390,674 matches
-
și nimic? aidoma timpului mult rărit în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
trezit pe hoțul de cai. Liniștire Noapte de noapte greierii șlefuiau insomnia acelui fugar. Fără urmă Nimeni. La gura peșterii doar fumul - dormind. Aproape de sat Imortele pîlpîie-n gura falezei - mîncare dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n scorburi de apă se joacă pescărușii. II Un animal marin cu părul despletit a ieșit s-adulmece fumul de pește. III Deasupra valurilor țărmu-și întinde palma fierbinte ca orice binecuvîntare. Vară tîrzie Foșnind prin porumb fără umbre ochiul gol al după-amiezii. Octombrie Vaierul
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
lor uscată. Vezi bine, îți aduc de asemenea Zeama lor grasă, Să ai și tu ce să bei dacă te vor așeza Lângă soare în ziua cu nouă turnuri. Dar nu mai mă chema copilul tău. Numește-mă aer și apă cărora le sunt geamăn, Nu laptelui tău supt după felul cum a venit Orăcăiala cărnii ce mă acoperea cu pământ. Mă aflu azi pe un alt drum Decât acela al sfârșitului. Mă țin drept printre poeții Ce au luat locul
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Culinare, subcapitolul Băutorul de ceai! E vorba tot de Kirilov. “Aș vrea să-ți ofer un ceai, zise el. Mi-am cumpărat din oraș un ceai. Nu dorești? nu-l refuzai. Curînd bătrîna aduse ceaiul, adică un imens ceainic cu apă clocotită, un ceainic, un ceainic mic cu multă esență de ceai, două căni mari de lut, cu ornamente destul de rudimentare, o franzelă și-o farfurie adîncă mare plină cu zahăr căpățînă fărîmat în bucăți”. De remarcat că este enumerat tot
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
Alexandru LUNGU Lumina frântă umbrele cu fețe nevăzute pășesc într’un alai de tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
cu cartea de rugăciuni a lui Dinu Pillat pe noptiera albă, scorojită de vopsea la colțuri, atunci să-i aduc biscuiți simpli, și Dumnezeu zic scolasticii, adaug, e simplu, nu se poate descompune, divide, termina, deci din ăia cu făină, apă și sare. Destul, prea destul pentru a fi iubit de steliști vechi sau noi, de a-i păstra manuscrisele sau a mai încerca o dată, poate trece, nu-s atenți, să publicăm articolul respins de cenzură. Medicii au fost ca și
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
și marea primă deziluzie. Vroiam să am o bilă a mea, numai a mea! Mama acelui unchi, o bătrînă urîtă și gheboasă ca-n basme, într-o iarnă, a făcut un bulgăre de zăpadă perfect rotund, l-a muiat în apă, l-a lăsat să înghețe și mi l-a dăruit: „iată o bilă albă de biliard!” Desigur, s-a topit. Am plîns neconsolat și am început s-o urăsc cu strășnicie. Mult mai tîrziu, pe cînd aveam vreo 30 de
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
precedenta pentru că își propune un tablou mai complex al universului mental babilonian, de la mistica metalurgică și cosmologie până la alchimia propriu-zisă. Nu mai știu cine a spus-o, dar mi-a rămas în memorie această ciudată afirmație: „Eu nu intru în apă până când nu voi învăța să înot”. Atât în Alchimia asiatică, cât și în Cosmologie și alchimie babiloniană, M. Eliade nu rămâne pe mal încercând cu vârful degetului spiritualitatea arhaică. A coborât în mijlocul unor lumi care au dat asemenea sinteze mentale
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
ar fi trebuit să-l furnice cîteva bănuieli mai ales că în cartea aceea nu se întîmplase aproape nimic se gîndi că după un somn bun lucrurile aveau să se limpezească să se așeze să ia poziția nisipului pe fundul apei în zori își dădu seama că fusese vorba doar de o plimbare printr-o piață periferică a orașului în centrul ei se afla statuia unui necunoscut (nici măcar erou) se pare că în anumite perioade ale amiezii lumina strălucea atît de
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile mint se gîndi cititorul adesea o liniște mătăsoasă încolăcește gleznele lumina strălucește parcă și mai puternic iar acele ceasurilor se deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar cam fi fost vremea să înțeleg - mișcările făcute în afară nu sînt decît călărire de ficțiuni. la ce bun ? prevăzător, aidoma celui ce vine dintr-o
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai fi putut să îl stingă - se opintea doar în el, și ai fi zis că brațele musculoase ale apei saline odată îl va spăla, trecând prin asprimea întortocheată de gheară înmuiată în sânge și vin... Ca peste o flamură vremelnic abandonată în luptă, sau poate ruptă, cu colții, de-un lup, ori peste-o rană în altă rană, mai
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
răcit peplin și se prea poate să mă aleg cu o boală de piept din această cumplită glumă a ungurilor, mai e că acum nu mai am nici parale, chiar astăzi, miercuri, voi fi nevoit să trăiesc cu pâine și apă, n-am nici tutun, n-am nici primenele (înot în murdărie de două săptămâni aproape), n-am nici ce să citesc sau să scriu ceva, n-am absolut nimic. Dacă rămân așa, nu pot decât să mă acăț de ușorul
