2,047 matches
-
p 4) este încadrată de termenii "toate acestea" și "acest tot". Marcînd astfel fuziunea celor doi "actori", fuziune subliniată de utilizarea dominantă a adjectivului același. c) O primă izotopie referențială este focalizată pe mîrțoagă: pofil potcoave copite crupă coadă șa armătură. O a doua izotopie referențială este focalizată pe cavaler, cu termeni proprii chiar meseriei de cavaler și alți termeni proprii personajului ca ființă umană (inclusiv îmbrăcămintea): cavaler om îmbrăcăminte șa cap pălărie de pînză armătură șolduri mantou trăgătoarea hamului burtă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
potcoave copite crupă coadă șa armătură. O a doua izotopie referențială este focalizată pe cavaler, cu termeni proprii chiar meseriei de cavaler și alți termeni proprii personajului ca ființă umană (inclusiv îmbrăcămintea): cavaler om îmbrăcăminte șa cap pălărie de pînză armătură șolduri mantou trăgătoarea hamului burtă pantaloni genunchi ciorapi gambe papuci În ultima frază, este interesant de arătat paralela atributelor fiecărui "actor": Pentru mîrțoagă: Pentru cavaler: sfoară ham ață roșie sau neagră pete de toate formele petece de toate culorile piele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în URSS, cu toate că acesta comportă eventualități regresive și explozive, noul an 1990 a adus cu sine certitudinea că sistemul totalitar instituit de Stalin este de acum mort din punct de vedere genetic și că Imperiul care avea acest sistem drept armătură nu are altă posibilitate decît să se reconvertească în federație sau confederație și/sau să-și părăsească numeroasele republici în voia forțelor centrifuge. * Aceste evenimente nu schimbă cu nimic definirea istorică și culturală a Europei pe care am făcut-o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
musculare se dispun într-un strat circular așezat între două straturi longitudinale. 2. vene musculo conjunctive care sunt constituite din numeroase elemente contractile, puternice, așezate circular într unul sau două straturi și dispuse într-un țesut conjunctiv cu o slabă armătură elastică. Venele musculare sunt prevăzute cu valvule. Ele se dispun perechi față în față și prin alipirea marginilor libere împiedică refluxul sanguin, învingând astfel forța gravitației. Structural, valvele reprezintă cute ale endovenei, al cărei strat subendotelial s-a îngroșat în
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
următor: Începutul povestirii femelă axa est-vest foame mișcare Sfîrșitul povestirii mascul axa sus-jos săturarea foamei imobilism (G. Calame, 1982: 87) Eroul care relaționează termenii opoziției este mediatorul. Esențială pentru analiza structurală a mitului este descoperirea matri-cei structurale a mitului, a armăturii sale logice precum și a relațiilor între nivelele decelate (de pildă orientarea est/vest a eroului este aceeași cu direcția peștelui în apele ținutului, peștele fiind principala hrană a lui Asdiwal eroul ce dă hrana). Opozițiile constitutive ale mesajului miturilor (de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Limba nu este o funcție a subiectului care vorbește, ci produsul pe care individul îl înregistrează. Dintre cele două componente interdependente (langue/parole), istoric și ontogenetic vorbirea precede limba care rezultă din evoluția vorbirii. De fapt termenii cei mai generali (armătura teoriei saussuriene) se organizează în trihotomia: limbaj/limbă/vorbire: LIMBAJ LIMBA VORBIRE facultate a speciei umane formă particulară a limbajului într-o anumită comunitate socială (repertoriul limbilor naturale) "Limba este un produs social al facultății limbajului și un ansamblu de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
substanță (CLG:127. 3.2.4. Paradigmatic și sintagmatic. Ideea de cod se bazează pe faptul că persoanele care comunică dispun de un repertoriu de simboluri din care vor fi selectate cele ce urmează să fie combinate în conformitate cu anumite reguli. Armătura oricărui cod este reprezentată de două axe: una verticală paradigma (repertoriul de simboluri din care se operează selecția) și cealaltă orizontală, sintagma, în care se operează combinarea. Relațiile paradigmatice sînt relațiile in absentia care vizează posibilitatea de substituire în același
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o nouă secvențializare în termeni de proiecție paradigmatică sau cuplare la distanță a funcțiilor polare: • plecare/vs/întoarcere; • formularea interdicției/vs/transgresarea interdicției. "În interiorul schemei sintagmatice, aceste unități paradigmatice joacă rolul de organizator al povestirii, constituindu-i într-un fel armătura. Mai mult chiar: simpla succesiune de enunțuri narative nefiind un criteriu suficient pentru a da seama de organizarea povestirii, doar recunoașterea proiecțiilor paradigmatice ne permite să vorbim de existența structurilor narative" (A.J. Greimas, apud J.M. Floch, 1995: 59). În
