2,333 matches
-
fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza de jos între dinți, fata asculta pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea lângă fată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Maxine și Îi descheie roba. În tăcere, mama Începu să-i facă fiicei ei respirație gură la gură. Am Înghețat. Am lăsat draperia să se desfacă și m-am uitat cu ochii cât cepele. Dintr-o dată, o pată albă umplu arcada. Obiectul Obscur fugea de pe scenă. În acea secundă am avut o idee trăsnită. M-am gândit că domnul da Silva ne ascundea ceva. Până la urmă, profesorul nostru făcea totul În mod tradițional. Pentru că Obiectul Obscur purta o mască. Masca tragediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un fular peste ochiul drept, apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele ochilor, sînt semne ale unui temperament spiritual „elevat”. Am descoperit, de asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de „adezivitate” și „amativitate”, și indică prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe de a forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se descrie orificiul esofagian și orificiul venei cave inferioare. 2. Componenta musculară are originea la nivelul circumferinței interioare a toracelui de unde fibrele musculare converg spre centrul tendinos. Marginile tendinoase ale stâlpilor se unesc în plan median pentru a forma o arcadă înaintea arterei aorte. după Gray's Anatomy, U.S. 20th Ed.-1918 Acțiunea: 1. principalul mușchi inspirator prin a cărui contracție sunt mărite toate cele trei diametre ale cutiei toracice, 2. rol în principalele acte fiziologice, prin presa abdominală pe care
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
de origine Inserția terminală Raporturi Inervație - pentru capul humeral: la nivelul epicondilului medial, - pentru capul ulnar: pe marginea medială a olecranului și la nivelul a 2/3 superioare ale marginii posterioare a cubitusului. Cele două capete sunt unite printr-o arcadă fibroasă pe sub care trece artera recurentă ulnară posterioară împreună cu nervul ulnar. Inserția terminală este la nivelul osului pisiform. - cu nervul ulnar aflat între capetele de origine ale mușchiului; - acoperă mușchii flexor superficial și profund al degetelor; - posterior și medial cu
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
și mă înfundam apoi pe străduțele tăcute și aurii de dincolo de strada Toamnei, până înspre Moșilor. Priveam casele bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont, aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau de sânge, iar o fetiță în rochie albastră, oprită în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un secol! Se întoarse, băgă cheia în ușa transparentă de sus până jos, cu rama metalică. Împinse și intră. Ușa se închise automat în urma lui și imediat, în partea stângă, odată cu închiderea ușii, se aprinse o lumină puternică, în spatele unei arcade generoase. Dădea într-o rotondă, în mijlocul căreia se afla un piedestal suplu, elegant, pe care era așezată o sculptură. Nu-și dădu seama de la început din ce era lucrată. Reprezenta o balerină pe poante, cu mâinile sprijinite pe fustița alb-roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ei. Se ridică cu greu de pe canapea, își luă bagajul de lângă ușă și intră într-un vestibul. Se simțea ca un intrus într-un sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă arcadă mai mică, era o chicinetă cu un frigider, o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
imediat după primul bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă dacă îl aprobă... Madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
până îi dau lacrimile. Ah, s-a săturat într-atât de vacanța aceasta ! De-ar începe mai repede școala, să se plimbe cu Sévastie și Coralie prin curte, pe sub copaci, să prepare aluat la sala de gospodărie, să viseze, între arcadele de piatră, cu majolică portocalie și verde-albastră, să umble cu eprubetele la sala de chimie, orice ar putea să facă, la orice e pricepută... Mais tu serais une brillante couturière, a spus mademoiselle Rancœur, n-am întâlnit un asemenea gust
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
străzii, Încercînd să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac cîțiva pași pe trotuar, Încercînd din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avînt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
țigara pe buza scrumierei și-l fixează continuu cu privirea. Cum însă nu primește vreun răspuns, face o mișcare domoală, părăsește fotoliul și vine în fața lui. Mihai ferește foarte puțin degetele, ridică ochii spre ea, apoi și-i cuprinde în arcada formată de degetele mare și mijlociu, apăsîndu-și-i. Lumina din tavan e prea puternică... șoptește el ca o scuză. Liliana aprinde lampa de pe noptieră și stinge becurile. Cînd trece pe la spatele lui, ezită cu mîna în aer, gata să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
