3,559 matches
-
reprezentative." Appia nu păstrează pe scenă decât elemente mobile, care pot fi combinate diferit în funcție de regie, scări, planuri înclinate, volume orizontale sau verticale. Aceste plantări, cărora lumina le permite să fie modulate la infinit, sunt "spații ritmice", în jurul cărora se articulează jocul. Lumina va fi deci baza tuturor efectelor, scrie Appia în Regia scenică a dramei wagneriene. Va trebui redus luxul decorativ în profitul ei, păstrând totuși cât mai multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact cu coregrafia." Întâlnirea sa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exprimă "puterile constitutive ale stratului ultim din noi, elementele simbolice extreme dincolo de care nu mai poate spune nimic și pe care din comoditate le numim zei", înțelepciunea umană și știința oprindu-se de nevoie în fața acestei limite, dincolo de care se articulează doar teologia sau mistica.190 Potențialul genetic al făpturii umane a rămas același, atât pe plan anatomo-fiziologic cât și psihic, iar "când un mit s-a uzat și eclipsat în habitus-ul saturațiilor, reapar mituri deja cunoscute. Setul mitologic, cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
gândirii, idee des întâlnită, după cum s-a văzut.214 Dar mitul, figurarea și ritul operează în același registru al gândirii simbolice, și se pot asocia pentru a alcătui fiecare religie ca un ansamblu în care "concepte, imagini și acțiuni se articulează și formează, grație legăturilor lor, un fel de plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie", urmează Vernant raționamentul lui Dumézil.215 Un alt istoric francez, specializat însă în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ocazia să mediteze și asupra rolului televiziunii în viața socială și culturală a comunității (Newcomb o numește chiar "cea mai populară artă"), privind-o ca o formă de a povesti care îi orientează pe oameni spre realitatea socială contemporană, care articulează și ajută la aplanarea conflictelor, oferind totodată și un flux constant de comentariu social, și definindu-se prin intimitate, continuitate și istorie în coduri generice convenționale și formule narative împământenite.507 Dacă în perioada timpurie televiziunea a devenit principalul canal
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
punct la altul", textul desenat este o "derivă", "o excursie personală în jurul reperelor conceptuale", care servesc drept fundament mesajului, și nu trebuie să se substituie textului pentru transmiterea unor cunoștințe precise, nefiind doar un discurs la modă în care se articulează o oarecare cunoaștere, ci un instrument privilegiat care permite "reintroducerea în pedagogie a invitației adresate fiecăruia de a-și explora propriile limite".522 Departe de a constitui un divertisment facil ori chiar un instrument de păstrare a consumatorului într-o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o grămadă de bani. L-am ascultat: vorbea pe limba mea. — Vezi tu, a fost omorâtă. Făcu o pauză, pentru un efect dramatic: clienții o fac adesea, dar de astă dată, efectul chiar era unul reușit. — Omorâtă, am repetat, abia articulând sunetele. — Omorâtă. Se trase de una dintre urechile-i clăpăuge, elefantine, Înainte de a-și vârî mâinile noduroase În buzunarele costumului său fără formă de culoare bleumarin. N-am putut să nu observ că manșetele cămășii sale erau tocite și murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întrebări mai grele, la care nu puteam răspunde: — A fost provocat. S-a pus benzină, am spus Încetișor. Au fost amândoi omorâți. Îi căzu fața și ochii i se umeziră din nou, de parcă ar fi stat În curent. — Dumnezeule mare, articulă ea cu greu. Ce groaznic! Cine putea să facă așa ceva? — Asta e o Întrebare foarte bună, am spus. Știți dacă vreunul dintre ei avea dușmani? Ea oftă adânc și apoi scutură din cap. Ați auzit vreodată din Întâmplare pe vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de scris și se Întoarse Într-o parte ca să stea cu fața la mine. — Ei, ce pot face pentru tine? I-am arătat fotografia care Înfățișa colierul lui Six. Scoase un șuierat scurt când se uită la ea și apoi, În timp ce tușea, articulă: — Dacă e veritabil - zâmbi și dădu din cap dintr-o parte În alta - e veritabil? Sigur e veritabil, căci altfel de ce mi-ai arăta o poză așa de frumoasă? Ei, atunci pare să fie Într-adevăr o bijuterie deosebită. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dar mi-ar fi putut lua minute bune să identific vocea cultivată, cu un ușor accent de Frankfurt, care mi-a răspuns la telefon. Oricum, bărbatul și-a declinat identitatea de Îndată ce a confirmat numărul. — Îmi cer mii de scuze, am articulat eu cât mai nelămurit, am greșit numărul. Dar când am pus receptorul la loc, am știut că nu era deloc așa. 9 După o slujbă scurtă la Nikolai Kirche de lângă Molken Market, trupurile celor doi au fost Înmormântate, unul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
