2,248 matches
-
câștigat. Din cauza vremii nefavorabile, împăratul s-a întors la granița Saxoniei, în luna decembrie a aceluiași an. Nu se știe sigur dacă invazia a avut loc de fapt. Cronicile au înregistrat doar că a fost o expediție "împotriva slavilor". Descoperirile arheologilor par să susțină faptul că invazia lui Otto al II-lea chiar a avut loc. Acordul polono-german a fost încheiat în primăvara sau vara anului 980, deoarece în luna noiembrie a aceluiași an, Otto al II-lea a părăsit țara
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Așezată la poalele nord-estice ale Munților Apuseni, pe râul Someșul Rece, afluent al Someșului Mic, parohia poartă numele acestui rău, pe malurile căruia sunt așezate cele aproximativ 280 de gospodării. Arheologii au descoperit aici urme de viețuire din perioada dacică. Aici se găsește pe o suprafață de 10 hectare, o așezare dacică întărită cu un val de pământ, iar în interiorul ei s-au găsit bordeie și fragmente de ceramică și unelte
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
Cape Town. Agatha Christie nu a dezvăluit niciodată circumstanțele dispariției sale, aceasta fiind considerată ca având loc fie datorită unei depresii nervoase, fie datorită dorinței de revanșă față de soțul său prin umilirea publică a acestuia. În 1930, Agatha se căsătorește cu arheologul Max Mallowan, cu 14 ani mai tânăr. Căsătoria a fost una fericită în primii ani și a rezistat, în ciuda numeroaselor aventuri ale soțului din ultimii ani ai vieții Agathei. Agatha Christie a călătorit mult împreună cu soțul ei, numeroase destinații din
Agatha Christie () [Corola-website/Science/314034_a_315363]
-
în limba greacă, a voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV). Citește jurnalul inedit al scriitorului francez, de origine română, Pius Servien (1979), pe care-l va edita parțial mai tarziu. Intra într-un cerc de intelectuali cu care împărtășește aceleași idei: arheologul Dinu Adameșteanu (Italia), pictorul George Demetrescu Mirea (Franța), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul Ion C. Chițimia. Acțiunea să culturală devine deja proeminenta în acei ani. La revista “Luceafărul” inițiază proiectul “Noii geografii literare” în vederea
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
intervalul de timp va fi schimbat. Asimov a stabilit că acțiunea primei povestiri se petrece la aproximativ 50.000 de ani de la data scrierii primei povestiri a seriei (circa 1940), idee păstrată în romanul "O piatră pe cer", în care arheologul imperial Bel Arvardan face referire la o descoperire din sectorul Sirius datând din urmă "cu circa 50.000 de ani". Însă când Asimov a decis ulterior să integreze retroactiv seria Roboților în universul format de romanele Fundației și Imperiului Galactic
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
mil. ani, alimentației bazate pe fructe caracteristică primilor hominizi. Modificările biologice și sociale generate de adoptarea acestei diete au dus la apariția primilor oameni în adevăratul sens al cuvântului, introducerea cărnii ca element preponderent în alimentație fiind factorul decisiv. Conform arheologului Loren Cordain, o promotoare a așa-numitei "paleodiete"¸ „originile noastre - începutul efectiv al speciei umane - pot fi identificate cu schimbările fundamentale în dieta primilor noștri strămoși care au făcut posibilă evoluția creierelor noastre de mari dimensiuni.” Tendința evolutivă către dezvoltarea
Dietă () [Corola-website/Science/314182_a_315511]
-
apariția matematicii este strâns legată de evoluția omului. Este posibil ca oamenii să-și fi dezvoltat anumite abilități matematice încă înainte de apariția scrierii. Cel mai vechi obiect care dovedește existența unei metode de calcul este osul din Ishango, descoperit de arheologul belgian Jean de Heinzelin de Braucourt în regiunea Ishango din Republica Democrată Congo, care datează din înaintea erei noastre. Dezvoltarea matematicii ca bagaj de cunoștințe transmise de-a lungul generațiilor în primele ere ale civilizațiilor este legată strict de aplicațiile
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
din importanță, până când în timpul celei de-a XXI-a Dinastii se decide mutarea capitalei în altă locație din Deltă, Tanis; odată cu mutarea se practică și demontarea și relocarea multor monumente rameside (inclusiv templul lui Seth) , factor de confuzie ulterioară pentru arheologi, care au identificat inițial capitala Pi - Ramses cu Tanis. Dupa aceasta lovitură orașul nu își mai revine, fiind complet abandonat și uitat până în epoca modernă. Acestea sunt apanajul perioadei când a funcționat drept reședință a suveranilor hiksoși; au fost descoperite