succes! Discuția cu Violeta l-a tulburat. Întrebarea "sigur?" a fost rostită încet, cu o vădită aură de neliniște, dar și de tandrețe în același timp. Se așază pe una din băncile catedralei, în care a intrat prin ușa cu arcadă asimetrică -, și privește în gol. Tocurile unor femei venite în grup să viziteze fac să răsune strident interiorul. Șușoteala lor creează impresia unei conspirații împotriva liniștii. Enervat, Mihai se ridică și iese. E încă după-amiază, iar soarele se strecoară printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întîi să-l căutăm pe "domnu' Pătru", îngrijitorul vilei. Casele se țin lanț, lipite una de alta și ferecate cu mari porți. Ulițele sânt astfel, încadrate de lungi fațade continue și, în afara pământului pe care calci, a zidurilor și a arcadelor sufocate de lemnul porților, nu vezi nimic. Mă întreb unde să încapă atâta frumusețe promisă într-un loc atât de mediocru la prima vedere. Ajungem la vilă, cu nevasta lui "domnu' Pătru" drept călăuză și purtătoare a cheilor. După ce poarta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai departe de scena aceea veselă pe care Încerca să și-o alunge din minte, Încercînd mereu să găsească un loc unde să scape de durerea aceea care creștea din ce În ce mai mult, prefăcîndu-se În remușcare. Noul colegiu avea o galerie cu arcade de jur Împrejurul unei grădini Încîntătoare, iar În mijlocul grădinii aveau să pună o statuie a Sfintei Fecioare. Într-un colț, În dreapta, era capela și ceva mai Încolo, scara care ducea În partea de sus a galeriei, unde era sala de pian. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În brațul Vlăjganului, ba chiar se ridica din cînd În cînd pe vîrful picioarelor ca să-l umple de sărutări pe ochii Învinețiți, pe sprîncenele cu arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule!“, striga ghemuindu-se la pieptul lui. — Un rînd de whisky la toată lumea, comandă Vlăjganul, scoțînd o grămadă de hîrtii și Întinzîndu-le Înfășurate pe degetul cu inelul. Înainte ca barmanul să apuce să-l tutuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pachetul de Toffo. — Nu pot să cred că fac asta. Cu un strigăt exaltat, a învârtit geanta deasupra capului o dată, de două ori. Și apoi, speriată și încântată, i-a dat pur și simplu drumul. A lăsat în urmă o arcadă de agrafe de birou și plasturi pe fondul cerului care se întuneca. Și a căzut grațios în jos, unde, cu un zgomot scurt făcut de apă, s-a lăsat primită de mare.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Capelei Sixtine În viața părinților mei. În vreme ce filmam rotonda aia misterioasă, Îmi spuneam că eu nu văzusem niciodată, nu dezmierdasem niciodată, nu sărutasem niciodată, nu pătrunsesem niciodată un sex de femeie. Filmam prin toată Provența portaluri și pervazuri, uși zidite, arcade oarbe, scări, grilaje, bolți. Nimeni nu și-a dat seama, dar acel film de amator turnat de un viitor profesionist era un film intens erotic, ca toate filmele documentare În care autorul se servește de subiect În loc să-l servească. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei se contura În fața fîntînii, așezată pe o bancă, escaladînd cu privirea bolțile claustrului. M-am oprit În prag pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ne-am oprit dinaintea porții Cimitirului Cărților Uitate, În Întunericul străzii Arco del Teatro. Am pus mîna pe ciocănelul cu drăcușor și am bătut de trei ori. Sufla un vînt rece, impregnat de miros de cărbune. Ne-am adăpostit sub arcada de la intrare În timp ce așteptam. Am Întîlnit privirea Beei la doar cîțiva centimetri de a mea. ZÎmbea. La puțin timp, se auziră niște pași ușori apropiindu-se de poartă și glasul obosit al ajunse pînă la noi. — Cine-i acolo? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de cărămidă roșie, suspendat În arcade și turnuri care se arătau peste coroanele unui pîlc de platani, În contururi de catedrală. Am lăsat taxiul să plece și am pătruns Într-o grădină Înfrunzită, semănată cu fîntîni din care se iveau heruvimi uzi și Împletită cu poteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai multă. Dacă vrei s-o pedepsești, mai bine n-o bagi în seamă. Își croiește drum încercând să se apropie de micuța preoteasă. Se lasă liniște. Oarba coboară mâinile pe capul fetiței și pipăie cu vârful degetelor forma pomeților, arcada sprâncenelor și fruntea bombată. Obrajii sunt încă umezi. — Cum te cheamă, drăguță? o întreabă cu blândețe. — Domitia, șoptește pierită de spaimă copila. Occia o apucă pe după umeri. — Domitia, îmi dau seama cât îți este de greu... Fetița sughite a plâns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ci la glorie. — Așa, feții mei! șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i urmează, ducând armele. Se mai uită o dată în dreapta, o dată în stânga. Răsuflă ușurat. Totul pare în ordine. Dincolo de arenă, întrezărește arcadele interioare și capetele punctiforme ale puzderiei de spectatori. Însă porticul nenumerotat dinspre nord, între arcada a treizeci și opta și a treizeci și noua, pe unde intră îm pă ratul și pe unde poți ieși spre pulvinar, este ascuns vederii de masa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o privire spre valeții care-i urmează, ducând armele. Se mai uită o dată în dreapta, o dată în stânga. Răsuflă ușurat. Totul pare în ordine. Dincolo de arenă, întrezărește arcadele interioare și capetele punctiforme ale puzderiei de spectatori. Însă porticul nenumerotat dinspre nord, între arcada a treizeci și opta și a treizeci și noua, pe unde intră îm pă ratul și pe unde poți ieși spre pulvinar, este ascuns vederii de masa compactă a celor cinci sute de gladiatori. Contemplă în schimb loja de la cealaltă extremitate a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]