2,289 matches
-
tîrziu, în preajma secolului al XVII-lea, să se înscrie pe traiectoria unei apartenențe cetățenești și poli-tice comune. În sfîrșit, în urma Reformei protestante, vor apare bisericile naționale ce vor furniza materialul primelor identități statale într-un sens relativ modern al cuvîntului. Arhetipul spaniol A explica formarea primelor identități etno-politice pe baza noțiunii de frontieră ar putea părea surprinzător, avînd în vedere faptul că pînă în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea ideea de linie de graniță nu preocupa
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Națiuni și naționalisme Introducere 1 Cele trei Europe Imperiul în Est, feudalitatea în Vest Schisma religioasă Conservatorii otomani și ruși Evoluția Europei de Vest Neoiobăgia orientală Enigma Europei Centrale 2 De la națiunile medievale la țările protestante 53 Identități fără teritoriu Arhetipul spaniol Națiunile medievale De la jacquerii la revoltele civile Religiile naționale protestante 3 Naționalizarea societăților De la societățile agrare la economia națională Idei despre instruirea poporului Tiparul, părintele limbilor naționale 4 Moartea regilor, nașterea Națiunii Anglia și Franța în secolul al XVIII
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aceasta îi arată un tablou pe care sunt înscrise stelele benefice) și pe un zeu care îi revelează planul templului 11. Modelele templului și cetății sunt, s-ar putea spune, "transcendentale", căci ele preexistă în Cer. Cetățile babiloniene își aveau arhetipurile în constelații: Sippar în Cancer, Ninive în Carul Mare, Assur în Arcturus etc.12 Această concepție este generală în Orientul antic. Instituția regalității, de asemenea, "a descins din Cer", în același timp cu însemnele sale, tiara și tronul 13. După
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
într-un somn adânc, îi "răpește strălucirea și se înveșmântează cu ea", și, după ce îl înlănțuise, îl ucide. Ea devine, astfel, zeul Apelor, care se vor numi de acum înainte apsu. În sânul lui apsu, "în cămara sorților, în sanctuarul arhetipurilor" (1,79), soția sa, Damkina, îl va naște pe Marduk. Textul exaltă gigantica maiestate, înțelepciunea și atotputerea acestui ultim născut al zeilor. Atunci Anu reia atacul împotriva strămoșilor săi. El stârni cele patru vânturi și "ivi valuri 28 A. Leo
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa. Tovarășii săi, Măruții, reflectă, la nivel mitologic, societățile indo-iraniene de tineri luptători (maryă). Dar Indra este demiurg și fecundator totodată, personificare a exuberanței vieții, a energiei cosmice și biologice. Neistovit băutor de soma, arhetip al forțelor genezice, el declanșează uraganele, stârnește ploile și comandă tuturor apelor 32. Mitul central al lui Indra, de altfel cel mai important mit al Rig Vedeî, relatează lupta victorioasă a acestuia împotriva lui Vrtra, balaurul uriaș care închidea apele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o stârnește. "Când te năpustești asupra arborilor ca un taur flămând, lași în urma ta o dâră neagră" (RV, I, 58,4). El este "crainic" între Cer și "Pământ" și prin el ofrandele ajung până la zei. Dar Agni este mai ales arhetipul preotului; e numit sacrificator sau "capelan" (pitrohitd). De aceea imnurile care îi sunt închinate se găsesc la începutul Rig Vedei. Primul imn se deschide cu această strofă: "îl cânt pe Agni, capelanul, Zeul sacrificiului, preotul, închinătorul ofrandelor, care ne umple
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tehnică șamanizantă. Vedele evocă, de asemenea, alte experiențe supranormale, în legătură cu personaje mitice (Ekavrătya, Brahmacărin, Vena etc.) care reprezintă probabil modele divinizate ale anumitor asceți și magicieni. Căci "omul-zeu" rămâne un motiv dominant în istoria spirituală a Indiei. Ekavrâtya este probabil arhetipul acestui grup misterios de vrătya, în care unii au vrut să vadă asceți sivaiti, "mistici", precursori ai yoginilor sau reprezentanți ai unei populații nonariene. În Atharva Veda (XV) le este consacrată o carte întreagă, dar textul este obscur. Reiese totuși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o dificultate. Era normal ca personajul istoric Zarathustra să fie transformat în model exemplar al credincioșilor "religiei mazdeenc". După câteva generații, memoria colectivă nu reușește să mai păstreze biografia autentică a unui personaj eminent: acesta sfârșește prin a ajunge un arhetip, adică exprimă numai virtuțile vocației sale, ilustrată de evenimentele paradigmatice specifice modelului pe care îl încarnează. Aceasta e adevărat nu numai pentru Gautama Buddha sau lisus Hristos, ci și pentru personaje de mai mică anvergură cum ar fi Marko Kraljevic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M. Mole, Culte, mythe et cosmologie, p. 120. 