2,199 matches
-
șrapnelul căzut la picioarele sale, în preajma Vidinului: "Aceasta e muzica ce-mi place"? Și cine, în fine, dintre noi iarăși, n-a evocat, în semnificația ei reală, toată istoria formațiunei burgheziei naționale, în cuvintele atribuite lui I.C. Brătianu: "Îmbogățiți-vă!"? Anecdota poate fi scrisă, poate fi și povestită în conversațiune. Și într-un caz și într-altul, succesul ei constă în scurtime, în precizie, în spirit, în caracteristic. Valoarea ei, în tot cazul, stă mai mult în ceea ce evocă, decât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în precizie, în spirit, în caracteristic. Valoarea ei, în tot cazul, stă mai mult în ceea ce evocă, decât în ceea ce spune, pentru că adevărul pe care-l exprimă e general și moral, iar nici de cum istoric. * Și acum iată câteva din anecdotele puse pe seama vechilor junimiști. Una în care e vorba de Vasile Pogor: Acum un sfert de secol, locul unde se găsește astăzi statuia lui Vasile Alecsandri, în fața peristilului Teatrului Național din Iași, a figurat, un timp, frumoasa statuie în marmoră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zise d. Iorga. Ce să fac! răspunse șeful ligei creștine. După cum vezi: eu mă urc, tu te cobori... Și trecu înainte, radios. Dacă n-a făcut parte din vechea Junime, regretatul Matei Cantacuzino a avut totuși legături cu junimizmul politic. Anecdotele puse pe seama sa (și nu sunt puține) își pot deci găsi, și ele, locul aici. Am ales pe aceasta: În timpul unui voiaj cu trenul de la Iași la Botoșani, s-a întâmplat, odată, ca fostul profesor de drept civil să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-l înconjurau, Conu Matei izbucni jovial: Ce băieți de treabă sunteți! Ce buni și ce simpatici! Mai mare dragul să steie cineva de vorbă cu voi... Păcat numai că sunteți cu Bădărău... * Din cauza felului cum se nasc și cum circulă, anecdotele provoacă uneori discuțiuni și controverse cu privire la fondul lor istoric sau la exactitatea faptelor pe care le încorporează în ele. Ca, de pildă, în cazul ce urmează: Strânsa prietenie între Caragiale și Petre Missir e un lucru bine cunoscut. Pe seama ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă, anecdota noastră, ca epizod din istoria prieteniei dintre Caragiale și Missir rămâne adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus, valoarea unei anecdote nu stă în adevărul ei istoric ci în adevărul ei moral, adică "verosimil", și în "caracteristic", dacă ea contează, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă, anecdota noastră, ca epizod din istoria prieteniei dintre Caragiale și Missir rămâne adevărată, atât în senzul că formează o mărturie a acelei prietenii, cât și pentru că lucrurile povestite ar fi putut să se fi întâmplat așa cum se povestesc, după cum și versurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În mijlocul unei mișcări de felul celei care m-a cucerit, sub conducerea unui șef care a devenit simbolul ideilor ce ne leagă, lupta e ușoară și sigură: la capătul ei ne așteaptă laurii (aplauze)." (O, naivă tinerețe! O, admirabilă naivitate!) * Anecdota primează (pag. 250). În anii la care se referă notele aceste ale mele, principalele asociațiuni literare și științifice care au trăit la Iași ar fi cam următoarele: Grupul format în jurul revistei Contimporanul, despre care am vorbit puțin mai înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cenaclu literar la Iași 182 "Irozii" 191 Epigonii 199 Însemnările unui ziarist din alte timpuri 205 Noutatea 212 Seara 216 Caragiale, orator politic 219 Agresiv fără voie 224 Contraste 227 De ce n-am devenit antisemit 233 Profesiune de credință 244 Anecdota primează 250 Umbre pe ecranul lanternei magice 263 Pe urma pașilor mei proprii 279 NOTE pentru explicațiunea imaginilor cuprinse în acest volum 289 NOTE cu privire la text 310 Fotografiile au fost, în cea mai mare parte, executate de către fotografii: