3,631 matches
-
aduc aminte. În film mă aplec În față și, umflându-mi obrajii ca Eol, suflu În lumânări și le sting. Într-o clipă, acestea se reaprind. Le sting din nou. Se Întâmplă același lucru. Și apoi apare Capitolul Unsprezece râzând, amuzat În sfârșit și el. Și așa s-au sfârșit filmele noastre de familie, cu o festă de ziua mea. Cu lumânările care aveau vieți multiple. Rămâne Însă Întrebarea: de ce a fost acesta ultimul film al lui Milton? Oare explicația poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Neavând răbdare să-i pună la fiert, scosese o tigaie. Apoi se hotărâse să-i cresteze la jumătate. ― Voiam să le măresc suprafața, Îmi explicase el mai târziu. În loc să-i cresteze pe lungime, Capitolul Unsprezece Încercase diferite combinații, ca să se amuze. Îi crestase ici și Îi spintecase colo și apoi pusese toți crenvurștii Într-o tigaie și privise ce se Întâmplă. Nu făcuse prea mult În acea primă seară. Dar câteva dintre inciziile fratelui meu duseseră la niște forme ciudate luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiectului, vidul ei de dragoste. Mama ei avea toată ziua ocupată. Tatăl ei pleca la birou la șase patruzeci și cinci. Jerome Îi era frate, prin urmare inutil. Obiectului nu-i plăcea să stea singură. Nu se deprinsese să se amuze de una singură. Așa că Într-o seară, când eram la ea, și mă pregăteam să mă urc pe bicicletă și să mă duc acasă, mi-a sugerat să dorm la ea. ― N-am periuță de dinți. ― Poți s-o folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ușa. M-am dus la pat și m-am prăbușit acolo. Mi se Învârtea capul. Am reușit să dau jos cuvertura și să trag toate pernele. ― Vrei să dormi cu hainele pe tine? mă Întrebă Scheer, de parcă s-ar fi amuzat. I-am simțit mâna pe spate, masându-mă. ― N-ar trebui să dormi Îmbrăcat, Îmi spuse el. A Început să mă dezbrace, dar m-am deșteptat. ― Lasă-mă să dorm, i-am spus. Scheer s-a tras mai aproape. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâna mea. Fu surprins și era bulversat. Oare cum de puteam fi așa de iresponsabil? Să înghit otravă? Mi-am dus imediat mâinile la gât și m-am schimonosit a durere. Vladimir stătea relaxat mai spre ușă și privea ușor amuzat scena de teatru. Sergiu, pe de altă parte, și ceilalți din sală s-au repezit spre mine vrând să-mi dea primul ajutor. Mi-am lăsat mâinile în jos și am scuipat zăpada prefăcută în apă. Are un gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se stabilească la Vichy. — Asta-mi pregătești? Întrebă el ironic. — Avem casa noastră la Meung... Descoperiră străzile vechi. Fiecare cartier avea vîrsta lui, stilul lui. Casele erau diferite și se ghicea ce fel de persoane le construiseră. Maigret se amuza oprindu-se În fața micilor restaurante, destul de numeroase, și citindu-le meniurile. — Cameră de Închiriat... Cameră cu bucătărie... Cameră frumoasă, mobilată... Aceasta era explicația numărului mare de restaurante, precum și a zecilor de mii de persoane care treceau pe străzi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
contemporan? — N-a Încercat niciodată. În schimb, a citit și recitit corespondența lui George Sand și cea a lui Musset. — Vă mulțumesc. CÎnd ajunsese aproape de ușă, librarul i se adresă din nou. — Am uitat un detaliu care poate vă va amuza. M-am mirat găsind cărți adnotate cu creionul. Fraze sau cuvinte subliniate. Uneori era doar o cruce pe margine. M-am Întrebat ce client avea această manie și am descoperit În cele din urmă că ea făcea asta. — I-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Întîlnire precisă. Îi ceruse să mai stea cîteva zile la Vichy și să aștepte s-o sune. De ce? Probabil că e căsătorit. E venit aici cu soția, poate cu copiii. Nu e liber oricînd. Lecoeur părea și el că se amuză urmărind cum lucra creierul lui Maigret. Chiar creierul? Acum omul se străduia să intre În pielea asasinului... N-a