2,862 matches
-
fiecărei existențe // și sub degetele mele fragile părul celui care afirmă ritos că asocierea / frigului cu întunericul constituie o operă într-adevăr măreață // dorești tu cumva să-mi mângâi fruntea vrei tu să îngân repede un marș războinic / o guillaume ! apune și soarele mi-a fost dragă ziua de ieri / se încheie și veacul - ziua de ieri mi-a fost dragă” (margareta îl înțelege într-o foarte mică măsură pe guillaume). Titlurile atribuite de M. poemelor sale - atunci când sunt prezente și
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Mioara năzdrăvană află planul pe care îl urzesc baciul ungurean și cel vrâncean și îl destăinuie tânărului său stăpân, sfătuindu-l să se apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o metaforă a nunții. Motivul „morții-nuntă” oglindește un
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
reconciliere, fără un prealabil recurs la memorie. Lipsită de convulsiile exorcizării, iertarea este grabnică, inutilă sau chiar redundantă. Drumul spre libertate cunoaște numai rigorile aspre ale confesiunii. Mărturisirea adevărului este pragul recunoașterii unui viitor. Atunci, „obsedantele decenii” ale socialismului vor apune în cronica unui secol greu și întunecat ca burta unui chit. Vom fi oare, precum Iona din cetatea Ninive, scoși la bine-temperata lumină a zilei? O lume dispărută este un volum magnetic, halucinant și mai ales oportun 1. Paul Cernat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ă). Poetul Ștefan Tănase, pornind de la o viziune schematică a figurii dușmanului de clasă, construiește imagini nerealiste, ridicole chiar. (Ă). Când poeta Petra Duțu scrie despre „lupta Împotriva fiarei asupritoare, Împotriva clicii trădătoare”, sau când Ion Zăgan amintește că: «Muribund Apusu-și zvârle ceața; Lutul năclăit de sânge-l vrea», cititorul nu cunoaște deloc mai bine, mai adânc pe dușmani. (Ă). Apropierea la suprafață, stângace, de problemele Înfățișării artistice a omului nou constituie o caracteristică a volumului Zece poeți tineri. Cele mai multe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
datorează punctuației. Uneori, se impune ca aceasta să fie modernizată, fiindcă au fost introduse reguli ulterioare redactării textului original. Editarea modernă trebuie să aducă la zi ortografia. I. Funeriu ilustrează un caz din Luceafărul: Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ți dau Înțelepciune? Unii editori au pus virgulă după cuvântul Hyperion. Această virgulă, din punct de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de voi/ Privind la zborul păsării din mine/ Cea care-am fost și sunt cât sunteți voi./ Cum aș mai vrea să fiu, pierzarea de mă lasă,/ M-au ars singurătatea și lumina./[...] Sfios mă voi desprinde picătură/ Și voi apune-n regii plopi./ Mai la zenit va fi plecarea mea din urmă.../ Presimt singurătatea mea în zbor.” O etapă a acestei lirici este transformarea poetei în „preoteasă a luminii”; ființa care avusese oroare de solar încearcă o transgresare a „condiției
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
unei colectivități, căreia, de fapt, nu-i aparținea: „Alăturea de oameni în toamnele pe creste / suim printre mulțimi izbânda vremii noastre / săpând în piatră nume și lepădând veșminte / cu ochi aprinși de steaua orelor albastre” (Printre mulțimi). Lumea lui C. apusese, iar tentativa eșuată de a se adapta alteia este evidentă când, în același volum, reapar laitmotivele liricii sale anterioare: singurătatea, sentimentul iminent al morții și, mai ales, spaima că ar putea fi trădat de cuvinte. Într-un remarcabil poem dedicat
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
se infiltrează pe alocuri elementul livresc, totdeauna plăcut, integrându-se perfect în substanța narațiunii. Autorul face și el parte din povestire, conferindu-i, ca martor și părtaș, o și mai mare autenticitate, prin contopirea cu acea lume ce stă să apună. Sfârșitul „veacului cel din urmă al bunului plac și al bunului gust” e unul tragic, simbolizat semnificativ în incendiul cârciumei din Femeia de la miezul nopții. În subtextul povestirilor lui A., cuprinzând nu o dată întâmplări extraordinare, dominate de eternul eros și