S. Suchar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Învățămînt ce ni-l poate oferi dragostea. Tot ce se Îndepărtează de el În clipa aceasta nu mă mai interesează. SÎnt gata să Întorc spatele mării dacă mi-ar cere să uit. Sisif Grecii au spus fel de fel de anecdote despre ficțiunile lor, iar În ce privește stînca Împinsă de Sisif am fost tentați să ne-o Închipuim ca atare. De aici nu mai e decît un pas pînă la greșeala de a crede că oprirea stîncii pe vîrful muntelui ar constitui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Șerban : Hmm... Pare-mi-se că am deschis Cutia Pandorei și că, de fapt, discuția abia începe. Ca să mă-ntorc la categorisiri și la ”ce e La dolce vita ?”, răspunsul cel mai adevărat este : un film de Fellini. (Știi poate anecdota aceea, spusă chiar de marele Federico, cum că taică-su voia să-l facă doctor, maică-sa preot, iar el a sfârșit prin a deveni un adjectiv : fellinian ?...) Altfel, sigur, categoriile astea ad-hoc în care sunt puse filme celebre sună
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
le observă comportamentul fără să clipească. Alex. Leo Șerban : Exact. Onestitatea și, aș adăuga, adevărul : simți că nici o situație, nici o replică a nici unui personaj nu este altfel decât profund adevărată ! Probabil că sunt lucruri care provin din situații trăite, din anecdote personale, poate că sunt chiar prea multe astfel de anecdote și poate că publicul, mai ales cel străin, e puțin pierdut pe drum... Cred că e un film care, de această dată, va merge mai bine în România decât în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Onestitatea și, aș adăuga, adevărul : simți că nici o situație, nici o replică a nici unui personaj nu este altfel decât profund adevărată ! Probabil că sunt lucruri care provin din situații trăite, din anecdote personale, poate că sunt chiar prea multe astfel de anecdote și poate că publicul, mai ales cel străin, e puțin pierdut pe drum... Cred că e un film care, de această dată, va merge mai bine în România decât în afară, spre deosebire de, să zicem, Hârtia va fi albastră și cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Moses Schwarzfeld <endnote id="(80)"/> și În mai mică măsură Simeon Florea Marian <endnote id=" (2)"/> au cercetat - În a doua jumătate a secolului al XIX-lea - modul În care este reprezentat evreul În producțiile folclorice din registrul comic : În anecdote populare și, respectiv, În satire. Din păcate, În chestionarele folclorice și mitologice realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea de B.P. Hasdeu <endnote id="(32)"/> și de Nicolae Densușianu <endnote id="(56)"/> au fost inserate foarte puține Întrebări referitoare la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a usturoi ? ! Casa, satul, țiganii, bucatele, tot miroase a usturoi. S’ar crede că numai usturoi se mănâncă p’aci” <endnote id="(463)"/>. Mirosul de usturoi degajat de evreu a devenit un motiv literar, care nu putea să lipsească din anecdotele și snoavele populare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, vânzătorul de mărunțișuri Cilibi Moise obișnuia să le spună mușteriilor : „Acum [când Îmi cereți marfă pe credit] o să-mi ziceți că miros a parfum și când voi veni să cer parale că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(491, p. 384)"/>. Într-o „satiră bucovineană”, publicată de Sim. Fl. Marian În 1871, usturoiul este o marfă de negoț, iar „jidovii” călătoresc „Cu rabinu’ Între noi,/ Cu trei care d’usturoi” <endnote id="(2)"/>. Într-o pretinsă „anecdotă populară”, culeasă, chipurile, „din gura țăranului nostru român” și publicată de Theodor Vartic În 1883, usturoiul devine pentru evrei un aliment cu funcție religioasă. „Un cultivator de flori din Iași” se plânge că nu i se cumpără marfa. Un prieten
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor D. Speranția În 1888 : Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor D. Speranția În 1888 : Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