67 Fravasi sunt sufletele celor drepți și în același timp arhetipurile lor celeste, în calitate de "îngeri păzitori" ai credincioșilor, fravasi luptă împotriva încarnărilor Răului; izvoarele târzii îi descriu ca pe niște cavaleri înarmați ocrotind Cerul; cf. G. Widengren, Religions de l'Iran, p. 39. Figura complexă a acespare a fi rezultatul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este un răspuns dat căutărilor zadarnice. A opta pentru întuneric nu echivalează neapărat cu a opta pentru diabolic sau a fi asemenea lui Lucifer, ci, mai degrabă, a alege să sondezi inconștientul. Lipsa unui Dumnezeu exterior este compensată prin resuscitarea arhetipului divin prezent în fiecare suflet. Nu se poate nega că o astfel de compensare implică și o inflație a eului care tinde să se identifice cu acest arhetip. Contrariile nu mai sunt opozabile și acest fapt amintește de metafora increatului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
alege să sondezi inconștientul. Lipsa unui Dumnezeu exterior este compensată prin resuscitarea arhetipului divin prezent în fiecare suflet. Nu se poate nega că o astfel de compensare implică și o inflație a eului care tinde să se identifice cu acest arhetip. Contrariile nu mai sunt opozabile și acest fapt amintește de metafora increatului sau de "spațiul" inconștientului ("Am învăluit lumina/ Și întunericul nu s-a arătat;/ Lumina mea e întuneric/ Dar întunericul e divina gândire", Altul). Deși enunțurile sunt simple, esența
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din metaforă, Editura Cartea Românească, București, 1972. Diaconu, Mircea A., Fețele poeziei. Fragmente critice, Editura Junimea, Iași, 1999. Dimov, Leonid și Țepeneag, Dumitru, Momentul oniric, antologie îngrijită de Corin Braga, Cartea Românească, București, 1997. Evseev, Ivan, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1994. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Giurescu, Dinu C., România în al doilea război mondial: 1939-1945, Editura All
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este, de altminteri, un act de separare a cosmosului de haos, se constituie însă într-un simbol ambivalent pentru că actul poate fi revendicat de oricare dintre cele două "sisteme" pe care le separă (v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1994, p. 104). Aici prezența măturătorului în arenă, îl include în universul circului, ca parte a acestei "pânze cenușii", o ficțiune a destinului atins de moarte. 228 Oren Soffer, "The Textual Pendulum", în Communication Theory, International
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din tradiția folclorică a albilor, mai precis a anglo-saxonilor. La un anumit nivel al conștiinței, aceasta era metoda lui Hurston de a determina o societate predominant albă să încerce o subiectivitate diferită, afro-americană, ce face apel la cele mai profunde arhetipuri mitice. Venind din partea lui Hurston, acest lucru nu ar trebui să ne mire. Pe lângă munca depusă în culegerea folclorului, ea a scris și Moses, Man of the Mountain (Moise, omul muntelui, n. trad.), o adaptare folclorică afro-americană pe tema evreilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Libere Internaționale din Moldova. CUPRINS Introducere 3 Capitolul I Personaje emblematice ale modernității: Pariziana 3 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual 3 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze 3 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate 3 1.1.3. Pariziana că mitosferă 3 1.2. Pariziana personaj reprezentativ al secolului al XIXlea francez 3 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei 3 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium 3 1.2