Avaris () [Corola-website/Science/314276_a_315605]
-
zona Băncii Naționale au scos la suprafață o așezare din secolele V-VI d.Hr. Peste ea s-a mai descoperit o altă di secolele VI-VII d.Hr., alcătuită din opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologi le numesc "cuib".Inventarul lor cuprinzând ceramică lucrata cu mâna, mai ales "vase-borcan", la modă pe atunci. După calculele arheologilor numărul băcăuanilor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
descoperit o altă di secolele VI-VII d.Hr., alcătuită din opt locuințe dispuse după un plan riguros, pe care arheologi le numesc "cuib".Inventarul lor cuprinzând ceramică lucrata cu mâna, mai ales "vase-borcan", la modă pe atunci. După calculele arheologilor numărul băcăuanilor era de 100 de persoane. Se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor, meșteșugurile, cu pescuitul în multele ape din zonă, iar in padure cu vânătul. Faptul că pe mai multe vase se află imprimat semnul crucii, duce la concluzia
Istoria Bacăului () [Corola-website/Science/314300_a_315629]
-
și săgețile au fost utilizate în vânătoare și război. Utilizarea timpurie ale acestora se pierde în negura timpului, dar, probabil, datează din epoca paleoliticului (care s-a încheiat în urmă cu vreo 14.000 de ani) sau chiar mai devreme (arheologii au descoperit puncte de piatră în Africa ce dateaza de acum 60000 ani, care ar fi putut fi vârfuri de săgeată). Practic, fiecare cultură timpurie utiliza arcul , cu excepția australienilor aborigeni . Arcul a fost utilizat cel mai des în război de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
se mai află la muzeul din Aiud.) În partea de nord a vetrei satului Geoagiu de Sus, pe culmea „Cuciu”, se află urmele unei așezări aparținând culturii Coțofeni și un mic cimitir tumular numărând 4 tumuli, identificați în 1972 de arheologul Horia Ciugudean de la Muzeul din Alba Iulia, care a efectuat săpături la unul din ei. Având o formă elipsoidală, cu axa mare de și axa mică de , tumulul era puternic aplatizat, înălțimea actuală nedepășind , avea o formă bombată datorată unei
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
Ackner, iar primele cercetări sistematice au fost efectuate de către Mihail Macrea în anul 1939. Cercetările arheologice și toponimul confirmă că înaintea costrucției castrului roman a existat o așezare a dacică, Comidava, a dacilor tini cumidavensis. În interiorul castrului un grup de arheologi au descoperit o inscripție de pe vremea împăratului roman Alexandru Sever (222-235), o lespede dedicată împărătesei Iulia Mamaea, 'protectoarea castrelor'. Zidită la poarta centrală „Pretoria” a castrului, pe ea se putea citi inscripția „Cumidava” - denumirea romanizată a așezării. Inscripția din sec
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
QVAD/RATUS DEC(urio) M(unicipii). Documentul se datează la mijlocul secolului al II-lea. Editorul, Expectatus Bujor, a presupus că personajul din inscripție a fost decurion al municipiului Troesmis, orașul cu rangul acesta fiind cel mai apropiat de Carsium. Renumitul arheolog Alexandru Suceveanu ne-a întrebat, nu demult, dacă municipiul din inscripție, al cărui nume, din neferici, nu se păstrează în text, nu este chiar Carsium! Este foarte posibil. Sigur, în stadiul actual al cercetărilor, că avem puține date despre Carsium
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
din dărâmături, ca și cu o lespede de marmură în care stă săpat: IMP. CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.” Arheologul Vasile Pârvan precizează că pe teritoriul fortificației au fost descoperite monede datând din perioada împăraților români Traian, Antoninus Pius și Filip Arabul . Fortificația de la vărsarea Șiretului în Dunăre a fost abandonată la sfârșitul secolului al III-lea. În timp, elemente
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
1.085 români, 66 maghiari, 58 țigani, 13 cehi și slovaci ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.085 evanghelici (luterani), 1.035 ortodocși, 97 greco-catolici, 48 romano-catolici, 43 reformați (calvini) ș.a. Aici a activat ca paroh luteran arheologul și naturalistul sas Johann Michael Ackner (1782-1862). În anul 2004 a fost realizată de Eva Stotz o coproducție gemano-română, cu durata de 55 minute, care poartă titlul "Atingerea pământului". În contextul emigrării masive a sașilor transilvăneni în Germania, sate întregi
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]
-