specială la cei bucovineni), folcloristul D. Dan a observat faptul că evreul s-ar teme de câini (și de lupi, adaug eu) și de arme : „Frica lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un om curajos, dar, când apar tâlharii, se comportă ca un om laș. Iată o astfel de anecdotă, inclusă de Alecsandri În două dintre textele sale : Tâlharii opriră caii și se apropiară de brișcă. - Măi târtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armele aceste ? - Pentru tâlhari, răspunse zaraful. - Noi suntem tâlhari. - Poftim, mă rog - și jidanul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
câini, până vor trece dincolo de sat”. La refuzul primarului, soldații evrei au luat hotărârea eroică de a traversa satul În vârful picioarelor, ca să nu Îi simtă câinii <endnote id="(184, p. 50)"/>. În 1891, Theodor Speranția a versificat o asemenea „anecdotă populară”, intitulând-o Jidanii la bătălie. Întreaga „armată evreiască” este parodiată, folosindu-se - cum crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(387, p. 383)"/>. Românul nu a fost nici cuceritor, nici mare călător sau negustor <endnote id="(624)"/>, dar a coabitat și a intrat În legătură cu multe nații. În prefața unui volum de E. Baican, Literatura populară sau Palavre și anecdote (publicat În 1882), Mihai Eminescu constata că „Nu e 326 Imaginea evreului În cultura română popor care să fi intrat În contact cu românul, fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdote populare În cari se iau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Literatura populară sau Palavre și anecdote (publicat În 1882), Mihai Eminescu constata că „Nu e 326 Imaginea evreului În cultura română popor care să fi intrat În contact cu românul, fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdote populare În cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii ; asupra țiganilor există o Întreagă epopee populară În versuri lapidare [...]. Despre bulgari există asemenea o lungă povestire a lui Hagi Ivat craiul, care a vrut să ia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
77. Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Editura Minerva, București, 1980. 78. Episcopul Melchisedec, Viața și scrierile lui Grigore Țamblac, Academia Română, București, 1884. 79. Nicolae Iorga, Studii asupra Evului Mediu românesc, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. 80. Moses Schwarzfeld, „Anecdote populare române cu privire la evrei. Cercetare critică”, În Anuar pentru israeliți, XII, 1889, pp. 127-143. 81. Picu Pătruț, Miniaturi și poezie, Editura Arta Grafică, București, 1985, p. 124. Dat fiind că În acest volum textul a fost cenzurat, am completat versurile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De-abia sta ; te mirai cum n-o dă vântul jos” (377, p. 99). 362. Străinii au ocupat, de regulă, zona de mijloc a societății românești, cea compusă mai ales din negustori și meseriași. „Jupăn Ițic - se spune Într-o anecdotă populară, publicată În 1880 - venise să-și esercite meseria În orașul P., unde era lipsă de asemenea meșteșuguri, fiindcă românilor nu le place meseria” (3, p. 51). Iată viziunea exagerată a unui tânăr boier moldovean, așa cum a fost consemnată de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Evreii, Între resemnare și răzvrătire”, Revista 22, nr. 21, 3-9 iunie 1993, p. 4. Articol scris pentru a comemora 50 de ani de la revolta evreilor din ghetoul varșovian. 453. Constantin Bacalbașa, Capitala sub ocupația dușmanilor (1916-1918), Brăila, 1921. 454. Unele anecdote tipic evreiești luau și ele În derâdere „eroismul” evreilor. Pe mormântul eroului necunoscut dintr-un stetl din Moldova sta scris : Ițic Goldenberg - tinichigiu. Un vizitator Îl Întreabă pe paznicul cimitirului cum este posibil ca pe mormântul eroului necunoscut să figureze
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]