3,340 matches
-
veverițele au luat alunele, dar nu plecau) A, ciocolată...(le dă și câte o ciocolată ) Uța: Coco, când vrei să te plimbi, vii în parc, ne cauți și dăm un spectacol pentru cei care se plimbă. Ai să vezi câte aplauze luam !... Codita: Alune, ciocolată... Coco: Dacă dăm un spectacol, vin... Miki: Uite artistu’...”dacă dăm spectacol, vin...” N-a mers cu parcu’. Dar mă gândesc eu la altceva...(veverițele ies cu”zgomot”) Gigel: La revedere ! Și mulțumesc. (îl mângâie pe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
singur, se plictișeste. Deci, nu la grădinița de animale ? Bine, mă mai gândesc. Piki: (dă drumul la muzică și, în două picioare, începe să dirijeze venind către Gigel ; pe muzică, Coco începe să recite poezia auzită la Gigel ; mare surpriză ; aplauze) Miki (se apropie de Gigel și începe și ea un dans cu rostogoliri « artistice » în timp ce miaună cu mare « eleganță », sărind în brațele lui Gigel ; cu o labă îl mângâie pe cioc pe Coco care se află pe brațul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
acolo de unde vine, din infinit. (pe boltă apare Pământul de care se apropie o stea.) Halley: Uite-o Soare! (începe un zgomot specific; furtună, etc, planeta-dușman începe să piardă din viteză, încet încet se oprește și-i dispare strălucirea în aplauzele de bucurie ale celor din scenă) Cosmon: Soare, trebuie să ne întoarcem pe Pământ. Soarele: Mai ales că orice întârziere se plătește cu o urecheală. Nu, Gigel? Gigel: Din păcate, așa-i Soare... Soarele: Spune-i mamei tale, c-ai
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Își ținură respirația. Bărbații Însurați Îi Înghiontiră pe burlaci: ― Priviți și luați aminte. Bunica mea, etalând un fler teatral Înrudit cu ipohondria ei, exprimă prin gesturi emoții complexe: surpriză, bucurie inițială, dubii, o umbră de refuz prudent și apoi, În aplauzele care deja Începuseră, o acceptare buimacă. Ceremonia se desfășură pe punte. În loc de rochie de mireasă, Desdemona purtă pe cap o broboadă de mătase Împrumutată. Căpitanul Kontoulis Îi Împrumută lui Lefty o cravată pătată de sos. ― Ține-ți haina Închisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un costum nou, de culoare crem, cu o cravată galbenă, Își Încrucișează picioarele, bâțâindu-și un pantof din piele cu găurele. Lina și Desdemona se țin de mână, unite de un liant misterios. Cortina se ridică, stârnind suspine și câteva aplauze. Pe fundalul de carton erau desenate un vas cu aburi, două coșuri de fum imense și un fragment de punte, cu balustrada aferentă. O pasarelă se Întinde spre celălalt centru de interes al scenei: un cazan gri imens, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
buimăcită... ...iar creuzetul dă În clocot. Luminile roșii cresc În intensitate. Orchestra se lansează În Yankee Doodle. Unul câte unul, absolvenții Școlii de Engleză Ford se ridică. Îmbrăcați În costume albastre și gri, ies din cazan, fluturând steaguri americane, În aplauzele furtunoase. De-abia coborâse cortina când bărbații de la Departamentul Sociologic s-au apropiat. ― Am trecut examenul final, le spuse bunicul meu. Nouă treizeci! Și azi Îmi deschid contul de economii. ― Asta sună bine, spuse cel Înalt. ― Dar, din păcate, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale mele, mă cățăram pe mochetă și mă ștergeam. Bob Presto anunța În difuzoare: ― Să auzim aplauzele pentru Hermaphroditus, doamnelor și domnilor! Numai aici, În Grădina Caratârtiței, unde ne facem toate poftele sexuale! Vă spun, prieteni, noi aducem strălucirea În viețile voastre, noi vă conectăm la cele mai electrizante experiențe... Așezată pe-o parte, Zora, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la Acvariul Steinhardt tocmai o aduc. Băgați fisele În aparate, doamnelor și domnilor, e ceva ce nu trebuie să ratați! Se poate, vă rog, puțin răpăit de tobe? De fapt, dacă mă gândesc mai bine, aș prefera niște ropote de aplauze. Începu muzica Zorei. Uvertura ei. ― Doamnelor și domnilor, din timpuri imemoriale marinarii au spus povești despre făpturi incredibile văzute de ei, jumătate femeie, jumătate pește, ce Înotau În mare. Noi aici, la Club 69, n-am dat crezare unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
își netezește cu gesturi nervoase părul. Așteaptă mai întâi să se lase tăcerea în sală, după care, cu papirusul încă nedesfășurat, rostește: — Demult v-am promis că vă voi împărtăși din cele ce scriu. Astăzi am să-mi țin cuvântul. Aplauze zgomotoase. Totuși destul de modeste, reflectează surprinsă Vipsania. Și prea puțini s au ridicat în picioare. Să-i fi cuprins deja plictiseala? Piso începe să citească din lucrarea didactică la care scrie. Are un glas plăcut și captivant. Vipsania se lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
