21,099 matches
-
dragoni aurii din munți va scoate, la ordin, foc pentru tine, foc care se va vedea de la polul nord și va orbi constelația slăvită de armatele dușmanilor tăi, toate broaștele-care-spionează pentrudușmanii-tăi vor fi mistuite de focul dragonilor, săndăluțele tale cu aripi, primite în dar când erai copil de la hermes, vor zbura singure în opturi de fericire, armata ta secretă de licurici cu ochi mari de lapis lazuli va lumina grădina suspendată a dragostei tale în noaptea nunții tale, e timpul să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prințișorului shangdi di liwu. tigrul qilin a țâșnit pe câmp, în întâmpinarea costumașului roșu, de sărbătoare, tigrul aleargă cu un orizont pe salt, cu un cer pe oră. un vultur harpagornis bătrân zboară către mica pată roșie cu înălțări de aripi cât ținutul acesta, furnicile albe aleargă în plutoane către roșu. nu poate fi decât el, pentru că tu ți-ai făcut pe deplin datoria. vrăji fiecare zi a mea devine un poem al tău, timpul se dă peste cap și se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde defensiva este atât de bine organizată, totuși nu te neliniștești, anxietatea te poate paraliza, continui să alergi, ajutată câte un pic de roiul de albinuțe superpolenizatoare din talie, uf, măcar dacă te-ai fi încălțat cu sandalele tale cu aripi, primite de la hermes când erai mică, uf, cum graba de a fi fericită poate să orbească o minte atât de bine organizată și prevăzătoare, ca a ta. șase în al cincilea loc: zeița chuang-mu, care își admiră în fiecare seară
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
portughez, cine știe pe ce mări navighează acum prietenul tău abílio, pe aici nu crește nici un copac, aproape dincolo numai flori înmiresmate și plante scunde plesnind de verde, cu forme geometrice, sunt pe tot locul, nu îți poți folosi nici aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză fără să știi cât ai de zburat, are și ea puteri limitate, fiind primită în dar de la un biet pui. șase în al treilea loc: faci un ultim efort de concentrare, dai jos desaga-fără-fund de la gât și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încordarea din coapsele tale, ajungi să vezi cerul albastru, apoi pământul verde al unei grădini neimaginate, alergi pe câmp cu nesaț, un tigru alb sare pe tine și te linge pe față, un vultur uriaș te mângâie pe piept cu aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul tău, tauri mari și negri mugesc din rărunchi în semn de bun venit, pământul îți sărută tălpile obosite, tu continui să alergi, ajungi pe o prispă îmbălsămată, inima ta nu e liniștită
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
țării în multe chipuri. Iaca, de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se dea? PAFNUTIE (apăsat): Pentru mine s-or fi rugat cei de jos, care ne judecă pe fiecare după faptele noastre de pe pământ. SISOE: Oare eu nu m-am războit de-atâtea ori cu duhul cel necurat? Și cu Avestița, aripa Satanei, care-i și mai rea decât el, fiind parte femeiască... Și nu se mai cunoaște aici, în josul spatelui, o julitură adâncă, unde m-a ajuns vrăjmașa cu gheara? HABACUC: Degeaba, oamenii îs nărăviți rău, Sisoe. Poți să le arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scrierea caietelor cu aproximație în anul 1970. Așadar, scrierea nu poate fi considerată un jurnal consecvent, cuminte. Un fel de jurnal retrospectiv, retroactiv. Titlurile posibile cu care ne înștiințează autoarea că a cochetat sunt: Adevărul vieții mele, Singurătăți, Zbor cu aripi frânte, O viață neînsemnată, Lungul drum al unei vieți, Valuri, valuri, mereu valuri. La începutul primului caiet putem citi un fel de dialog al Eugeniei Ionescu cu sine: - Spuneai că ai multe caiete cu însemnări și tot felul de documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
apoi către Costăchel... „Așteaptă doar câteva minute, dragule!” a mai spus și a ieșit ca o furtună. Costăchel stând „smirnă” a răspuns: „Am înțeles, domnule căpitan!”... Ploaia continua să cadă... Măruntă și sâcâitoare... Costăchel însă n-o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
păzită... Noi vom rămâne aici, să ținem sub observație tot ce este la liziera pădurii. Atenție sporită pe Poiana, unde este o infiltrație inamică. Până mâine în zori, ai noștri vor face mișcările de trupe pentru atac. Noi vom fi aripa stângă. Plutonier Vultur! Orice observi îmi raportezi fără întârziere!” Toată ziua am stat cu binoclul la ochi, cercetând satul metru cu metru. Inamicul, infiltrat în primele case de sub pădure, sigur aștepta întăriri... Mi se părea că rușii organizau un punct
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
