4,072 matches
-
se afla un șervețel de olandă călcat Într-atât Încât stătea docil sub formă de dreptunghi. Signora Ruffolo turnă două cești de cafea, așeză una În fața lui Brunetti și apoi puse lângă farfuria sa bolul argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste altul șase fursecuri, fiecare de mărimea unei caise, pe farfuria lui, apoi folosi aceiași cleștișori să pună alături de ele patru prăjituri Înfășurate În folie. El Își turnă zahăr În cafea și sorbi din ea. — E cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
exterior din sticlă ce dădea spre Marele Canal acolo unde acesta cotea În sus către podul Accademia. — Vrei ceva de băut? Întrebă contele, ducându-se la dulăpiorul unde se afla, deja desfăcută, o sticlă de Dom Perignon, Într-o frapieră argintie plină cu gheață. Brunetti Îl cunoștea pe conte destul de bine ca să știe că nu era absolut nici un pic de afectare În acest gest. Dacă ar fi preferat să bea Coca-Cola, contele ar fi ținut o sticlă de plastic de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În depărtare peste apa tremurătoare, către locul unde luminile din Murano și Burano erau vizibile În zare. Lumina lunii se Întindea blând peste apele lagunei și nici o barcă nu se mișca pe ele ca să-i deranjeze pacea. O singură fâșie argintie scânteietoare lega continentul de insule. Asta Îi reaminti de ceva ce Îi citise Paola cândva, În seara când Îi spusese că e Însărcinată cu Raffaele, ceva despre aurul care era bătut Într-o foiță subțire. Nu, nu subțire, ci diafană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic strigă după fericire, iar căprioarele adulmecă pericolul... Pădurea ascultă cu interes poveștile micilor cercetași, care adorm încet copleșiți de
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș spre pământ, iar zăpada pufoasă și strălucitoare atrage toate privirile... Ador când florile de gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o plapumă groasă și fină. Atunci când în casă este cald, îmi place să ascult poveștile mamei despre nașterea minunată a pruncului Iisus și despre pățaniile ei de când era mică, ca mine. Mergea
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
Sabina Turcu, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Iarna, anunțată de vânt și frig încă de acum o săptămână, și-a arătat colții în satul bunicilor mei. Ninge mereu, iar steluțele argintii ale fulgilor se aștern ca o mantie albă, strălucitoare și rece. Privind zăpada, mă gândesc uimită că fiecare pas al meu ar fi ca mersul pe nori pufoși. Nu știu de ce, dar asta nu mă sperie deloc! Flori de gheață
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
le deschidă. Cheia de argint se potrivea la o ușă pe care scria mare „M”. Înăuntru era o grădină fermecată, toată în alb și negru. Florile erau mari și albe, iar trunchiurile negre ale copacilor se conturau frumos sub crengile argintii. Cheia de aramă se potrivea la ușa pe care era desenată litera „A”. Când am deschis-o, am zărit cu uimire o mulțime de cuști goale, ruginite, unele peste altele, iar pe două dintre ele se mai zăreau încă etichetele
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa; Uitați de lume ei trăiau Într-o câsuță, undeva, Cu toate basmele în ea. Acul cosea, Furca torcea, Băbuța mică împletea Covor cu stele argintii Din care se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul li-i acoperiș. Și de-alaltăieri, din zori
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
plouă în sandale? Dar un morcov furios, Cu mustățile zbârlite, Zice-ncet, cu glasul gros: -Domnișoare ionatane Nu cunoașteți, of, of, of, Un cartof? L Lebăda, din zori de zi, Stă la sfat cu nuferii, Mândră-n pene de ninsoare, Argintii și lucitoare. Și prințesa grațioasă Știe bine că-i frumoasă; Când ușor - ușor plutește Chipu-n lac își oglindește Și se-ntreabă: -Eu sunt oare? Sau pe lac e-o albă floare? M Mamă, zână bună, ție Îți spun prima
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
răsuflarea, format dintr-o fustă mini cu un imprimeu alb cu negru, o bluză asortată care-i lăsa la vedere o bună parte din abdomen, iar deasupra avea o haină lungă și elegantă din același material. Mai purta niște cizme argintii cu toc înalt și niște ochelari de soare cu lentile mari care completau ansamblul. Uitându-se la ea, Hugo a realizat că devenise mult mai provincial decât bănuise. Uitase completamente că oamenii se îmbrăcau așa. În timpul ăsta, Theo se holba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea el în acele momente... Și totuși (continua să o privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără cel care îi atinge clapetele? Nu de acolo, din acele atingeri, vin notele preluate de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere atât de adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra. În depărtare, luna argintie apărea printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc. Liniștea aceea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