la sud și de ținutul muntos din Anatolia la nord. Regiunea este considerată „leagănul civilizației”, având în vedere dezvoltarea primelor civilizații umane, fiind locul nașterii scrisului și roții. Termenul de „corn al abundenței” sau „semiluna fertilă” a fost inventat de către arheologul James Henry Breasted, de la Universitatea din Chicago, în "Arhivele antice egiptene", circa 1900. Locul a fost numit astfel datorită solului fertil și formei sale de corn sau semilună. Actualmente, țările care posedă teritorii din fostul corn al abundenței sunt: Irak
Cornul abundenței () [Corola-website/Science/318381_a_319710]
-
o organizație de caritate care protejează și studiază câmpurile de luptă din Anglia, arată că flancurile sudic și estic al dealului Ambion Hill erau pământ solid în secolul al XV-lea, contrar afirmațiilor lui Williams că era o mare mlaștină. Arheologul peisagist Glenn Foard, care a efectuat studiul, a declarat că solul colectat și descoperirile de echipament militar medieval sugerează că bătălia s-ar fi dat la 3 km sud-vest de Ambion Hill (52°34′41″N 1°26′02″W
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
al IV -lea ( al patrulea) înainte Erei noastre, de către Alexandru cel mare ca să îl onoreze pe Zeus. Dar sub coloanele corintice a celor 2 temple (unul grecesc și unul roman) există un altul cu mult, mult mai vechi. După aproximările arheologilor, el este de aproape 9.000 de ani. Anticul oraș Baalbek, era la început închinat unei zeități din Canaan, și anume zeul Baal. Baal este Dumnezeul vieții, zeul cerului și zeul soarelui. El a fost Dumnezeu care a fost venerat
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
doar câțiva milimetri, care în mod sigur nu se puteau realiza cu dălțile din epoca pietrei. Aici s-a folosit altă tehnologie. Șanțurile tăiate în aceste pietre sunt perfect drepte, și au aceeași adâncime precisă de la un capăt la altul." Arheologii spun că indienii Aymara sunt cei care au construit la Pumapunku, dar ei nu cunoșteau scrierea atât de necesară în planificarea unor asemenea structuri complexe.
Ancient Aliens: Chariots, Gods amp; Beyond () [Corola-website/Science/322943_a_324272]
-
Prima excavare științifică moderndă la Senkereh a avut loc în 1933, sub conducerea lui Andre Parrot. Parrot a revenit aici în 1967. În 1969 și 1970, la Larsa a făcut excavații Jean-Claude Margueron. Între 1976 și 1991, o expediție de arheologi a Delegației Franceze din Irak condusă de J-L. Huot a excavat la Tell es-Senereh timp de 13 sezoane.
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
platforma pentagonală erau amplasate tunuri. În cartea sa dedicată istoriei Sibiului, Iuliana Fabritius Dancu afirmă că "„sub platforme se aflau cazemate, depozite de muniții și armament. (...) Cazematele de sub platou aveau două intrări, un gang subteran, urmând conturul bastionului în interior”". Arheologii sibieni susțin că sub bastionul Soldisch există un tunel de lungime mică care asigura legătura cu perimetrul din exteriorul zidurilor.
Bastionul Soldisch () [Corola-website/Science/323943_a_325272]
-
Sau de ce în peșterile din Spania și Franța, unde sunt capodopere ale picturii rupestre, nu s-au găsit nicio urmă de fum, torțe, focuri sau de opaițe de seu. Sunt prezentate concluziile paleontologului francez Henri Martin (din 1911-1913) și ale arheologului britanic Paul Bahn (din 1980-83). Conform acestora, triburile Cro-Magnon au domesticit caii și câinii încă de acum 30.000 de ani (deci la scurtă vreme după apariția acestor oameni ca specie). Autorul remarcă că în desenele gravate la Lussac-Poitou (Franța
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
pe coasta peruană (schelete și mumii din anii 4000 î.Hr. ale unei populații europide) sau în 1930 în nordul Mexicului (o necropolă de mii de ani cu 800 schelete tip "homo sapines fossilis" europid cu înălțimea medie de 2,4m). Arheologii au atribuit culturii preincașe Wari o mumie din anul 700 AD cu ochii albaștri. Pedro Pizarro, fratele conchistadorului, scria în lucrarea sa din 1571 "„Relación del Descubrimiento y Conquista de los Reinos del Perú”" că "«femeile nobile din casta orejones
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
unor pământuri mai fertile. Există în America de Nord sisteme de fortificații indiene de tip "Pueblo" din secolul I î.Hr. atât de vaste și cu forme perfect geometrice încât sunt superioare oricărei construcții europene dinaintea Renașterii. Ele sunt încă o enigmă pentru arheologi. De exemplu, "Zidul Marelui Șarpe" de pe un podiș stâncos din Ohio are 15 m înălțime, 3,5 m lățime și 400 m lungime, văzut din aer seamănă cu un șarpe cu clopoței, utilitatea lui ca fortificație fiind îndoielnică. Alt zid
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]