2,292 matches
-
luni corespunzătoare celor patru anotimpuri. Descrierea unui astfel de spațiu este desprinsă de sfera concretului și inserată domeniului fenomenologic, cu rădăcini în arhetipal și sfârșind în istoric și mitologic. Pe acest demers fenomenologic se realizează identificarea simbolului omului-Ilie Moromete devenit arhetip, cu simbolul naturii.-salcâmul imagine a ancestralului: „Lângă el (salcâmul) se oprise Moromete.” Simbol al vegetalului, salcâmul devine "el”, un martor, un actor al unei ultime scene istorico arhetipale, un contemplator și un contemplat ce se regăsesc pe un singur
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
terifică, aflată în mine, dar care nu eram eu. Ce-aveam să mă fac dacă, tot coborând și coborând în catacombele imaginarului, aveam să-i perforez adâncul și să mă trezesc între idolii îngrozitori, mânjiți de sânge și spermă, ai arhetipurilor, ai instinctului foamei și setei, ai reflexului de vomă? Și dacă aveam să perforez și zona asta, și să mă scufund în somatic, încolăcit pe rinichi și vertebre, sufocat de celulele din care cresc părul și unghiile, atins moale de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin spațiu public un loc fizic în care este îngăduit accesul tuturor și în interiorul căruia sunt garantate vizibilitatea și interacțiunea subiecților participanți (Henaff, Strong, 2001). Colectivul imaginar plasează în centrul "spațiului public" ceva ce are legătură cu transformarea istorică a arhetipului ancestral de "piață", agora străvechii Atene din secolul al V-lea î.Hr. (Detienne, 2001). Agora era locul în care nu numai că toți cetățenii puteau să pătrundă, să vorbească, să acționeze împreună, dar și locul în care trebuiau discutate chestiunile
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
Seva etnică de interferență și seva pământului s-au nuntit rodind mintea cea mai luminată a culturii românești de la întâlnirea veacurilor al XVII-lea și al XVIII-lea: Dimitrie Cantemir. I se recunoaște lui Dimitrie Cantemir meritul de a fi arhetipul culturii românești, cea a sintezei dintre Orient și Occident. Dacă Occidentul a abandonat modelul uman renascentist în favoarea fragmentării specializate a științelor, odată cu filosofia lui Descartes și cu revoluția newtoniană din fizică, Dimitrie Cantemir a salvat modelul Renașterii în concordanță cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și, partajând, face posibilă o existență umană” . Simbolul lui Basarab „revelează ființa lucrurilor sacre și Figurile divine” și figurează cea mai veche ontofanie din lume - coincidentia oppositorum. Dar oare imaginația meșterului sau memoria voievodului „uns al lui Dumnezeu, a renăscut arhetipul „stăpânirii ciclice a devenirii”prefigurate de roată și de spirală, al repetării infinite a ritmurilor temporale înscrise în cerc, „al permanenței ce sălășluiește în constanța schimbării însăși”, raportată la simbolismul Centrului și al circumferinței? Cine a văzut - a sacris - lumea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
pe care o poartă între coarne semnifică 2 procese care duc la Renovatio Mundi - “volatilizarea fixului” și “fixarea volatilului”, identificarea cerbului cu Mercur fiind explicată prin labilitatea sa, prin funcțiile psihopompă și cosmică. Pentru Vasile Lovinescu, Cerbul și Bourul sunt arhetipuri coplementare. Există o identitate de fond între marile mituri si legende ale taurologiei. Legenda vânătorii lui Dragoș e sacrificarea Taurului Primordial de către Mithra, a lui Seth de către Horus, act al regenerării Arborelui Lumii, care înscrie microcosmosului în macrocosmos. Fuga animalului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
omenești. Între timp îmi pierdusem cunoștința. Mi se părea că-I știam dinainte numele. Strălucirea ochilor Săi, culoarea Sa, mirosul Său, gesturile Sale, totul mi-era familiar, de parcă spiritul meu fusese în contact cu spiritul Ei, în lumea anterioară a arhetipurilor, și trebuia să se întâlnească, având origine și substanță comună. Chiar în această viață terestră, proximitatea Ei îmi era necesară. Nu doream s-O ating, mi-era suficient să simt cum se întrepătrund aurele corpurilor noastre. Teribilă aventură! De la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de culoarea muștarului, aranjat parcă de un tunzător de oi care participă la concursuri, iar nasul lui era ca un dop de șampanie. Avea o mustață mai mare decât borurile unei pălării mexicane. Cel care-l Însoțea era genul de arhetip rasial, cu trăsături faciale pronunțate - bărbia și pomeții - pe care le copiase dintr-un poster electoral prusac. Amândoi aveau