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unitate sufletească în care capătă contur prima structurare a aptitudinilor sufletești în vederea muncii; așa încât, "atitudinea personală" reprezentată de muncă nu este posibilă decât cu participarea eului. În unitatea sufletească a personalității mistice, eul constituie matricea elementelor sufletești, dar și o armătură psihică necesară omului primitiv în adaptarea la mediul ostil în care trăiește. Primul eu are formă emotivă; lui îi lipsește conștiința de sine; el se revarsă asupra lumii "ca un tentacul acaparator", dar raporturile omului cu mediul nu sunt limpezite
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
culturii nu este posibilă viața socială, iar fără aceasta, individul ar fi "o arătare fără înțeles". Reactualizând gândul aristotelic privind sociabilitatea naturală a ființei umane, C. Rădulescu-Motru admite anterioritatea culturii și, implicit, a socialului față de individul uman. Alcătuită ca o armătură "în contra mediului extern", cultura consistă din deprinderile voluntare și indirect din aptitudinile intelectuale ale oamenilor. Voluntarismul manifest din concepția despre cultură ca "tip" a lui C. Rădulescu-Motru se explică în două feluri: întâi, prin fundamentul însuși al sistemului filosofic principiul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Astfel, munca este un fapt cultural, dar ea răspunde unei necesități naturale. Anticiparea unei noi tehnici de muncă vine pe un temei sufletesc și natural (natura sădește în sufletele oamenilor mari germenii evoluției), dar rolul ei este în sensul întăririi armăturii pe care omul o opune naturii, așadar rolul ei este condiționat cultural. Fapta oamenilor mari este culturală, dar rostul ei este de a reface unitatea natură-cultură. Ideile, ca inovații ale oamenilor mari din prima categorie amintită (oamenii mari ai ideilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în care el gândește cultura ca prelungire firească a dispozițiilor sufletești ale poporului, iar nu ca ansamblu de instituții și valori străine fondului intim sufletesc al acestuia. Dispozițiile sufletești se exersează, întotdeauna, în scopul continuității vieții sociale și al întăririi armăturii pe care omul o așază între el și mediul cosmic. Nucleul acestei armături este format de tehnica muncii. Prin urmare, evoluția ideilor și a moralei este dependentă de "tehnica de producțiune". Pe de altă parte, toate faptele sociale, fie ele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
iar nu ca ansamblu de instituții și valori străine fondului intim sufletesc al acestuia. Dispozițiile sufletești se exersează, întotdeauna, în scopul continuității vieții sociale și al întăririi armăturii pe care omul o așază între el și mediul cosmic. Nucleul acestei armături este format de tehnica muncii. Prin urmare, evoluția ideilor și a moralei este dependentă de "tehnica de producțiune". Pe de altă parte, toate faptele sociale, fie ele morale, strict intelectuale, religioase, chiar artistice sunt purtătoare ale unor valori economice. C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dar nu este specificată istoric; ea impune noile nivele de personalizare, fiind ea însăși o cotă totdeauna mai înaltă decât celelalte momente de personalizare a energiei. Rolul ei este de a spori prezența omului în lume și de a întări armătura pe care acesta o pune în relația sa cu mediul cosmic. Vocația este forma de personalizare care adâncește și sporește această relație, este ea însăși energie sporitoare. Munca și vocația au, amândouă, o determinare cosmică și una culturală, făcând ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale lui J.G. Fichte (1928) [1807], în care marele filosof pleda pasionant pentru educația patriotică drept mijloc de redresare și resuscitare a națiunii germane greu încercate de înfrângerea militară. Educația universală, obligatorie și dirijată statal în scopul mobilizării naționale constituia armătura care trebuia să dea rezistență morală noii unități naționale germane. Forța creatoare de realități durabile a discursului politic a fost relevată de graba cu care, sub imperiul urgenței declamat de cuvântările lui Fichte, a fost înființat un Birou al Educației
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Transilvania a fost condusă de proprii săi principi, până la includerea patriei sub "augusta casă austriacă" (1538-1699). Toate cele trei istorii sunt concepute de pe poziții provinciale, situând fiecare principat în propriul său cadru de referință. Originea. Piesa de rezistență a întregii armături istoriografice a Școlii Ardelene, mai puțin accentuată de către romantici, originea pur latină a românilor este axioma primară a literaturii didactice din prima generație de manuale școlare de istorie, care fundamentează întreaga demonstrație a nobilității și priorității istorice a poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezultatul participării României la război. [...] Războiul început de România în 1916 s-a încheiat prin Pacea de la București din 1918. [...] Nu o victorie a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-și da armătura teritorial-instituțională care este statul național" (pp. 294-295). Despărțindu-ne radical în acest punct de interpretarea istoricului F. Constantiniu, care afirmă în continuare că "România nu mare, ci firească [...] s-a făcut de la sine", fiind o "necesitate istorică" (p. 295), credem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnic-confesional. Cazul liberalului Ion C. Brătianu, ctitorul politic al României moderne și arhitectul statului românesc industrial este cu atât mai interesant, întrucât satisface atât criteriul etnic, cât și pe cel confesional. Totuși, potrivit exigențelor identitare naeionesciene, politicianul care a "construit armătura statului românesc modern" este relegat în categoria reziduală a "bunilor români" datorită faptului că, modernizând societatea românească, Brătianu a alterat matricea tradițională a ființei naționale. Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei vine în prelungirea naționalismului etnic care constituie profesiunea de credință ideologică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altor patru curente radicale: i) naeionescismul, în cadrele căruia s-a (de)format mare parte din crema intelighenției interbelice românești (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică elaborată de Mihail Manoilescu ca armătură organizatorică a statului totalitar de inspirație fascistă; iii) gândirismul patronat de Nichifor Crainic, a cărui idee monomanică este reductibilă, în ultimă instanță, la ortodoxism, și iv) legionarismul, care, amalgamând elemente prelevate din diversele curente de extrema dreaptă aflate în circuitul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice" românești și "apriorismului românesc" - idei matriciale în metafizica românismului al cărui corifeu irecuzabil este Lucian Blaga - constituie chiar armătura conceptuală a unei filosofii a fenomenului cultural românesc. Instalând în subsolul expresiilor culturale ale spiritului românesc un inconștient colectiv structurat sub forma unei inescapabile "matrici stilistice", Blaga devine filosoful permanenței abisale a etnicului românesc. Prin fixarea duhului etnic într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o oarecare pervertire stilistică). Metafizia românismului pe care filosoful o expune în Spațiul mioritic se reazămă pe o serie de concepte universale, de maximă generalitate, precizate în Orizont și stil. Drumul către "apriorismul românesc" începe cu noțiunile generale care alcătuiesc armătura conceptuală a filosofiei blagiene a culturii - "stil" și "unitate stilistică", "inconștient colectiv" și "personanță", "orizonturi spațiale și temporale" ale inconștientului, "accentul axiologic" și "atitudinile anabasică și catabasică", la care se adaugă "năzuința formativă" pentru a forma "matricea stilistică". Acceptând asumpțiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de schimb. Modelul societății naționale elaborat de F.O. Ramirez și J. Boli (1987) articulat ca urmare a forțelor declanșate de aceste mutații structurale în sferele cultural-religioase (Reforma), instituțional-politică (Statul-Națiune) și socio-economică (Societatea de Piață) s-a clădit pe o armătură mitică. Cinci "mituri" au devenit instituționalizate ca elemente constitutive ale modelului european al societății naționale, în lumina cărora proiectul unui sistem educațional public de masă sponsorizat statal apărea ca un imperativ funcțional al statului național. Întreaga schemă este prezentată diagramatic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalism în conceptualizarea istoriei poporului român, din două motive: în primul rând, pentru că evacuează sensul intrinsec național al "Cuceririi Ardealului și Moldovei" (Constantinescu, 1928, p. 163), și în al doilea rând, prin faptul că momentul 1600 nu face parte din armătura structurală a cronologiei trecutului românesc. Deși majoritatea manualelor școlare de istorie publicate în perioada dintre cele două mari războaie împărtășesc calitatea de a fi critice cu privire la sensul național al unirii de la 1600, cu excepția lui Constantinescu (1928) și David (1937), toate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceea de "colonizare a trecutului" (Rusu, 2011b), posibilă prin impunerea unei noi grile de interpretare a istoriei poporului român care să ranforseze noul status quo. Colonizarea comunistă a istoriei a făcut ca întreaga osatură a trecutului să fie revertebrată. Noua armătură a istoriei deveneau principiile inexorabile ale "Marxism- Leninismului" (Roller, 1952, p. 1: majuscule în original), singurele "cu adevărat științifice", capabile să redea istoria românească potrivit preceptului rankean, "așa cum s-a desfășurat realmente" (Roller, 1952, p. v). Publicarea în 1947 a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu cultul textual al personalității intelectuale a conducătorului partidului. Pe lângă cele patru portrete în care este imortalizat Gheorghiu-Dej în rolurile de revoluționar, respectiv om de stat, trebuie menționată colecția impresionantă de citate reproduse din opera secretarului de partid, folosite ca armătură teoretică a interpretării istorice expusă de manual. Pe planul iconografiei politice, portretistica dejistă nu depășește însă limitele convenționale deja stabilite în publicistica școlară românească. Proporțiile portretisticii dejiste și ale iconografiei de partid sunt similare cu spațiul vizual alocat regelui și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]