visez să le aud lăudându-i în tăcere pe contemporani, dându-le îndrumări și - ceea ce este îndeajuns pentru gloria tuturor - recunoscându-i ca vrednici urmași. Frumoasă încheiere, aprobă Vipsania. — Cu bine, le mulțumește vorbitorul. Amfitrioana se ridică și dă tonul aplauzelor. Cei lalți, din pro prie inițiativă sau din respect pentru gazdă, o imită. Ropote prelungi și ritmate răsplătesc această lectură de succes. Vipsania se grăbește să-i felicite pe mama și pe fratele lui Piso. Se îmbrățișează cu toții furtunos, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele de mimă... Unul după altul spectatorii încep să bată din palme. Ropote de aplauze. Vipsania surâde la rândul ei, ușurată. Comedia lui Ver gilius Romanus, care va fi citită mai târziu, s-ar putea să nu se bucure de o primire atât de călduroasă. Nu-i vine să creadă. Oamenii par ahtiați după acest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc, mă distrez și încerc să descriu în lucrările mele toate destinderile nevinovate pe care omul și le poate permite în această viață anostă... Aplauzele devin furtunoase. Publicul, în picioare, îl ovaționează. Vipsania zâmbește, îmbunată. Din spate, Labienus o bate pe umăr. — Aș dori și eu o copie a cărții lui, dacă se poate. Dar e un adevărat succes! Îi vine să sară în sus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Jones, îmi spune el, aplecându-se în față, luându-mi chipul în mâini și dându-mi cel mai mare sărut pe buze, ți-am spus cât de mult te iubesc? Câteva minute mai târziu suntem întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
neavând nicio urmare, primarul orașului Tulcea, Mircea Petrescu, având "legea în mână" și aflându-se "în fruntea a mii de cetățeni de toate naționalitățile, a mers în data de 5 iulie 1897 de a prăbușit acea vechitură de moară, în aplauzele și uralele mulțimii"2056. Jurnaliștii tulceni apreciau că "ziua de 5 iulie 1897 a fost o adevărată serbare națională"2057, iar "tricolorul român fâlfâia falnic pe toate stradele"2058 orașului Tulcea. Tocmai de aceea, în cuprinsul articolului se aprecia că
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
La 12 martie 1907 s-a constituit un guvern liberal avându-l ca prim ministru pe domnul Dimitrie A. Sturdza, cel care conducea și ministerul de Externe 2838. La 13/26 martie 1907 noul guvern liberal a fost primit cu aplauze în parlament de către conservatorii grupați în jurul lui Take Ionescu 2839. Din componența noului guvern făceau parte: Ion I. C. Brătianu, ministru de Interne, Emil Costinescu, ministru de Finanțe, Toma Stelian, ministru de Justiție, Spiru Haret, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, generalul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer? {EminescuOpI 150} Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul? Nici visezi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii și taurul stând nemișcat, și aplauzele mulțimii. Nu, nu s-ar teme. Ații da, dar el nu. Știa că nu i-ar fi frică. Și chiar dacă i-ar fi fost, știa că oricum poate s-o facă. Avea Încrederea de partea lui. — Nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față, cu ură. Trăgea spada dintre pliurile muletei și din aceeași mișcare, se dădea mai Într-o parte, strigându-l pe taur Toro!Toro! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi plăcea cum miroseau grajdurile de lângă patio de caballos. Miroseau bine În Întuneric. Alte răgete se auziră dinspre arenă și apoi Începuseră niște aplauze prelungite, care nu se mai opreau. — I-ai văzut vreodată pe tipii ăștia? Întrebă Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și În Întuneric. Poarta dublă, Înaltă și strâmtă care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jumătate, țintind taurul cu vârful triunghiular de fier. Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uită la ce se-ntâmpla. Se șterse cu batista pe față. Criticul de la El Heraldo apucă sticla de șampanie caldă pe care o avea la picioare, bău o gură și-și termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ateriză pe vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același timp de cornul drept. Taurul se izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcându-l pe taur să cadă-n genunchi. — Mamă, păi ăsta-i un matador tare de tot, spuse omul lui Retana. — Nu, nu e, răspunse Zurito. Manuel se ridică și, cu muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, primi aplauzele tribunelor Întunecate. Taurul se săltase În picioare și acum aștepta cu capul În jos. Zurito spuse ceva altor doi băieți din cuadrilla și ei fugiră-n arenă cu capele ca să-l sprijine pe Manuel. Acum avea patru oameni În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]