ochi reci, calmi, ca niște midii În saramură, și strâmbau din nas de parcă ar fi tras cineva un vânt sau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu trei iezi, Micul prinț - aici nu mai e cazul, desigur, să citez autorii de la care s-a pornit). Ruxandra Bucescu se ocupă, cu seriozitatea și alonja intelectuală care o caracterizează, de specificul genului abordat, dar și de concepte ancilare : arhetip, pantomimă, carnaval, ludic ș.a.m.d. Autoarea precizează că a cunoscut cu adevărat Commedia dell’Arte la ea acasă, În Italia, cînd a a vut șansa să participe la un stagiu profesional; acolo a aflat regulile de aur ale genului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Hamlet și O scrisoare pierdută sînt surprinși de inundație, de acoperirea cu materie primordială ce conservă, izolează și unifică în același timp. Teatrul este pentru Horia Gârbea o masă compactă de evenimente și personaje din care memoria salvează aparent aleator arhetipurile. Totul a fost scris: noul autor nu mai poate face altceva decît să înlesnească întîlnirea clasicilor, nerealizată pînă acum din cauza Timpului reparator. (Varianta Gârbea, România literară, nr. 42 /1993) BOGDAN DUMITRESCU D espre noul Adam al teatrului românesc voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aparținem rasei umane, dar și lumii spirituale, trebuie realizat un echilibru între cele două lumi, și, să reacționeze între ele, pentru a funcționa ca un tot. Analizând visul îți poți consolida legătura dintre ”eul” interior și cel conștient. ”Eul” este arhetipul din noi, se află întotdeauna în noi, ca latură necunoscută, principala latură, trăsătură incognoscibilă din fiecare din noi!” a mai spus vocea. - Dar, eu vreau să înțeleg visul!... murmură Iorgu. - Să-ncercăm să-l tălmăcim!... îi șopti vocea. Dar, pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
primele amintiri din viața întrauterină. ”Eul” este partea din noi care observă tot ce-i în jur. Latura cea mai lucidă. El stabilește echilibrul dintre universul interior și cel exterior, între logică și intuiție, între intelect și imaginație... ”Eul” este arhetipul din noi. Este spirit divin. Este latura nerecunoscută, trăsătură incognoscibilă din fiecare din noi. Spiritul uman apare în una din vieți ca o repetare a sa, împreună cu trăirile sale din trecut, din cursul vieților anterioare. Trăirile sufletești sunt păstrate între
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
total pirați și cavaleri de Malta, războinici Bororo și hitleriști, îngeri și extraterestri. Poveștile de dragoste ar fi încolăcit bătălia finală ca niște ghirlande rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe toate, oricât de diferite, într-un arhetip mistic, ca un filigran al întregii cărți, Cea-mai-frumoasă-poveste-de-dragoste, misterul ultim și infinit, în care Prințesa-Ovul se contopea cu Prințul-Spermie în explozia unei nunți dumnezeiești. Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu mai sînteți atenți. Vi se pare, poate, că am intrat în filonul bătut și răsbătut al copilului-erou, care se sacrifică pentru o idee sau pentru o cauză nobilă. Mendebilul, așa cum l-am cunoscut eu, avea, într-adevăr, ceva din arhetipul ăsta. Dar fundamental, cum sper că o să se vadă, el nu era nici pe departe vreun Cireșar sau vreun Nemecek din strada Pal. Acțiunile și cuvintele sale, pe care mi le aduc aminte acum cu o limpezime de-a dreptul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
30 de minute. Coregrafa Apostolia Papadamaki a conceput un dans în care se trece de la contorsionare la nemișcare, de la zbatere la momente calme, poetice. Female Study și Hermaphrodite fac parte, alături de Male Study, dintr-o trilogie care explorează prototipuri și arhetipuri umane. Din păcate, cea de-a treia parte nu a fost prezentată la Sibiu. Chin și înălțare Female Study. Ea, un trup gol chircit pe podea, care se zbate. Parcă i-ar crește dureros aripi. Tot dansul e o luptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
este considerată de specialiști cea mai perfectibilă formă de conducere politică fiindcă este mai aproape de realitatea umană imperfectă. Cea mai imperfectă! Un prost - un vot. Un geniu - un vot. De aceea, democrația permite apariția politicianismului, care este dracul gol pe lângă arhetipul Pericle în politică. De aceea, politicianismul este negarea faptei în folosul umanității, erodează totul, inclusiv politica și ideea de democrație. Este diavolul pe lângă bunul Dumnezeu. De aceea, majoritatea îl confundă cu... politica. Probabil că primele manifestări politice datează din grotă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