timpul, Însă, existau nou-veniți care-mi deranjau metodologia. Mă simțeam precum Hercule când a Încercat să curețe de balegă grajdurile egeene. Cum descrii indescriptibilul? Cum poți vorbi despre ceva care te-a lăsat mut de groază? Existau mulți alții mai articulați În exprimare decât mine care erau pur și simplu incapabili să-și adune cuvintele. Este o tăcere născută din rușine, pentru că până și cei fără nici o vină sunt vinovați. Lipsit de toate drepturile, omul involuează spre stadiul de animal. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fără să-mi pot explica de ce, că era musai să mă ridic din pat ca să mă uit la el, m-am ridicat de pe burtă și am țipat de durere. Strigătul meu a adus un bărbat la marginea patului. — Isuse, am articulat eu, simțind cum Începea să-mi curgă transpirația pe frunte. Doare mai rău decât durea acolo afară. — E din cauza medicamentului, mă tem. Bărbatul avea În jur de patruzeci de ani, dinți ca de iepure și un păr pe care probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte, Și Daniel va fi preot? se tot întreabă ea și din ochii ei întorși spre mine văd acum că așteaptă cuvântul lui Daniel cel, Da! Reușesc să articulez cu vocea tremurată, Când? Cum aș putea să-i vorbesc ei despre mănăstire, n-ar înțelege chemarea mea spre, mă privește zâmbind și ochii mei coborând îi conturează buzele, Când voi termina facultatea, peste doi ani, mă opresc așa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vină să termine ceea ce mai era de făcut în pronaos, îndrăznesc eu, Deocamdată cred că voi fi nevoit să suspend lucrul până nu se va lua o decizie, n-am nici bani să-i plătesc, Nu-i vorba de bani, articulez eu cu greu, Daniel, am putea face uitată povestea asta, dacă el s-ar învoi de bunăvoie să dăm jos de pe pereți pictura lui, am și aflat o echipă de meșteri buni care au pictat multe biserici și lucrează repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că dacă s-ar găsi un om ce a crescut izolat în pădure, în tovărășia animalelor, fără să fi văzut oameni vreodată, oricât de avansată ar fi sălbăticia lui, după o educație și o atenție îndelungată, el ar reuși să articuleze cuvinte, în cazul în care nu i s-ar fi atrofiat organul vorbirii, tot astfel un om ce crede că și-a pierdut darul credinței îl poate regăsi în momente de supremă încordare, atunci când nu i-a mai rămas nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
impunător din abanos, cu piele fină și lucioasă, întinsă peste niște pomeți oblici, ochi migdalați și șuvițe împletite subțire care se opreau deasupra maxilarului. Mergea de parcă dansa și mirosea a soare. Pauline mai bănuia - deși nu fusese niciodată capabilă să articuleze asta conștient - că era foarte bine dotat. —A întâlnit pe altcineva? Nu. — Dar ar putea, Lisa, scumpo. Un băiat așa arătos ca el. —Bravo lui, din partea mea. Se gândea că, dacă își spune asta destul de des, până la urmă va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ochii mari și așteptă nerăbdătoare veștile bune. —Deci? Cum a fost prima ta zi în calitate de persoană importantă în lumea revistelor? — Am un birou drăguț, un calculator Apple Mac drăguț... —Un șef drăguț? întrebă Joy cu subînțeles. Ashling încercă să își articuleze gândurile. Era fascinată de strălucirea Lisei, de felul ei de a fi atrăgătoare, dar și curioasă în legătură cu nefericirea care o stăpânea. O recunoscuse pe femeia din supermarket care luase câte șapte produse din fiecare și era interesată și de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă duc la muncă mâine dimineață. —Și eu am o slujbă, să știi, spuse Joy. Cea mai mare companie de asigurări din Vest. Haide, doar un pahar. Tu nu știi noțiunea asta. Mă surprinde până și faptul că o poți articula. Dacă ies cu tine la „un singur pahar“, o să se sfârșească