3,529 matches
-
lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii ’30. Anarhistul, pornograful, străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al masoneriei iudeo-bolșevice, autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale ce constituie identitatea autohtonă (ortodoxia, românitatea, ruralitatea ș.a.), bîntuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe-acolo: — Ajuta-ți-ne, vă rog! Ticăloșii aștia vor să ne facă rău. Studenții au privit-o mai întâi uimiți, apoi speriați când l-au zărit și pe cel cu haina pe umeri, cu siguranță șeful, luând o poziție amenințătoare. — Scuzați-ne, băieți, spuse „șeful“ încet, zâmbind. Prietena mea a cam tras la măsea. Cei doi studenți s-au speriat atât de rău, încât au rămas nemișcați, incapabili să mai facă un pas. Tot în șoaptă, dar apăsat de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din cap aprobator: — Patru dormitoare pe etajul principal, plus o cămăruță de serviciu În spatele bucătăriei, așa că, teoretic, poți invita pe toată lumea. — Deși nu sînt deloc sigură că ar fi indicat să fie atîția. Linda Îi aruncă soțului ei o privire amenințătoare. — Poate Încă un cuplu. Ar fi de-ajuns, sînt convinsă. Michael ridică din umeri. Chiar nu contează, dragă, spuse el pe un ton delicat. Dan e adult și Îmi vine greu să cred că se va repeta incidentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-ți curaj, prietene“. Am recunoscut pe loc grafia greoaie a lui Kakko și am ascuns moneda sub tunică, jurându-mi să i-o înapoiez neatinsă. După ce-am ieșit pe la poarta dinspre miazănoapte a orașului, câțiva soldați m-au escortat amenințători mai bine de două mile. Am povestit totul cu sinceritate și fără vreo reținere. Până și astăzi mi-e rușine de cum a fost viața mea între șaisprezece și douăzeci și șase de ani. Adică de când am părăsit casa tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în noaptea aceea la fereastra lui. IX Când am pornit, eram cam agitat. Nu din pricină că mă întorceam la Concordia, ci fiindcă trebuia să mă întâlnesc din nou cu tatăl meu. Drumul trecea prin mijlocul unui codru des, ce-l încleșta amenințător. Satele din vremea aceea erau puține la număr, niște biete așezări de case locuite de țărani care-și plecau capul la vederea noastră. Noi înaintam câte doi, în față Ariald și Gundo, după care eu și Rotari, și la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și doar pentru o clipă expresia imperturbabilă, după care m-a ignorat nepăsător, ca și cum nu m-ar mai fi văzut în viața lui. - Vorbește, m-a îndemnat Gisulf, și eu m-am dat mai în față. Regele s-a apropiat amenințător, cu mâinile la spate. - Cine ți-a permis să te arăți în fața mea, corcitură păduchioasă? Din acea clipă nu s-a mai auzit decât bâzâitul muștelor libere să intre prin ferestrele deschise. Teodelapio a rupt acea tăcere apăsătoare: - Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Andras a intervenit pe tonul său glacial, uitându-se la mine compătimitor: - Eu nu l-am văzut niciodată pe acest om. Bate câmpii. Regele ne-a măsurat când pe unul, când pe celălalt. A văzut apoi că gardienii se apropiau amenințători de Andras și a ridicat brațul spre a-i opri. - N-o să credeți în spusele unui notar mai curând decât în cele ale unui sol imperial! În glasul lui se citeau teama și disperarea. - Dă-i hlamida puterii într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de toate câte au săvârșit avarii. Dar Grasulf trăiește. Și-a văzut de drum apoi, gârbov, blestemându-l pe Dumnezeu. La poarta principală a orașului făceau de pază longobarzi cu crucea patriarhală cusută pe piepții tunicii. Ne-au ieșit înainte amenințători, țintuindu-ne cu lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de noi, și apoi unul dintre ei l-a recunoscut pe Rodoald. Am fost escortați înăuntrul zidurilor, și acolo alții ne-au arătat unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dacă vrei o profeție, iat-o: ceea ce nelegiuitul va fura n-o să revină bisericii. Îl cunosc bine pe arianul care-și zice patriarh. Tocmai voiam să-i reproșez