intrată în legendele românilor. De altfel, același Emil Constantinescu și-a lansat campania electorală din 1996 la castelul de la Ruginoasa. Aici ajungem la clădirile-simbol, ridicate de politicieni în scopuri politice, tot ca “semne” ale trecerii lor și pentru translarea spre arhetip a mentalului colectiv. De la Piramidele faraonilor egipteni la Capitoliul Romei este un drum lung. Pentru a induce sentimentul forței și ordinei logistice la care a ajuns doar Imperiul Roman, americanii au copiat Capitoliul de la Roma și l-au dus peste
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
patru tablouri a fost publicat în revista „Luceafărul”,1968, cunoscând un adevărat periplu prin cenzura comunistă, care a interzis reprezentația la Teatrul Mic din București după numai treisprezece spectacole. Scriitorul consemnează mai târziu: Critica vremii a identificat ca model artistic arhetipul biblic al lui Iona, fiul lui Amitai, care trebuia să propăvăduiască în Ninive învățătura creștină. Pescarul refuză porunca divină, refugiindu-se pe o ambarcațiune, dar atrage după sine nenorociri, de aceea corăbierii îl aruncă pe Iona peste bord. Acesta este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
apropiate imaginii artistice din poezia argheziană Flori de mucigai: Refuzul semnului divin implică anularea legităților obiective, prin instituirea altor dimensiuni afective și spirituale care să certifice Libertatea FIINȚEI. Răzvrătirea echivalează cu o renaștere sau o metamorfozare, o întoarcere permanentă la arhetip: , având conștiința în-ființări. în structura Universului, armonizarea nu mai poate fi realizată, contrariile nu mai coincid: , asumare a universului nou creat, unde legitățile sunt inversate. Iona taie în podul palmei o bucată de piele, pentru a scrie cu sânge un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
Odihnă multă ai avut/s-arunci năvoade în noianul veșniciei./ Pescuit-ai frământări din ape fără fund? [s.n.]” se-ntreabă Zeul. în Cruciada copiilor, apa stătută, „fierea bălților”, zemuirea primordială, bântuită de taine și mituri, germinează puii de balaur. Balaurul, arhetip teriomorf fundamental (Gilbert Durand ), tutelează aici, paradoxal, lipsa oricărei soluții: „Se poate spune că orice miraculos teratologic e un miraculos totalizant și că această totalizare simbolizează întotdeauna puterea fastă și nefastă a devenirii.” (Durand, op. cit., p.389). Ori, în Cruciada
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
de ființe finite, faptul de a fi se rezumă la toate cele câte apucă să fie o vreme, adică să aibă o vreme propriul lor hotar. Ceea ce se perpetuează este tiparul în care aceste hotare se nasc. Tiparul - prototipul, modelul, arhetipul - reprezintă eternitatea invizibilă a hotarelor trecătoare. O specie este câtă vreme tiparul ei se distribuie și revine în hotarele fiecărui exemplar al speciei. Tiparul reprezintă garanția perpetuării hotarului în exemplare multiple. El este un principiu de economie al ființei; datorită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mircea Eliade" vine de la mir și helios, sau când declară - pesemne în competiție cu Jung - că are amintiri de când mergea în patru labe. Restul o să te prindă." Vine vorba despre Hist. des idées... și îl întreb pe Noica dacă, invocând arhetipurile, Eliade nu s-a așezat prea tare în raza lui Jung. "Știu că l-a jenat mereu apropierea (la fel și povestea cu alchimia), și la un moment dat mi-a scris chiar că de fapt a voit să le
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a jenat mereu apropierea (la fel și povestea cu alchimia), și la un moment dat mi-a scris chiar că de fapt a voit să le numească "paradigme", ceea ce mie îmi spune altceva. Vreau însă să-l liniștesc spunîndu-i că arhetipurile sale sânt clar așezate în ontologic, sânt deci mai profunde decât cele ale lui Jung, de ordin clar psihologic (inconștientul). În Tratatul meu de ontologie chiar ilustrez la un moment dat "elementul" cu arhetipul, precizând că e vorba de sensul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă să-l liniștesc spunîndu-i că arhetipurile sale sânt clar așezate în ontologic, sânt deci mai profunde decât cele ale lui Jung, de ordin clar psihologic (inconștientul). În Tratatul meu de ontologie chiar ilustrez la un moment dat "elementul" cu arhetipul, precizând că e vorba de sensul pe care-l are la Eliade." Am terminat, în linii mari, povestea panofskiană. M-am repezit pe L'épreuve... Mi-a plăcut să aflu că "Eliade" e numele luat de bunic (după modelul "Eliade
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]