2,414 matches
-
triunghiul “VlădescuGhețieNichita”, peste care cine trecea Își putea comanda parafa de “doctor veterinar”. Prelegerile aveau loc În fiecare miercuri Între orele 14 și 16, În același amfiteatru “I. Atanasiu”, sub lumina orbitoare a unui bec de 500w. La intrarea În amfiteatru, laborantul etala un șir de planșe cu problematica prelegerii și profesorul cu o voce lipsită de cea mai mică variație a intonației și cu un baston care aluneca pe planșe În ritm cu expunerea, ne umplea capul Înfierbântat de căldura
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
serviciu, cu o zi Înainte, toată vechea opoziție a mea mi-a invocat posibila absență, din variate motive. Îi văd și astăzi, În ziua susținerii, pe decanul prof. dr. Grigorescu Ioan și pe prof. dr. Ciurea Viorel numărând la ușa amfiteatrului, plin de colegi și cunoscuți sosirea membrilor Consiliului și radiind de bucurie la realizarea forumului (20 din 22). Ce era În sufletul meu numai eu știam. Fapt este că pentru a mă asista la susținerea tezei, Mama și Tata și-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Ilenei Bârză, care și-au pus În acțiune toată priceperea, au alergat cu Trabantul toată dimineața prin București și-au dat un răspuns pe măsura prestației mele. După peste 20 ani de la această reușită, citesc și recitesc stenograma ședinței, văd amfiteatrul plin până la refuz și retrăiesc cu mărgăritare de fericire În ochi, ziua primei mari victorii din viața mea. Confirmarea titlului obținut după atâtea emoții s-a făcut În 18 dec. 1967 prin Hotărârea Comisiei de Diplome nr. 896. Între timp
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
-uri și CUASC uri din zonă și din 1984 de Îndrumarea Direcțiilor Agricole Județene din Moldova. Să menționez și sprijinul permanent ce trebuia acordat liceelor de specialitate din Moldova. Practic, cadrele didactice erau mai mult plecate din facultate decât În amfiteatre și săli de lucrări. De altfel, Angelo Miculescu propunea ținerea a 80% din prelegeri la capătul tarlalei sau a grajdului și doar 20% În amfiteatre și laboratoare. Au fost zadarnice intervențiile noastre la plenarele județene cât și sesizările Brigăzilor de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de specialitate din Moldova. Practic, cadrele didactice erau mai mult plecate din facultate decât În amfiteatre și săli de lucrări. De altfel, Angelo Miculescu propunea ținerea a 80% din prelegeri la capătul tarlalei sau a grajdului și doar 20% În amfiteatre și laboratoare. Au fost zadarnice intervențiile noastre la plenarele județene cât și sesizările Brigăzilor de informare și control ale Asociației Studenților, sau chiar ale comitetului central. Tineretul trebuia să Învețe să muncească. Orice. Numai să nu dispună de prea mult
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Milly și Irina. „Îți stă mintea În loc” De la an la an baza materială și condițiile desfășurării Învățământului au devenit tot mai aspru și uneori total improprii unei activități normale. Studenții audiau cursurile Îmbrăcați În haine cât mai groase, căci În amfiteatre era mai frig decât afară. Și cadrele didactice făceam eforturi deosebite pentru a prezenta prelegeri cât mai atrăgătoare și inteligibile. În 1989 admiterea la doctorat, care obișnuit se desfășura În martieaprilie, fiecărui conducător repartizându-ni-se unul sau mai multe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Învățământului superior și inspectorii de profiluri. Deși am fost atenționați Înainte de Începerea ședinței să ne reținem de la criticarea MEI, la discuții fiecare dintre noi am scos În evidență condițiile În care se desfășoară activitatea. Referindu-ne la temperatura scăzută din amfiteatre am emis expresia: “Îți stă mintea-n loc” care a devenit proverbială, iar concursul de admitere la doctorat l-am calificat ca “circ veritabil”. Rezultatul a fost benefic. După trei zile s-au ridicat restricțiile la Încălzirea cu gaz metan
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mi-a creat, totuși, multe neplăceri, și în Epoca de Aur ceaușistă, dar și după. Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am trăit-o în perioada debutului literar. Am trimis prin '77 mai multe grupaje la revista studențească "Amfiteatru". În ciuda promisiunilor și a cuvintelor de apreciere venite din partea redacției, publicarea era mereu amânată. Nu înțelegeam ce se întâmplă. De fapt, eram dus cu vorba. Într-o zi, luându-mi inima în dinți, m-am prezentat la redacție cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe poetul Flămând, care răspundea atunci de poezie. Flămând părea destul de obosit sau plictisit, dar n-a refuzat dialogul. A citit pe îndelete grupajul, făcând unele observații în timpul lecturii. Fiind ardelean, Flămând cred că nu prea îi agrea pe moldoveni. Amfiteatru promova , în special, poezia venită de la Cluj, București etc. Ieșenii nu aveau prea mult acces în această revistă. Poeziile mele, totuși, păreau să-i placă. Cel puțin așa am sperat eu... Mi-a spus că mă va publica în "viitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ieșenii nu aveau prea mult acces în această revistă. Poeziile mele, totuși, păreau să-i placă. Cel puțin așa am sperat eu... Mi-a spus că mă va publica în "viitorul" număr al revistei. Am așteptat cu înfrigurare să apară "Amfiteatru". Am așteptat o lună, două, nouă... Nici după un an "minunea" nu s-a produs. Între timp, reușisem să public în alte reviste. Cu Flămând țineam legătura telefonic. Îi telefonam din când în când la redacție și-l întrebam ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a spus. Terminația asta "ov" nu e fericită". L-am întrebat dacă numele său îi place. I se pare oare că "Flămând" sună mai bine decât "Danilov"? Bineînțeles că după aceasta discuție n-am reușit să public nici un rînd în "Amfiteatru", iar cronicile care au apărut acolo la cărțile mele au fost negative. Fântâni carteziene a fost primită cu reticență de Constanța Buzea, iar volumul Câmp negru a fost, pur și simplu, desființat. Mi se aduceau, de regulă, reproșuri legate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lume care era cu totul nouă. Nu mi-am pierdut însă timpul, din primul an de facultate am început să frecventez cenaclurile literare, să observ, să vizitez redacțiile. Mergeam peste tot, dar primele amintiri foarte plăcute le am de la Cenaclul "Amfiteatru". Apoi m-am dus, incitat de poetul Roman Istrati, care îmi era coleg, dar cu un an mai mare, la "Cenaclul lui Manolescu", unde am și citit. Acest "Cenaclu al lui Manolescu" care avea loc la Universitate a devenit apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nesuportând o astfel de concurență. Laurențiu Ulici i-a sprijinit debutul editorial la concursul Editurii Albastros, în 1978, cred că prima cronică la volum a scris-o Andrei Zanca, în Echinox, apoi Laurențiu Ulici, în România literară, Constanța Buzea, în Amfiteatru, Alexandru Piru ș.a. Numai că dintr-un volum normal de vreo 130 de pagini, trimis la editură, cenzura a lăsat o broșurică de 28 de pagini, poate cea mai subțire carte de versuri din literatura română, cu doar 12 poeme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doi copii cu Constanța Buzea, împreună cu care am petrecut câteva după-amieze frumoase acasă la ei, pe str. Dionisie Lupu, când ne-a dăruit volumele sale de versuri cu dedicații generoase, a scris apoi o cronică entuziastă despre volumul Ilenei, în Amfiteatru, soră-mea nu era femeia care să cadă imediat după aceea în brațele lui Păunescu, noi ne-am străduit cât am putut de-a lungul anilor să ne menținem ființa dintr-o bucată, cu orice preț, chiar dacă lumea în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de studii, cu următoarea distribuire a materiilor școlare: în anul I se va învăța enciclopedia studiului medico-chirurgical (2 ore pe săptămână), anatomia descriptivă (2 ore pe zi), disecțiuni (18 ore săptămână), recomandându-se pentru exerciții anatomice construirea unei săli în amfiteatrul pentru prelegeri și camere speciale pentru colectarea preparatelor anatomo-patologice, pentru păstrarea cadavrelor, pentru tratamente, preparări diferite și pentru curățirea scheletelor, având personal de serviciu îndestulător la dispoziția profesorului și prosectorului. În afară de acestea, se va mai preda mineralogia (câte 3 ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de pediatrie din Iași este legată de personalitatea lui Ion Nicolau, memorabil șef de școală. În acești ani, s-a dezvoltat, de asemenea, Catedra de dermatologie, care, în 1927, a revenit profesorului I. Mironescu; acesta a îmbogățit clinica cu un amfiteatru și a extins laboratoarele de investigații paraclinice, în special, laboratorul de fizioterapie. Începând din 1941, Școala de dermatologie s-a dezvoltat progresiv sub îndrumarea profesorului Gh. Nastase, eminentă personalitate a medicinii contemporane românești, care, timp de peste patru decenii, a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