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
scrisoare fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
Elena Brădișteanu Miezul verii, căldură mare, cum ar fi zis Caragiale, apă caldă și puțină; nici nu mai poate fi vorba să obții un pahar cu apă de la gheață, de la vreun amploiat cu care ai treabă. Aștepți resemnat la un ghișeu, pînă cînd un funcționar plictisit și obosit, te îndrumă spre un
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
Elena Brădișteanu Miezul verii, căldură mare, cum ar fi zis Caragiale, apă caldă și puțină; nici nu mai poate fi vorba să obții un pahar cu apă de la gheață, de la vreun amploiat cu care ai treabă. Aștepți resemnat la un ghișeu, pînă cînd un funcționar plictisit și obosit, te îndrumă spre un altul; poți să treci astfel pe la trei-patru ghișee, pînă să-ți rezolvi problema. Începe vacanța
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
a inimii sale cel mai bine văd cu ochii aceștia ai mei care nu sunt ai mei, ci ai lui. cel mai bine merg cu picioarele acestea ale mele care nu sunt ale mele, ci ale lui și înaintează pe ape. cel mai tare mă dor palmele acestea ale mele care nu sunt ale mele, ci ale lui și sângerează în ierusalim. eu mă întunec, el luminează. eu, partea lui agonica, el partea mea vie. sunt legat de el cu frânghii
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
cutia cu scule n-a rămas / decât un cui ruginit”. Orice altă atitudine suspectată de patetism și sentimentalitate emfatică este, de altfel, amendată, de la reperul biblic al marii suferințe (“stau lângă zidul plângerii / îmi număr degetele / două le-a luat apa”), la sugestia de profunzime “nocturnă” a eului (“sam ai plătit lumina mă-ntrebai / erai pudică te duceam cu vorba / îmi plăcea întunericul tău / mă bălăceam în el”), la discursul amoros (“unde ești sam iubitule / s-auzea de sub pat / și-au
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de coșmar (“Vine o vreme / când împrejurul casei tale / crește apa - și melcii / ți se târăsc pe trup /.../ Brațul a uitat că e braț / și se crede picior /.../ Numai inima lovește în continuare / un soare în pământ, un soare în cer, / și te cațeri pe arcul ei...”). Ciclul Joc de artificii
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche, / o broască îmi iese din gură, / o broască mi se înfășoară în păr / și râsul meu e un orăcăit de apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită adesea ingenios de metafora insolită și rupturile discursive
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
putea comunica ceea ce-mi părea atît de cunoscut. Nici acum nu pot să explic exact. Adaug doar că începeam s-o și aud, da, auzeam bîzîitul, nu, nu bîzîitul, clocotul minuscul al luminii pe obiecte, parcă ar fi fiert apa încetișor. Foarte palid ce-am spus eu acum. Cred că, mai precis zis, lumina sfîrîia. Și iată-mă amintindu-mi de o altă întîlnire corp la corp cu dînsa. După-amiază. Sînt la prof. Secrieru, de istorie, bem votcă și mîncăm
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
ochi încercănați și sticloși, cu obrajii aprinși de o roșeață nesănătoasă" 11. Elementul implicat în lupta dintre cele două ființe excepționale, "supra-femeia" Rașelica și "supraomul" Pașadia, este așadar unul singur: focul, elementul masculin prin antonomază. Nefiind vorba de lupta între apă, elementul feminin, și foc, putem afirma că, din punctul de vedere al "arhetipurilor" și al "poeticii elementelor", romanul ascunde, în structurile sale simbolice mai adânci, o ambiguitate. De ce Rașelica este reprezentată simbolic prin foc, fiind un foc care nimicește chiar
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
pierdută în viață: necîntătoare sunt astăzi adevărurile mele de ieri și alt zeu doarme în vorbele care mișcaseră pietrele și îmblînziseră fiarele gîndul aminte și fluviul aroma și gustul, tăria - deodată trezite lîna de aur și capul meu cîntăreț pe ape și ape - deodată totuna eurydike/ privire-ndărăt eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte/ și pierdută - deodată cîntecul era cîntec/ și cîntecul peste cîntec tăcere. așteparea mută. lumea un zvon uitasem. abia îmi adusesem aminte și deja începusem iarăși să
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
viață: necîntătoare sunt astăzi adevărurile mele de ieri și alt zeu doarme în vorbele care mișcaseră pietrele și îmblînziseră fiarele gîndul aminte și fluviul aroma și gustul, tăria - deodată trezite lîna de aur și capul meu cîntăreț pe ape și ape - deodată totuna eurydike/ privire-ndărăt eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte/ și pierdută - deodată cîntecul era cîntec/ și cîntecul peste cîntec tăcere. așteparea mută. lumea un zvon uitasem. abia îmi adusesem aminte și deja începusem iarăși să uit. împînzit
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]