totul la cinci dimineața, cu capul cât casa, dansând pe ABBA și privind răsăritul din apartamentul unor bărbați ciudați pe care nu i-am mai văzut până atunci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hai să fim rele și să bârfim pe toată lumea de la birou! — Nu pot. Ba poți, imploră Trix insistent. Trebuie doar să încerci. Nu asta vreau să spun. Dar Trix știa ea ce știa. Deși Ashling avea gânduri răutăcioase, rareori le articula, deoarece avea credința că ce dai ți se întoarce. Nu avea rost să încerce să îi explice asta lui Trix, totuși, ar fi râs în hohote. — Adică, trebuie să trec pe la prietena mea, Clodagh. —Spune-i să vină ea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de nici o culoare să colaboreze cu o revistă pentru femei, dar îl voi convinge eu să se răzgândească. Târfă, se gândi Ashling. Târfă ordinară și împuțită! Și nu își amintea nimeni? Nu mai observase nimeni altcineva...? — Eu..., reuși Ashling să articuleze. —Ce? spuse Lisa, cu fața ei aurie acum înfricoșătoare și cu ochii ei gri, reci și duri ca două pietre. Ashling, care nu era deloc bună la a-și impune punctul de vedere, mormăi: Nimic. Ar fi ceva foarte amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
facă înțelese. Apoi a zâmbit, lăsându-și fața să i se lumineze de fericire. Gura lui ondulată s-a orientat în sus, lăsând să i se vadă dintele ciobit, în timp ce ochii îi erau luminoși și încântați. Ce fel de reducere? articulară buzele amorțite ale Lisei. —Fără reducere. Se joacă la preț întreg. Pentru că merităm, ha-ha. Lisa rămase nemișcată, uitându-se mirată la fața lui. Abia acum, că lucrurile ajunseseră pe traiectoria corectă, își permitea să simtă toată presiunea ultimei săptămâni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-se drăgăstos de mână. După ce au traversat biroul, au dispărut, priviți de ochii înfometați ai tuturor. Chiar și după ce a devenit evident faptul că nu se va întâmpla nimic, tăcerea se păstra. Îmi plăcea mai mult înainte, observă Trix rapid, articulând gândurile tuturor. Lisa, care se pregătea să plece pentru a lua masa de prânz cu Marcus Valentine, încerca să își înghită gelozia, durerea și confuzia. Nu își imaginase interesul lui Jack pentru ea, de asta era sigură. Deci, ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi deschis gura acum, ar fi ieșit cu totul. —Lisa, insistă el îngrijorat. — Eu..., reuși ea să spună. —Heeei, spuse el. —E foarte trist, se scutură ea. —Știu, știu. Mie-mi spui? După o scurtă pauză, Oliver începu să articuleze cuvintele ca și cum ar fi gândit cu voce tare. — Ce-ar fi să trec pe la tine? Putem să discutăm și să lămurim lucrurile o dată pentru totdeauna. Ești nebun! — Nu sunt nebun. Gândește-te așa: putem să mai scurtăm din cheltuielile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încearcă să-ți păstrezi calmul. Am dat din cap aprobator. Johnny ne avea acum înaintea ochilor pe amândoi, însă privirea îi era tulbure, fața fleșcăită și avea un aer tâmp. — Cum te numești, fiule? întrebă Russ. Doar mă cunoști, ’tenente, articulă cu dificultate Johnny. — Răspunde-mi totuși. — Vogel, John Charles. — Când te-ai născut? — Pe 6 mai 1922. — Cât fac șaisprezece plus cincizeci și șase? Johnny se gândi o clipă și răspunse: — Șaptezeci și doi. Se uită apoi fix la mine și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am speriat extrem de tare, Întrucât am avut impresia că eu cel din oglindă (adică dublul meu) vrea să iasă și să ia locul celui real. Am strigat alergând la mama și arătându-i Înspăimântat către oglindă, fără să mai articulez nici un cuvânt. Rămăsesem mut de frică. Mama m-a luat de mână și m-a dus după oglindă, unde am descoperit-o ascunsă pe sora mea. Nu m-am mai jucat cu ea o săptămână. Pândeam momentul când ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chiar dacă mă simțeam ridicol În fața colegilor ce văzuseră cum mă transformasem; Îmi pierdusem aerul flegmatic și acea distanță disprețuitoare prin care Îi dominam (atunci, am Înțeles instinctiv că a te Îndrăgosti este foarte periculos); ea nu mai avea nevoie să articuleze vocabule, să consume energie verbală; era suficient să mă vrea lângă ea, și eu simțeam aceasta, chiar de la distanță; Îi preluam comanda printr-o telepatie bizară, deveneam rigid ca un golem comandat de un mecanism secret; porneam spre ea orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]