într-un spirit de dăruire umană exemplară. C.C. DUMITRIU Peste multe decenii, impecabila rostire a cursurilor de semiologie medicală adevărate conferințe cui care își ținea fermecat auditoriul profesorul dr. C.C. Dumitriu, trebuie să mai stăruie, în orele de liniște, în amfiteatrele bătrânei noastre facultăți de medicină. Erau cursurile de semiologie medicală știința simptomelor bolilor, un adevărat cifru al suferințelor, simptomatologia bolilor interne situându-se la baza clinicii medicale. De fapt, prin aceste conferințe (completate deseori cu seminarii vii, atractive, de diagnostic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru studenți multe iluzii pierdute, sufocate de numeroase prelegeri aride, îmbâcsite de teorii savante din care nu mai rămas nimic., în timp ce cursurile clare, exacte perfect expuse ale lui Nicolau sunt încă actuale. De câte ori am intrat, de-a lungul anilor, în amfiteatrul de la "Sfântul Spiridon" în care, la vremea lui, Ion Nicolau își ținea lecțiile, două ore, zilnic, șase zile pe săptămână, prezentând deseori și copii bolnavi, am avut impresia că, la aceeași catedră, în fața acelorași bănci, îl văd pe supremul profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unde era "mai bine". Cursurile au început târziu, odată cu frigul, și ne-au dezamăgit. Erau niște prelegeri de chimie, pe care, însă, nu le auzeau decât rândul întâi de bănci. Eram prea mulți, ceilalți ne bucuram doar de căldura sălii amfiteatrului. Nimeni nu ne întreba nimic; era boala cea mai grea a școlii această despărțire a lumii în două, de o parte a profesorului, unitate abstractă, vorbind în gol, de cealaltă parte tinerii necăjiți. Ne simțeam reduși la nimic, eram desființați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să asist la un congres internațional de oftalmologie la Paris; era prin anii '70-'75; ne aflam acolo un grup de români, printre care doctorii Coric, Vancea (junior) și alții. Vancea seniorul întârziase, ședința începuse, dar la apariția sa în amfiteatru mulțimea de specialiști, de toate națiile, a fremătat venise Cineva. Se șoptea, cu admirație, "Voilà Vancea"... Era un clasic, un bun al tuturor. Opera lui este imensă. Ea trebuie căutată în toate marile periodice de specialitate și în cărțile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cursurile Facultății de Filologie a Universității București în 1958 (Secția limbă și literatură română). După absolvire este corector, iar apoi redactor la Gazeta literară, al cărei redactor-șef adjunct devine în 1968. Ocupă aceeași funcție o scurtă perioadă la revista Amfiteatru, după care se dedică României literare, al cărei slujitor de nădejde devine și unde ajunge redactor-șef adjunct, iar apoi director adjunct. Debutează în Gazeta literară, pentru ca ulterior să publice articole critice, recenzii și cronici în Contemporanul, Luceafărul, Flacăra, Convorbiri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
literare studențești, de care numele profesorului Crohmălniceanu este atât de strâns legat, are și o „preistorie“ uitată azi pe nedrept. Ivi rea cenaclului a fost un efect al scurtei liberalizări ideologice de la mijlocul anilor ’70, când a apărut admirabila revistă Amfiteatru condusă de Ion Băieșu. Cenaclul Junimea a fost înființat și girat de Amfiteatru și de Catedra de literatură română de la Filologie (șeful acesteia: G. Ivașcu). La întâlnirile de duminică dimineața, care se desfășurau în amfiteatrul Odo bescu, participau statornic, printre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și o „preistorie“ uitată azi pe nedrept. Ivi rea cenaclului a fost un efect al scurtei liberalizări ideologice de la mijlocul anilor ’70, când a apărut admirabila revistă Amfiteatru condusă de Ion Băieșu. Cenaclul Junimea a fost înființat și girat de Amfiteatru și de Catedra de literatură română de la Filologie (șeful acesteia: G. Ivașcu). La întâlnirile de duminică dimineața, care se desfășurau în amfiteatrul Odo bescu, participau statornic, printre alții: Mircea Martin, Laurențiu Ulici, Adrian Păunescu, Constanța Buzea, Ioan Alexandru, Dan Cristea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
când a apărut admirabila revistă Amfiteatru condusă de Ion Băieșu. Cenaclul Junimea a fost înființat și girat de Amfiteatru și de Catedra de literatură română de la Filologie (șeful acesteia: G. Ivașcu). La întâlnirile de duminică dimineața, care se desfășurau în amfiteatrul Odo bescu, participau statornic, printre alții: Mircea Martin, Laurențiu Ulici, Adrian Păunescu, Constanța Buzea, Ioan Alexandru, Dan Cristea, G. Alboiu, Coman Șova, Octavian Stoica, Maria Luiza Cristescu, Dinu Kivu. Dar o mare parte a „amintirilor deghizate“ ale lui Ov. S.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oprit, iar el mi-a spus aceste vorbe care m-au tulburat: — A venit viitorul trist și rău, pentru mine a venit, să știi. De ce m-au tulburat acele vorbe voi spune îndată. În urmă cu treizeci de ani, în amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]