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
cardinale: - nordul este asociat cu frigul, deci cu rigoarea și austeritatea; - sudul evocă soarele, destinderea, căldura umană; - estul exprimă ideile de trezire, de naștere, de lumină, soarele care răsare (etimologic: «orient» = a trăi); - vestul reprezintă materializarea, dezvoltarea tehnologică, soarele care apune (etimologic: «occident» = a muri). Busola este instrumentul orientării. Deși sugerează că cel ce visează este pierdut, ea indică și faptul că are mijloacele de a găsi drumul sau de a se regăsi. Simbolistica spațiului se nuanțează și în funcție de sus și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dans mlădios, / o eschivă de membre, o eschivă de inimi, / o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o, / capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat, / cele ce n-au purtat niciodată o mască, / încet în larmă apun - și nu le mai deosebim / din piramida de cranii ce crește mereu / printre volutele dansului nostru.” Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
care își resimt singurătatea chiar și, sau mai ales, în cuplu, este animat de înșiruirea unor imagini, linii, culori, sunete, asociate figurilor prezente sau absente, ce le-au marcat într-un anumit moment existența. Amurgul devine pentru personajul feminin din Apus timpul propice rememorării, gândurile oprindu-i-se fulgurant asupra destinului nepoatei sale Maria-Alma, moartă într-un accident de mașină. Portretul fetei este recompus din frânturi de replici și amintiri ce-i scot la iveală volubilitatea și farmecul. În Doliu, tulburarea
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
făcut după cum urmează: când au pășit de jur Împrejurul punții pentru prima oară, Lefty și Desdemona erau Încă frate și soră. A doua oară erau mire și mireasă. Iar a treia erau soț și soție. În noaptea nunții bunicilor mei, soarele a apus chiar În dreptul prorei vaporului, arătând drumul spre New York. Luna a răsărit, aruncând o fâșie argintie peste ocean. În obișnuitul său tur de noapte pe punte, căpitanul Kontoulis coborî din camera pilotului și o luă Înainte. Se pornise vântul. Giulia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
râsete la adresa jocului fetei care o interpreta pe Ismena Dar mama lui Maxine, știind exact cum arăta durerea pe chipul copilului său, sări din scaun. ― Nu! strigă ea. Nu! La șase metri mai Încolo, stând În picioare sub soarele care apunea, Maxine Grossinger era În continuare mută. Din gât Îi scăpă un gâlgâit. Cu bruschețea unei descărcări electrice, fața i se făcu albastră. Chiar și de pe rândurile din spate oamenii vedeau cum oxigenul Îi părăsește sângele. Rozul i se scurse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se aruncă peste mine. ― O, Doamne! suspină ea. O, Doamne, Callie! Și tremura și avea nevoie de mine. Ceea ce mă conduce la o mărturisire teribilă. Aceasta. În timp ce doamna Grossinger Încerca să insufle iar viață În corpul lui Maxine, În timp ce soarele apunea melodramatic peste o moarte care nu era În scenariu, eu simțeam un val de fericire pură inundându-mi trupul. Fiecare nerv, fiecare corpuscul se lumina. Aveam Obiectul Obscur În brațe. TIRESIAS ÎNDRĂGOSTIT ― Ți-am făcut programare la doctor. ― Tocmai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vreo chestie năucitoare de genul ăsta. Și o dată am văzut o rază verde, am Înșfăcat aparatul și am prins-o. Am fotografia acasă. ― Ce-i aia o rază verde? ― E culoarea pe care o scoate soarele când răsare și când apune. Două secunde. Se vede cel mai bine În munți. M-a dus până În Ohio și m-a lăsat În fața unui motel. I-am mulțumit că m-a luat