comportamentul ce-l avusese în vremea invaziei avare, când Fortunato a intrat amenințător, urmat de Grimoald și de Rodoald. - Iată-l pe eretic. Și-a transformat cârja de episcop într-un instrument aducător de moarte, a spus calm Cipriano. Patriarhul Fortunato a încercat să se calmeze, i-a încredințat spada Grimoald și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care te-ai putea apoi căi! Tocmai voia să mă împingă într-o parte și să se repeadă la Cipriano, dar în ultima clipă s-a răzgândit. Și-a aranjat patrafirul cu un gest nervos și a spus, agitându-și amenințător arătătorul mâinii drepte spre cer: - Mă voi întoarce! Înainte de a părăsi încăperea, Cipriano mi s-a adresat: - Amintește-ți ce ți-am spus. Dacă va fi adevărat, tu datorezi acestei biserici o despăgubire. Am tras ușa după mine și, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
carul gol, fără să scoată vreun cuvânt. Regele mi-a ieșit în întâmpinare și a înțeles după expresia feței mele că situația nu era cea dorită de el. A alergat spre car, a tras coviltirele și a strigat la mine amenințător: - Unde este soția mea? I-am relatat cuvintele Gailei, și fața lui a devenit țeapănă și cruntă. A poruncit curții să se retragă, nefiind nevoie de alte explicații. Retrăgându-se în odăile sale, împodobite ca pentru prima noapte a nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până aici să vorbim despre pace. Onoriu mi-a făcut semn să-mi apropii obrazul de al lui și mi-a șoptit la ureche: - Fă un legământ de pace cu Adeodato, dar grăbește-te, fiindcă moartea îmi târcolește tot mai amenințătoare inima și nu se știe cine îmi va urma. Ai încredere în el! Cu aceste cuvinte de taină a pus capăt audienței. Datorită lui Adeodato, am profitat de cea mai informată cancelarie, cea papală, bineînțeles ca să știu care era situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sticlă asemănătoare celor de parfum, printre care le pitea. După ce am trecut pe la Amos, am revenit la curte. Pe când străbăteam culoarul ce ducea la odaia de lucru a Gailei, iată-l pe Rotari, care mi s-a postat în față. Amenințător, a poruncit celor patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În faringe, și topindu-se Îi lăsă În gură o pulbere grunjoasă și amară. Gata, trebuia s-o lase baltă cu pastilele astea, luase prea multe și nu-și putea controla bătăile inimii. Tahicardie - una dintre contraindicațiile prevăzute În atenționările amenințătoare care fuseseră anticipate În caz de abuz, acutizarea emoțiilor, scăderea atenției, cefalee, amețeală, tremur, diaree și leșin. Oamenii cred că doar oasele, mușchii și ligamentele pot să te doară, Însă pe el Îl durea inima. Dar fără pastile n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici prieteni, și poate că nici Maja. Vei fi singur. Nici măcar nu se putea gândi la asta. Dădu pătura la o parte și se ridică pe marginea patului. Mobilierul camerei sale - din lemn de nuc Întunecat, aproape negru - Îi părea amenințător. Șifonierul masiv părea că stă gata să cadă peste el, zdrobindu-l. Perdelele din brocart verde nu lăsau să treacă nici o rază de lumină. Ecranul televizorului afișa ora 2.07. Dac-ar fi trezit-o la ora asta, Maja nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Olimpia Îmi dă iar o pereche de botoși În formă de câine, Îți jur că-i arunc pe fereastră, spuse Valentina. Ascultă, nu știu ce ți-a dăruit bunica, dar oricum, te vei preface că-ți place. Ai Înțeles? porunci Emma mai amenințătoare decât ar fi vrut să fie. Valentina avea doar unsprezece ani. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin, În fața indiferenței generale. Fii atentă că eu vreau telescopul, insistă Valentina. Vreau telescopul, ca dar de Crăciun. Nu vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zori pentru a lăsa mărturie pe tabla șantierului imaginea exploziei. Începu cu bomba, o mică bombă artizanală, realizată În conformitate cu instrucțiunile dintr-un manual descărcat de pe internet, asamblând bucăți ce păreau inofensive. Bomba era neagră. Localul Îl făcu roșu - ca flăcările, amenințătoarele limbi de foc ce devorau firma. Chiar și câinele fu roșu, urlând la o lună neagră, cu limba scoasă. În cele din urmă se desenă pe el. Un tânăr slăbănog, acoperit de părul ce-i cădea pe spate. Se Înfățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care se zgâia În oglindă lingându-și buzele și aranjându-și bretonul. — Ce anume? Îi replică Maja absentă, Întrebându-se neliniștită dacă noua sa coafură pe care i-o făcuse Michael o făcea, Într-adevăr, să pară mai tânără. Un june amenințător și urât mirositor, cu părul violet și cu inel În nas, le ieși alergând În Întâmpinare când se deschise ușa ascensorului, iar doamna Fioravanti, În loc să țipe speriată de această teribilă apariție, se aruncă În brațele lui. Și rămase acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu-și amintea Însemna că se Întâmplase de mai multe ori. Dezamăgirea Îi fu atât de mare, Încât Îi plesni un dos de palmă peste față - dar, deoarece Emma se Întorsese Într-o parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
patru stele din Rimini, cu două ore Înaintea unui concert al celui de-al cincilea sau al șaselea solist de muzică ușoară, la Mitingul Prieteniei al Comuniunii și al Eliberării. Întinsă pe pat, scruta prin pătratul ferestrei cerul palid și amenințător, temându-se de apropierea unei furtuni care putea distruge serata. Cu timpul, din moment ce nici un proprietar al vreunei case de discuri nu se ivise pentru a-i spune că are talent și că voia să parieze pe ea, să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oferi să o Însoțească acasă - poate pentru că nu reușea să se debaraseze de bunele maniere pe care i le inoculaseră părinții. Sau poate pentru că, contaminat de neliniștea Emmei Buonocore sau Tempesta, Îi părea și lui că simte Într-adevăr prezența amenințătoare a tipului cu mustăcioară din spatele lor. Chiar dacă nu se luase niciodată la pumni cu nimeni, Îi plăcu să-și imagineze că era În stare să-l Înfrunte, să-l neutralizeze și să o apere. Spuse că avea sentimentul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândește-te la Toto, la Massimo Troisi, sărmanul, a murit atât de tânăr, dar argentinienii se aseamănă mai mult cu cei mai răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni - cel mai mititel, cu nasul mare și fleșcăit și cu trompeta În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană și Își continuară vânătoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dincolo de linia de trei metri. Valentina se lansă cu pumnul Înainte - dar mingea țâșnește spre tavanul Înalt al sălii și se pierde În tribune. Punct pentru echipa galbenă. Șase amazoane hotărâte și teribil de agresive - o imagine feminină atât de amenințătoare și de neliniștitoare, Încât Antonio se simțea amețit. Fetele cu tricouri albe se adunară În cerc, umăr la umăr, strigând - către podea sau poate pentru a se Îmbărbăta: — Luptă! Luptă! Luptă și vom reuși. Dintre ele, Valentina era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar lui Antonio nu-i plăcea să-și amintească asta, și o uitase. Își amintea doar de fata care se ținea cu o mână de șoldul dureros, și de mingea cu romburi suspendată deasupra valurilor, și de băietanii care protestau amenințător, certându-se cu tovarășii lui, invitându-i să se joace În altă parte și să nu le deranjeze pe fetele lor. Soldații reacționară războinic: ceilalți erau niște amărâți de studenți - dacă se ajungea la pumni, nu era o problemă. Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și o Întreagă lume reală și necunoscută prindea formă În jurul lui. Treceau pe lângă panouri publicitare, piețe, stâlpi galbeni Înalți ce marcau stațiile de autobuz, brazi, rondouri de flori ca niște altare, străzi perpendiculare, lampioane palide, blocuri deteriorate ce se aplecau amenințător deasupra străzii. Și apoi, la un moment dat, Emma spusese: oprește-te aici, nu veni până lângă casă, Antonio ar putea fi În parcare. Nu vreau să pățești ceva. Iar Sasha oprise acolo, chiar dacă În locul acela era o zonă moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]