13,069 matches
-
mișcare.Și trag! Săgeata zboară! Și-ajunge-n al ei zborSe-nfige la mamaia mai sus... chiar pe picior! Ce strigăte, ce ceartă! Primesc chiar și bătaie:O porție-mi dă mama și una-mi dă tataie.De-atunci nu trag cu arcul! E prea periculos!Să nu țintiți ca mine, la cineva în... dos! Iar de bastoane... Timpul din minte mi le-a șters.Nu le-am mai scris demult. Le folosesc la mers......
VIOREL CROITORU [Corola-blog/BlogPost/361019_a_362348]
-
curvari ai lui Boccacio?! Cînd un om are curajul să înfiereze adevăratele tare ale umanității, devine moralist! Care au fost acei eroi arhetipali ce au fixat princiipiile juridice și morale sau cei care au descoperit elementele esențiale ale civilizației: focul, arcul cu săgeți pentru vînătoare, roata, scrisul, medicina, navigația, zborul în cosmos?! Utnapishtim este Noe, unul dintre părinții preluați și de Biblie. Milan s-a revoltat: nu mă arunca pe mine în culegerea de înțelepciune populară, frate! Termină povestea cu Flora
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
-se de două ori o dată'' se auzi o rază printre nori. ''Bătrânul tău n-a tors luminii niciodată măcar un singur smârc. Cum totul curge, curge, curge... Nu e oprire nici atunci când apele din smârc nuntindu-și bahna din arc aerian de abur în culori, de două ori, îl sorb pe Dumnezeu?'' ... din glas a mai rămas răspuns doar un ecou din semnătura Lui, cu litera finală prelungită, apoi întoarsă peste cap de două ori în curcubeu. DAR DACĂ NU
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
sine personificarea reginei nopții de o concretețe aproape dureroasă: Iar Terra, legănată în vid, ca pe un plaur, / Sub clare solitudini visând și stând de veghe, / Privește, fermecată, la mii și mii de leghe, / Cum luna-ntinde-n spațiu frumosu-i arc de aur”. Vizunea cosmică a astrului zilei continuă, la cote sublime și în “Moartea soarelui”, prin invocația patetică aproape, a omului către ceruri: “Cazi, Astru greu de glorii, izvor de strălucire! / Mărirea ți se scurge, ca aurul, din rană, / Cum
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
Căpiță e "eșantionul" de confirmare a acestei cugetări adânci. El are sufletul pe chip. Și de vreți să știți ce se citește pe "pergamentul" care-i individualizează chipul, însuflețindu-l, încercați numai să-l priviți atunci când caută el, pe esplanada Arcului de Triumf și a Clopotniței Catedralei din Chișinău, "ceva"-ul acela care-l ține viu în spiritul cel adânc, un "ceva" aflat între triumf și durere. Că eu acolo i-am întâlnit chipul, în două zile la rând. Iar dacă
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
TIMP, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 439 din 14 martie 2012. A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopiun timpcând tineri,destrămam tăceri.Pielea ta era aurie, fierbinte,coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge,arc încordat spre-un prezent necuminte.Era în noi atâta spațiu,încât și cerul,obosit de-albastruvenea, din când în când,să se-odihnească.Nu eram insule, nu,... III. ÎNTOTDEAUNA, POETUL SE NUMEȘTE EMINESCU, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 398
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
ca s-o zăresc pe fetița aceea, pentru că ceva mă atrăgea la ea, însă nu am mai văzut-o niciodată, iar peste cîțiva ani Uniunea Scriitorilor și-a mutat sediul pe Calea Victoriei și n-am mai avut drum pe lîngă Arcul de Triumf, mai ales că mă mutasem în Beller, unde îmi cumpărasem un apartament cu cinci camere, pe care i l-am vîndut, împreună cu fosta mea nevastă, lui Răulică. Nu voiam să se bată cu frate-său, cu junele Ionuț
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
bisericile, ca de altfel toți locuitorii, primesc amenzi mari dacă nu tund iarba sistematic (că e un decret care prevede „treaba cu iarba”, fiind mulți astmatici în zonă). După-amiaza primei zile ne-am petrecut-o vizitând cetatea Gyula, trăgând cu arcul sau cu tot felul de puști, pistoale (pentru turiști), dar mai ales, delectându-ne în multiplele bazine cu apă termală ale vestitului ștrand...cu preț redus după ora 17,00. Cina...la alegerea fiecăruia. În centrul orașului, sute de localuri