multe idei ce i se păreau inedite și spera să găsească sprijinul unor oameni interesați, cu mintea deschisă și cu putere economică. Până să ajungă pe vârful muntelui, era însă cale destul de lungă. Erau zile în care Simona, plutind pe aripile dorului, visa cu ochii deschiși! ,, Cine știe dacă acum are un acoperiș deasupra capului", se întreba ea. Rememora în acele clipe crezul care i-l mărturisise Mihai în momente de intimitate: ,, Când suflă vânturi pustiitoare prin buzunare, Simona, sunt semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rare erau ocaziile când apela la unele opere celebre din literatura universală. Găsea că unele fragmente semnificative îi puteau înzestra pe elevi și aveau darul să le deschidă ferestre spre cultura altor popoare, să le ofere cutezanța de a prinde aripi pentru zborurile care-i așteaptau. Elevii o iubeau, o stimau și-și arătau dragostea punându-i la fiecare oră câte o floare pe catedră, fără a-l desconspira pe făptuitorul delicatului gest. Ea privea floarea, o lua în mână, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rit unde scenele de tandrețe îi transportă pe cei doi într-o lume a fantasmelor. Ajunsă la finalul ei, această întâlnire, în care dragostea se declanșează la cea mai înaltă temperatură, Bikirikipiripiki își alungă cu violență partenerul bătându-l cu aripile, smulgându-i penele, lovindu-l cu ciocul. După această altercație, culcușul sărbătoresc, scăldat în lumină și muiat în căldura și culoarea celor mai frumoase flori, întocmit cu trudă, cu migală și artă, arată deplorabil. Din ceea ce mai rămâne din cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare a părinților ei. Stătu un timp pentru a se reculege, apoi deschise poarta. Făcu vreo câțiva pași pe cărăruie, apoi se opri în loc preț de câteva minute pentru a privi în toate părțile, având strania senzație că este urmărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scaun, ambii părinți o studiară în fugă, apoi schimbară între ei priviri întrebătoare. Deși vorbele lipseau, în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție îți plăceau odată aripile... Rupând tăcerea, care putea deveni suspectă, având toate șansele să umbrească atmosfera, Simona răspunse: Multe îmi plăceau odată, mamă. Apoi schiță un zâmbet șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție îți plăceau odată aripile... Rupând tăcerea, care putea deveni suspectă, având toate șansele să umbrească atmosfera, Simona răspunse: Multe îmi plăceau odată, mamă. Apoi schiță un zâmbet șters, fără nici o culoare. Mâncară într-o liniște desăvârșită. Nici unul dintre ei nu găsea parcă începutul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de adevăr, iubirea de neiubire, credința de fariseim, despre care aflăm abia atunci când intrăm în sfera tăcerilor fără răspuns, unde puterea gândului nu mai ajunge. Dumnezeu, socotind că pentru acest copil nu este destul loc pe pământ, îl luase sub aripa sa protectoare pentru a-l apăra. Nu-l putuse lăsa să străbată o viață pe drumuri ce nu duc niciunde, cu poveri care nu erau ale lui. Sentința era fără drept de apel. Dar câtă durere adusese în sufletul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de frustrări, dar lipsită cu totul de speranțe? Pentru un tânăr, un eșec nu are o însemnătate prea mare, fiindcă el, în vigoarea vârstei sale, știe și poate să se zbată, să și ia din nou puternice elanuri, să prindă aripi și să calce pe nori, crezând cu hotărâre că lumea întreagă-i doar a sa, să-și îndrepte fruntea în sus, după ce o atare greutate i-o trăsese în jos și, învățând din greșeli, să purceadă, cu pași siguri, spre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde se semănase sămânță vie mai înainte, mi-a tăiat și mie aripile, înfrânând cu totul elanul ce mi-l luasem și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam dorința de a fi lăudat. De nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect.” Genul de proză, pe care autorul îl abordează, este inedit, dar cu largă deschidere pentru literatura secolului al XXI-lea, pentru că, trebuie să recunoaștem implicit, cei atinși de aripa geniului intuiesc deja dincolo de veac, scrutând secole viitoare: o narațiune succintă, cu o acțiune bine conturată, cu personaje aparținând categoriei intelectualilor rafinați, fiindcă doar aceștia își pun grave probleme de conștiință, și al căror psihic este adesea labil din cauza factorilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai distantă așa cum se străduia și el... A rămas să discutăm dimineață câteva aspecte privind lansarea și spiciul ce avea nevoie de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am reflectat mult la „noua situație” care mi-a smuls parcă aripile și liniștea. Somnul Îmi pierise În ultima vreme. Mă chinuiam zadarnic să așez genă peste geană. Cuvintele lui mi se strecurau În suflet ca un ecou dureros: „Crezi că știi ce vrei cu adevărat?” Nu! Nu trebuia să mă gândesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sugestie și măreție. Vin și completez: „Sufletul ascunde un filon de aur. Numai cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă de a-și Îmbogăți limbajul, de a găsi noi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cât m-ai binedispus! Parcă văd cu ochii minții Întreaga Întâmplare, numai bună pentru un scenariu de film. Tot povestind...am ajuns acasă. Hai, intră! Abia aștept să bem Împreună o cafea, ca-n vremurile frumoase, când timpul ne arăta aripile mari și ne ademenea spre zboruri necunoscute. Hai să ne grăbim! Vreau să avem timp suficient pentru a savura În tihnă și câte o felie de chec, pe care l-am făcut aseară. Parcă intuiam că voi avea un oaspete
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
A doua zi m-am dus În graba mare la C. Valeria și i-am povestit despre e-mail-ul primit. Era multă patimă și Însuflețire În cuvintele mele. Visam cu ochii deschiși la acest eveniment. N-a putut să-mi taie aripile, cu toate că avea destule rețineri. Ne-am apucat de treabă, deoarece timpul trecea destul de repede și mai erau destule detalii de pus la punct. Pe o bucată de pânză albă s-a scris ( cu creioane dermatograf, având culori diferite) și cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]