgătoare și primejdioasă. O frază pe care avea dreptate s-o compare cu o femeie fatală dintr-un roman polițist. Era pe cale să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i spui ? (p. 48). Eurites se miră că cei din jur se mulțumesc cu palavrele acestea sunătoare și goale (p. 48), și îi interpelează aspru pe discipolii indiferenți la faptul că pe filosof nu l interesează lucrurile omenești : V-a amețit pe toți cu întrebările lui tâmpite despre ce-i rău, iar voi răspundeți ca niște școlari cuminți fără să pricepeți nimic (p. 49). De fapt, el vrea să știe dacă să dea curs poruncii tatălui de a-l urma în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
comentează prestațiile instruind-o ca și Spyros pe actori : Încearcă să te concentrezi, stimulează-ți imaginația și evită clișeele (I, p. 26) ; Nu te mișca. Superb. Perfect. Asta-i expresia ! Rămâi așa. (p. 29) ; Spune și tu lucruri mai generale, amețește-l cu parabole și metafore, nu intra în tactică și strategie (I, p. 30). Totul pare plasat sub semnul derizoriului, profeția e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bărbați. Un șuierat strident Îmi inundase urechile și n-am putut auzi motorul ori chemările acelor două siluete În negru care mă apucau de cîte un braț și mă tîrau grăbit spre mașină. M-am prăvălit pe bancheta din spate, amețit. Lumina venea și se Îndepărta, ca o maree orbitoare. Am simțit că mașina se mișca. Niște mîini Îmi pipăiau fața, capul și coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al pardesiului, una din cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la cizmele pe care le am în picioare, căci, frate, am bani mulți, te cumpăr de viu pe tine și pe toți ai tăi... dacă am chef, vă cumpăr pe toți! Cumpăr tot! trânti el, înfierbântat și părând că se amețește din ce în ce mai mult. E-he, Nastasia Filippovna! strigă el. Nu mă alungați, spuneți-mi o vorbă: vă cununați sau nu cu el? Rogojin pusese întrebarea ca pierdut, ca în fața unei divinități, dar cu cutezanța celui condamnat la moarte, care de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trăgeau cu coada ochiului spre ei, zâmbeau și își șopteau ceva unii altora. Era imposibil să-i ignori pe nouveniți cu totul; era evident că țineau să fie remarcați, vorbeau tare, râdeau. Se putea bănui că mulți dintre ei erau amețiți, deși câțiva afișau costume elegante și luxoase; dar printre ei erau și inși care arătau foarte ciudat, cu straie bizare, cu obrajii puțin îmbujorați; erau și câțiva ofițeri, erau și persoane mai în vârstă; erau și unii îmbrăcați comod, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]