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]
-
A inspectat toată casa: același mobilier vechi și scorojit, același covor scămoșat din iută, același televizor luat de la second hand care se mai dădea și peste cap; trebuia să-i mai dea cu pumnul ca să-și revină. Aceeași dormeză cu arcurile ieșite din saltea ... parcă nu erau de ea, nu se simțea în largul ei ... La toaletă aceleași robinete care picurau ... Nu, nu se poate, prea multă sărăcie! Când a venit maică-sa de la serviciu i-a spus că va trebui
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește măria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încordă întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc stativul cu eprubetele încercărilor vieții și acum fără culoare îndes timpul în buzunarul prin care privesc fâșia de orizont de care stă aninat ca un corn de lună întârziat arcul de curcubeu alb la răsăritul Soarelui alb bucuria mă neagă și vârstele omului mă neagă atent cu migală îmi împletesc rețeaua de gemene continuă spectacolul eu-rilor fără ură în dansul somnambul al recunoașterii artistul continuă să taie fragmente din mine
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
Regele Mihai I”. Reprezentanți ai societății civile, în număr de peste o mie de persoane, personalități din toate domeniile vieții românești s-au deplasat în marșul pe parcursul căruia s-a scandat pentru Rege și monarhie, pe ruta: Piața Charles de Gaulle, Arcul de Triumf, Piațeta Regelui, Piața Victoriei, Statuia marelui Rege Carol I. „Sunt din Bacău și studiez la facultate în București”, spune Răzvan Apetrei, director artistic al Cameratei Regale din București, „și am venit aici ca să susțin ideea de monarhie. Consider
ACUM! MARŞUL REGAL ROMÂNIA PENTRU VIITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363116_a_364445]
-
acum cu bucurie viitor... te iubesc te iubesc te iubesc vine răspunsul de dincolo de digul aparent distrus de zborul pescărușului anunțând finalul și începutul stagiunii iernii pe pânzele pregătite din primăvara ființei bolul de iarbă a explodat podul prinde cuprinde arcul de curcubeu cu un capăt în valul dintâi al versurilor unui poem încă neterminat și celălalt în inima femeii cu ochii din cărbunele pământului pe care nu mai calcă îl mângâie ușor cu tălpile golite de căldura visului neîmplinit scena
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
tăcut așa cum așteptarea învelește formele în ecoul plecării unui vapor fantomă spre țărmul pe care casele se învelesc în iederă fugind de viitor sufocate de verdele înșelător lasă istoriile pe masa lui pi așteptând refacerea acoperișurilor de visuri cu alt arc de gând de vis de timp imposibile sensuri alăturând vieții banala coasă a devoratorilor de prezent Referință Bibliografică: verde înșelător / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1046, Anul III, 11 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
să aducă: - Mărite sultan, vin urgiile-n spate! Poruncă de luptă din corturi răzbate. Iar vestea se-ntinde-n cetate și-afară „O oaste de prieteni/dușmani ne-nconjoară” Arcașii îndată pe ziduri se-adună Și strune a moarte în arcuri răsună. Când noaptea-și ridică lințoliul în zori, Pe câmpul de luptă-s puzderie de ciori, Ce stau pe cadavre rămase din luptă, Cu ciocuri de ciocli din ele se-nfruptă, Alături de câinii scăpați de la care Ce rod oseminte călcate
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
forma iluziei, a fetei morgana. Nu întâmplător dl Berthold Aberman își intitulează romanele „Deziluzii” și „Viața - O Iluzie”. Cărțile sale sunt pline de poezie, de inefabil și de înțelepciune, și au marele merit că deschid în mintea noastră un imens arc al întrebării, că deschid în mintea noastră orizonturi nebănuite, dar și că ne apropie mai mult cu un pas.. de Adevărul dureros al existenței noastre pe pământ. Ne bucurăm că punând într-o lumină tare și veridică, dintr-o perspectivă
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