viață. ... Era sâmbătă, înaintea de ”Sf. 40 de Mucenici”. Clopotele de la Biserică băteau rar, cu tremur în carne, băteau prelung și rar parcă numărau clipele, fiecare bătaie îți intra în inimă... Iorgu se uita de la fereastră, la sfârșitul de iarnă argintie, strălucitoare cu soare cald și zăpadă uscată și calmă. Gândul i se întoarse la iarna aspră și geroasă pornită încă din decembrie, dar mai cu seamă odată cu zilele Bobotezei, când s-au stârnit niște ninsori și viscole că au troienit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat. - Mâine, Duminică, voi merge la cimitir! murmură Iorgu, uitându-se pe fereastra. Vântul adia în falduri perdeaua. Iarna de afară îl întâmpină rece, argintie, strălucitoare... Un vânt subțire, ascuțit, îi tăie iute fața și scutură țurțurii cenușii de pe copacii din fața casei. Văzduhul era curat și limpede ca lacrima; zăpada albă îi mulcomi sufletul. Liniștea dimprejur îl scăldă ca într-o baie caldă, binefăcătoare. Clopotele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
floare de păpădie. Avea părul negru de abanos, ridicat într-un frumos coc sus pe ceafă, și o față albă ca marmora, sprâncene frumos arcuite, cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina fața uimitor de frumoasă. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de la icoană, asezată la picioarele patului... Spre dimineață, se trezi după un somn lung, care părea fără sfârșit și deschizând ochii încet, începu a se limpezi. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet printre nori. Se crăpa de ziuă. Valuri de nori, aducători de ploaie se adunau pe cer. Perdelele oftară adânc, răscolite de o adiere de vânt, care pătrunse în casă cu răcoarea diminetii. Iorgu stătea în pat nemișcat, dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe fereastră, Iorgu veghea obraz în obraz cu noaptea... In jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc... Tăcerea aceea purta în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la micul dejun. Șaman 229 Pe hol se auzea deja târâitul roților de bagaje și chicotitul lui Billy. Am sărit din așternut și m- am Îndreptat spre chiuvetă, dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am cules de pe jos și l-am examinat cu inima bătând să-mi spargă pieptul : era USB drive-ul Înmânat de Teo Haiduc. Am deschis cu Înfrigurare laptopul și am introdus USB
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să cobor la micul dejun. Pe hol se auzea deja târâitul roților de bagaje și chicotitul lui Billy. Am sărit din așternut și m- am îndreptat spre chiuvetă, dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am cules de pe jos și l-am examinat cu inima bătând să-mi spargă pieptul : era USB drive-ul înmânat de Teo Haiduc. Am deschis cu înfrigurare laptopul și am introdus USB
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Pe Nenea Bunicul Îl aștepta o altă mașină, care urma a-l duce la editură, pentru a da, bun de tipar, unei noi cărți de povestiri. Înainte de a face colțul, de la geamul portierei din față, a mașinii prietenei, bătu, strălucind argintiu În soare, mânuța Gabrielei, ca un neuitat porumbel misterios. Avu loc, deci, o zbatere dureroasă, zbatere de adio, după care, și mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
răspuns. Am obosit. Au pierit visurile. Tarabă mea e goală acum. Privesc nepăsător la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o iau acum? Spre larg, ca Martin Eden? Spre mal, căutând în slipii ce imi atârnă pe cap bisturiul? Nici nu as simți tăietura peste vene. Apă neagră ar ascunde roșul vieții. Marea va aruncă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
răspîndea lumină, numai că, În poză, ochii fiecărui bărbat erau acoperiți cu o bandă neagră. Un chip viril, prietenos, păr bogat, o coamă. Înalt, puternic, Îmbrăcat În costum de motociclist, cu casca Într o mînă, pregătit să Încalece pe Triumph-ul argintiu - cum arăta În una din fotografiile de prezentare -, Thomas putea să fie și alesul unui regizor de cinema, nu doar al unor viitoare mame. Înfățișarea, pentru un viitor donator, era o primă condiție pentru a intra În vederile clinicii, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]