găsit ce căuta În casa de pe strada Bourbonnais. Iar Hélène Lange n-a vorbit. Dacă ar fi vorbit, probabil că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sunt greci, însă Musa e conștient de renumele său mondial. Se interesează totuși, mai mult ca să-l ațâțe: — Crezi că minte? — Păi nu-și câștigă în felul ăsta o notorietate mai mare? răspunde celălalt exasperat. Deci asta îl roade, se amuză împăratul: că mai e cineva care s-ar putea înălța de la statutul de angajat la cel mult mai greu de definit al prietenilor și sfătuitorilor. Doctorul se dă mai aproape de pat. — Ceea ce e important pentru o dietă sănătoasă este să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în tăblia patului. — Am nevoie de fapte, de dovezi incriminatorii, nu de vorbe, Livia. Augusta își trece discret palmele asudate peste satinul stolei. Pierde din nou teren. Se decide să-și joace ultima carte. — Bănuiesc, rostește sec, că o să te amuzi în continuare când am să-ți spun că Trio Fulcinius a văzut în casa acestui individ o statuetă de lut ce semăna la chip cu tine, străpunsă pretutindeni de ace. Îi apasă ficatul. — Aici. Atinge rana de la genunchi: — Și aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ascuns! Gallus, sau amândoi, au ticluit până și numele animalelor, să fie pereche: Tullius și Tullia, așa cum pe cei dinainte îi chemase Cara și Carus. Reușește să zâmbească chinuit. Sigur că i-a pătruns șiretlicul de la bun început. S-a amuzat chiar, ca o proastă. N-a înțeles că singurul mod în care Gallus intră în viața oamenilor este numai pe ușa din dos, ca hoții sau ca servitorii. Nu va alege niciodată calea scurtă și dreaptă a adevărului. Minciuna și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când Pompeius a smuls Samaria Iudeii. Îl împunge pe german: — Ce, te roade invidia că principele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
protestează: — Nu e cu putință să existe o legătură de sânge mai sfântă și mai strânsă decât cea dintre părinți și copii. Uriașul ridică încurcat din umeri. Nu știu cum să-ți explic... Da, da, nu prea te pricepi la vorbe, se amuză Rufus. Când se iau ostatici, primii răscumpărați sunt îndeobște nepoții de soră... Or ține aceștia familia mai unită? se minunează în sinea sa Rufus. Întreabă cu voce tare: — Și pe unchiul tău cum îl cheamă? — Namantabagicus. — Namata... ptiu, drace! Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită din partea principelui. Dacă o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl zorește. Tonul sună însă neconvingător, așa că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu veles! Ai priceput? Gladiatorul cu două săbii în mână se grăbește să facă pereche cu un altul, care mânuiește doar o suliță legată cu o curea. — O rotește ca pe o praștie, nu? se înveselește Pusio. Vittelius încuviințează, vădit amuzat de entuziasmul lui can did. În acest moment, instructorul răcnește din nou: — Unde ești, bă, ăla cu șiragul de pizde atârnat de gât? Ia fă-te ncoace! Uriașul cu piele de abanos se execută cu promptitudine. In structorul îl cântărește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la o cvestură provincială, pentru că am vrut să fiu alături de el. Întinde degetul spre Nero: — Era din nou nevoie de mâna lui fermă și s-a pus ca de atâtea alte ori în serviciul Romei! — Cum se putea altfel? comentează amuzat bătrânul. — Am parcurs toată Germania cu armele în mână! exclamă Paterculus. Plautius Silvanus își controlează cu grijă mușchii feței, nu cumva să-l trădeze. Toate expedițiile astea fără rost au fost doar o bună ocazie pentru principe de a semnala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea copilăroasă, desprinsă parcă din Amintirile la fel de degajat expuse într-un limbaj care atrage prin apropierea pe care o realizează cu originile. Tiparul uriașului Flămânzilă este marcat și de simbolismul cifrelor magice, esența sa concentrându-se în semnificația numărului