prin combinația total nepotrivită a amestecului de modern, cu elemente antice, arhitecturale. Ochii îmi zboară încântați spre arhitectura fascinantă a clădirii din față. Încerc să savurez fiecare detaliu... privirea mea parcurge cu nesaț acest neant al paradisului intersecțiilor dintre gingașele arcuri eliptice, cu minunatele trasee parabolice, al delicatelor coloane hiperbolice pe care tronează din loc în loc sfere perfecte. Irisul meu devine originea sistemului de referință, față de care poți calcula orice rază sau lungime de arc, orice suprafață. Clipa devine originea sistemul
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
neant al paradisului intersecțiilor dintre gingașele arcuri eliptice, cu minunatele trasee parabolice, al delicatelor coloane hiperbolice pe care tronează din loc în loc sfere perfecte. Irisul meu devine originea sistemului de referință, față de care poți calcula orice rază sau lungime de arc, orice suprafață. Clipa devine originea sistemul de referință temporal, momentul în care întorci clepsidra și firele de nisip fin și auriu încep timide să se strecoare. În această lume a infinitului, nu poposești însă prea mult... te trezește la realitate
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
toți privesc în gol. Plutesc cu toții în imensul ocean al gândurilor personale, al problemele zilnice, de parcă totul în jur este ceva obișnuit, ceva normal. Exteriorul nu-i mai interesează de mult ... Printre ziduri demolate, într-un început de stradă tip arc parabolic deformat, figuri mizere, zdrențăroase, cu fețe întunecate... Te gândești fără să vrei la Dante, călătorind printr-unul dintre cercurile Infernului. Unul pe care nu l-a descoperit însă! Un Infern pământean... O fetiță jucăușă atrage în fuga ei un
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
expresia substratului, a solului românesc. Cu alte cuvine poezia aceasta, care se scrie în primele decenii ale unui secol conține ecourile, cenușa arderilor decantate, adună urmele, lumina și umbrele ultimelor decenii ale secolului trecut dar în același timp deschide un arc de orizont către deceniile viitoare, când alte generații de poeți vor veni să scrie poezia epocii lor. Credem, că dacă numărul de poeți antologați ar fi fost mai mare, dacă Panorama poeziei începutului de secol XXI ar fi fost mai
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
Ca de obicei? - Tanti Magda nu știe, se repede Miță, are grijă de mine doar azi - Păi, atunci, să-i spunem și ei că aceasta este operația cu numărul patru. „Of, Doamne!” Miță sare de pe scaun ca împins de un arc și se apropie de doctor cu gura până la urechi. - Tanti Magda nu are prieten, să știi! Dacă ai vrea să fii prietenul ei, ai putea să mă pansezi de fiecare dată când o vizitezi! Bărbatul râde. Îl bate prietenește pe
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată, puțin. Nu eram atentă... furtu... Nu a apucat să termine, însă, ce avea de spus, că vorbele i-au fost întrerupte de o lumină puternică, ce spintecase cerul, unindu-se printr-un arc electric cu pământul, foarte aproape, iar zgomotul infernal al trăsnetului le-a făcut pe cele două să tresară, iar Emanuela s-a trezi dintr-o dată cu brațele ocupate de femeia care, până nu demult, o cercetase îngrijorată să vadă dacă nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
mina mea, se decisese la o explicație. Subliniase că nu era un fix oarecare, aveam să văd eu de ce. Mă luă cu el în Herăstrău. Intrarăm cu pași hotărâți, îndreptându-ne către aleea cea mare, străjuită de plopi înalți, dinspre Arcul de Triumf. Ajunși la „banca lui”, ne așezarăm, iar el începu să-mi povestească de ce și cum, într-o zi, banca devenise „a lui”: Dar se petrecu ceva ce destrămă tăcerea, căci răsună dinspre stânga mea o voce subțirică: -Ei
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
să încheie, răsună din nou vocea profesorului: -În timp ce chibzuiam eu la ce soluție aș putea apela, mi se oferi una. Să vedeți! Cum sunt mare amator de plimbare, îmi petrec ore bune aici, în Herăstrău. Intru, invariabil, dinspre Arcul de Triumf, știți, pe la poarta mărginită de cele două șiruri de clopote electronice. Îmi place tare mult ideea instalării lor! Îi felicit, în gând, permanent pe autori. -Aveți dreptate, fu aprobat de cealaltă voce. -Mă bucur atât când ele fac
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]