și mi-am cărat geamantanul sus, la recepție. Și aici costumul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De ce a trebuit să acționez? De ce, Dumnezeule, mi-ai rezervat mie această soartă? Abia acum am avut timp să scriu și mi s-a părut potrivit să-mi încep spovedania dinaintea sfârșitului cu momentul care ne-a pecetluit sorțile. Soarele apune acum în spatele dealurilor acoperite cu păduri... Da. Grădina Botanică mai supraviețuiește, cu greu. Felix Amadeo a avut grijă de asta. Soarele coboară spre linia orizontului și în ochii mei izvorăsc lacrimi. Îmi pare rău... atât de rău... A răsărit discul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fete erau roșii de atâta râs. Și nici cu râsete din spatele sălii, zise enervat Paul. Ideea ta e bună. Are cineva una mai grozavă? Tăcere. Era aceeași liniște care domnea și înaintea venirii șefilor de clasă. Soarele se pregătea să apună. Umbrele se lungeau pe zidurile gri, de ciment, ale blocurilor din împrejurimi și timpul se scurgea repede. Bun. Atunci vom face cum a spus Paul. Fiecare va spune clasei sale că orice elev care dorește să vină, să fie alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cu toate astea, era foarte bucuros. Se amăgea că are un rol important în plan, probabil. Ar fi avut un rol semnificativ dacă nu s-ar fi îngrămădit într-un colț de îndată ce am asaltat colegiul. Au plecat. Soarele stă să apună și somnul mă îndeamnă să găsesc un loc cât mai pe aproape în care să-mi odihnesc ochii și mintea. M-am dus la Ana, în spatele sălii. Dormea pe o parte, cu fața la perete. I-am atins ușor umărul, urcând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zise fără prea multă tragere de inimă. Se sculase cu greu din scaun și înainta greoi spre ușa masivă. Ia-i și pe cei cu care ai făcut de pază. Trimite-i și pe ei acasă. Să vină, totuși, până când apune soarele, îi spusei când ieși pe ușă. Îmi răspunse dând leneș din cap. Am ieșit până la ușă și l-am trimis pe unul din cei de acolo la ușa de la intrare. I-am spus să ia câțiva prieteni și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Totul părea mai mic de aici, de la înălțime. Vedeam jos, în curtea interioară, mulți elevi care se plimbau grăbiți de ici, colo, transportând câte ceva, lăsând ce aveau în brațe lângă scară și plecând înapoi în interiorul școlii. Soarele se pregătea să apună. Lumina începea să nu mai fie așa cum a fost pe tot parcursul zilei, atotprezentă. Lenevea pe acoperișurile înalte, agățându-se cu disperare de orice, lăsând umbre lungi, ce se îngroșau pe măsură ce regele zilei încerca să-și mai păstreze tronul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și Sfetnicii săi, contemplând măreția naturii și a vieții care se întindea dincolo de geamul acoperit cu tabla neagră de scris. Capitolul 22 TEG Era în jur de ora șapte seara și soarele începuse să se împace cu gândul c-o să apună în curând și își va lăsa domeniul iar pradă frigului și întunericului. "Corvium," se auzi vocea răgușită a lui Helur, "am inspectat încăperea. Din câte mi-am dat eu seama, e liber. Vino și tu dacă vrei!" Imediat. Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
folosit. Fiind la modă lucrurile purtate pe urechi, și fiind și utile, ceilalți au adoptat rapid noul stil când au realizat că au și ei "chestii mari și gri" care le atârnă de gât. Oamenii... Soarele da din nou să apună dincolo de linia îndepărtată a orizontului și părea să ia cu el toată mohorârea cerului gri, redându-i culoarea portocaliu-sângerie a nopții... atât de vie și de frumoasă! Lucrurile parcă devin mai apropiate și, în ciuda temperaturii glaciale de afară, relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
său. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit, Pîn-ce izvorăsc din veacuri stele una câte una Și din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna: Doamna mărilor ș-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]