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
deschidea, nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ținea închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.” Naratorul uzează un limbaj comic, cu influențe satirizante, în încercarea de a amuza publicul cititor. Prin intermediul uriașului, el transmite receptorilor un mesaj degajat, aproape de luare în râs, la vederea ființei aparent înspăimântătoare. Personajul se autocaracterizează ca o entitate căreia „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
mă știu ele din școală, dar știu foarte bine că nu suport numele ăsta, pentru că odată mi-am adunat destul curaj să le-o spun. Dar faptul că mă irită pe mine pare să nu facă altceva decât să le amuze pe ele și mai mult. Vreți să aflați mai multe despre Sophie și Lisa? Sophie și Lisa locuiau în acest apartament cu mult înainte să apar eu în peisaj, și de cele mai multe ori mă gândesc că erau de departe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că aș fi în stare să pricep, dar Rob, cel care predă cursul, ne explică atât de clar și de concis, încât încep să înțeleg exact care e marea scofală. Îmi dau seama că Geraldine se plictisește, și ca să se amuze flirtează cu Rob, care pare foarte încântat că o femeie ca Geraldine se sinchisește măcar să se uite la el; Ben este însă aliatul meu aici, pentru că Ben este la fel de captivat ca și mine, și împreună vizităm newsgroup-uri, site-uri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sub impresia entuziasmului din timpul dansului din sufragerie. ― O, răsuflă ea, cu o mână ridicată în sus, în încercarea de a-și ascunde fața, cu cealaltă acoperindu-și disperată bigudiurile. O. ― O? spune Ben și-și ridică o sprânceană, rânjind amuzat la vederea acestor două creaturi ciudate. Eu mă gândesc că am să explodez în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu în timp ce-l urmez pe Ben spre ușă. O seară plăcută. Jemima nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
face să arăți că știi pe cineva, decât dacă ești la fel de celebru. ― Eu sunt Ben, a spus și el, etalându-și zâmbetul perfect și luptându-se să nu se piardă în ochii ei mari și cafenii. Au petrecut restul serii amuzându-se plăcut împreună, iar după o vreme Ben a și uitat că era vorba de Laurie, cea mai dorită femeie din Marea Britanie: ea era acum Laurie, o fată superbă cu care se întreținea la o petrecere. Nu i-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întinse rogojini de paie. Alături se afla o găleată cu apă și două scăunele aranjate unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu a-și tăia gâtul. Asta înseamnă! Îl privi amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul își încleștă pumnii abia stăpânindu-și rușinea și furia care-i înecau sufletul. Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu vă cred. De ce nu? Până la urmă, credința creștină va fi oprită și pe domeniile acestea din porunca Măriei Sale naifu. La vorbele parcă mânioase ale misionarului, seniorul Shiraishi schimbă un zâmbet amuzat cu ceilalți înalți oficiali. — N-ai de ce te teme. Naifu a îngăduit credința creștină pentru totdeauna numai pe acest domeniu. Așa spunem noi și așa gândesc și naifu, și Stăpânul. Veți recunoaște credința creștină pe aceste domenii și le veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-le și pe astea, Îi spuse, dându-i paharul său și pe cel al lui Peduzzi. Fata umplu măsura de un sfert cu o pâlnie. — Pune-l Într-o sticlă, spuse tânărul domn. Se duse să caute o sticlă. O amuza toată chestia asta. — Tiny, Îmi pare rău că te simți așa rău, spuse el. Și-mi pare rău că am vorbit În felul acela la prânz. De fapt, susțineam același lucru fără să ne dăm seama. — Lasă, nu mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]