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este, constată Stéphane Michaud [2002, p.153], răspunsul mitic pe care societatea îl oferă la una din problemele sociale cele mai insistențe ale secolului. În secolul al XIX-lea femeia devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea arhetipurilor și simbolurilor și lumea modernă. Dacă, aparent, femeia este ridicată la rangul de "colonne du Second Empire", romancierii arată adevărata față a realității, impregnata de lipsă de considerație față de statutul ei social. Situația femeii este una ambigua, având parte de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai multe evenimente diverse, care trec în revistă, pe un ton lejer și glumeț, numeroase detalii din viața privată a vedetelor și a personalităților pariziene la modă: ele își propun să fie inteligente, amuzante, spirituale. 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate Cultură secolului al XIX-lea a produs nenumărate imagini de femei și feminitate; au circulat și au coexistat câteva modele de reprezentare feminină, care ilustrează discuțiile și problemele legate de femeia franceză din această perioadă. Noțiunea de progres
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu se rezumă la reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pictate sau de altă natură, formează un ansamblu complex și polisemic 36. Imaginile se modernizează pe parcursul secolului, evoluând de la sacru la profan. Anne Higonnet [2002, p.304] consideră că există o anumită dinamică a schimbării tematice și de forma a arhetipurilor, legată de perioadele de criză ale secolului, una către anul 1860, cealaltă la sfârșitul secolului. Astfel, catre 1860 provocările lansate de către burghezie artei dau naștere noilor imagini domestice, care pun accentul pe virtutea femeilor în rolul lor de soție, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia și Societatea, asemeni lui Nana în românul eponim. Răutăcioasa și de o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mișcările de întrepătrundere socială și culturală iau amploare. Uzanțele lumii bune se schimbă rapid pe parcursul secolului al XIX-lea. Tipologia personajelor își pierde contururile, fiind legată de tema eșecului și a reușitei. Istoria schimbărilor de situație produce, cum se cunoaște, arhetipul balzacian de ascensiune și decădere (Grandeur et misères des courtisanes), simbol al unei societăți deschise ambițiilor, dar fără indulgente față de erori. Validitatea codurilor de politețe se izbește de frontierele sociale. Faptul care marchează perioadă 1715-1870 este definită de Robert Muchembled
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
texte fondatoare" [Siganos, p.32, subn. n.]. 49 Omul modern suporta ceea ce Eliade numește "influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de român, eroi de război, staruri de cinema etc. "Imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
asaltul umanității Împotriva tiraniei tăcerii prin săparea de fereste În pereții mistuitori ai peștilor, simboluri ale orizonturilor deschise În zidurile necunoscutului. Instalarea unei scânduri În mijlocul mării, așa cum visează Iona, e un simbol al statorniciei. Eroul are revelația purtării originare a arhetipului primordial matern. Lumea este o perpetuă (re)naștere, motivul străvechi, opus ireversibilității. Ieșit la lumină, Îmbătrânit, din spintecătura ultimului pește, pe o plajă pustie, orizontul care i se arată Îl Înspăimântă iarăși, pentru că și acesta este alcătuit dintr-un alt
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prezentat la Salonul Francofoniei un stand cu broșuri, volume de literatură română traduse în limba franceză, obiecte artizanale. De asemeanea, țara noastră a mai fost inclusă și în programul desfășurat cu ocazia Zilei Europei. Luna iunie a fost dedicată expoziției Arhetipuri. Omagiu lui Brâncuși, expoziție care s-a bucurat de sprijinul Institutului Cultural Român și al Muzeului Național de Artă Contemporană din București. Exponatele au constat în prezentarea unor lucrări de sculptură, pictură și grafică. Un eveniment de o mare importanță
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]